10:8 Tu ai căutat să-ţi menţii o demnitate necuvenită. În efortul tău, n-ai atins ţinta, ci ai pierdut încrederea şi iubirea pe care le-ai fi putut câştiga dacă ai fi fost modest, având blândeţea şi smerenia sufletului. Adevărata devoţiune şi consacrare faţă de Dumnezeu va face loc pentru tine în inimile tuturor şi nu te va îmbrăca cu o demnitate presupusă, ci cu una adevărată. Tu ai fost înălţat prin cuvintele de aprobare pe care le-ai primit. Modelul tău trebuie să fie viaţa lui Hristos, care te învaţă să faci binele în orice loc pe care îl ocupi. În timp ce te îngrijeşti de alţii, Dumnezeu Se va îngriji de tine. Maiestatea cerului nu S-a ferit de oboseală. El a călătorit pe jos, din loc în loc, spre a face bine suferinzilor şi celor în nevoie. Cu toate că posezi unele cunoştinţe şi poţi avea o oarecare înţelegere a organismului uman, putând urmări cauza bolii - cu toate că ai putea să ai limba oamenilor şi a îngerilor -, mai ai nevoie şi de alte calificări, altfel toate darurile tale nu vor avea nici o valoare specială. Tu ai nevoie de putere de la Dumnezeu, care poate fi obţinută numai de către cei care-şi pun încrederea în El şi care se consacră lucrării pe care le-a dat-o El s-o facă. Hristos trebuie să fie o parte a cunoştinţei tale. Trebuie avută în vedere înţelepciunea Lui în locul înţelepciunii tale. Atunci vei înţelege cum să fii lumină în camerele bolnavilor. Ai nevoie de libertate de spirit, putere şi credinţă. Credinţa este slabă, din lipsă de exercitare; ea nu poate fi viguroasă şi sănătoasă. Eforturile tale pentru cei care sunt bolnavi la inimă şi trup nu vor