55:1 Sârguinţa în slujire
55:2 Mi-a fost arătat că este periculos ca tinerii noştri predicatori să intre în câmp şi să se angajeze în lucrarea de propovăduire a adevărului când nu sunt pregătiţi pentru sfânta lucrare a lui Dumnezeu. Nu au o percepţie corectă a sfinţeniei lucrării pentru acest timp. Ei simt o dorinţă de a fi legaţi de lucrare, dar nu reuşesc să poarte poverile ce stau direct în calea datoriei. Ei fac ceea ce nu-i costă decât puţină bătaie de cap şi deranj şi neglijează să-şi pună tot sufletul în lucrare.
55:3 Unii sunt prea indolenţi pentru a-şi asigura succesul în viaţă în chestiuni de afaceri şi sunt deficitari în privinţa experienţei necesare care să-i facă nişte creştini buni în ocupaţii particulare; cu toate acestea, ei se simt competenţi pentru a se angaja în lucrarea care este, dintre toate celelalte, cea mai dificilă - aceea de a se ocupa cu mintea oamenilor şi de a încerca să întoarcă sufletele de la rătăcire la adevăr. Inima unora dintre aceşti predicatori nu este sfinţită de către adevăr. Toţi aceştia nu sunt decât pietre de poticnire pentru păcătoşi şi se pun în calea adevăraţilor lucrători. Va fi nevoie de mai multă muncă îndârjită pentru a-i învăţa ideile corecte, pentru a nu vătăma cauza lui Dumnezeu, decât pentru a face propriu-zis lucrare. Dumnezeu nu poate fi slăvit sau lucrarea Sa dezvoltată de către lucrători neconsacraţi, care lasă cu totul de dorit în privinţa calităţilor necesare pentru a fi un slujitor al Evangheliei. Unii predicatori tineri care se angajează în lucrarea pentru alţii au ei înşişi nevoie să fie complet convertiţi la adevărata religie a Bibliei.
55:4 Mi-a fost arătat cazul fratelui R. din, care în multe privinţe este o oglindire a cazurilor altora. Mi s-a arătat că fratele R. nu reprezintă cu adevărat un câştig pentru cauza lui Dumnezeu şi nici nu poate fi vreodată dacă nu se schimbă total. În caracterul său, el are multe defecte pe care trebuie să le vadă înainte de a putea fi acceptat de către Dumnezeu ca lucrător în via Sa. Lucrarea lui Dumnezeu este sacră. Mai întâi, fratele R. nu a cunoscut acea preschimbare a inimii care transformă omul şi este numită convertire. Are o religie a minţii, dar are nevoie de lucrarea harului lui Dumnezeu asupra inimii pentru a fi transpusă în viaţă, înainte să-i îndrepte el însuşi în cunoştinţă de cauză pe alţii către Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatele lumii. Lucrarea pentru acest timp este în întregime prea solemnă şi prea importantă pentru a fi atinsă cu mâini necurate şi inimi întinate.
55:5 Fratele R. are un fel de-a fi care este tare nefericit. Acesta îi aduce necazuri lui şi celor mai buni prieteni ai săi. Este din fire invidios, suspicios şi cicălitor. Cei care se află cel mai aproape de el vor simţi cel mai profund acest lucru. El are o mare iubire de sine şi un înalt respect faţă de propria-i persoană; şi dacă nu este privit într-un mod deosebit şi pus în centrul atenţiei, se simte ca şi când cineva ar fi de vină. Vina se găseşte la el. Îi place să-i fie mângâiat orgoliul. Este neîncrezător în motivaţiile pe care le au alţii şi demonstrează în aceste sentimente o minte foarte îngustă şi egoistă. El gândeşte că vede multe lucruri de pus sub semnul întrebării, de criticat şi cenzurat în planul lucrării altora, când adevăratul rău este în propria sa inimă neconsacrată şi lipsită de umilinţă. În el, eul trebuie să moară; trebuie să înveţe de la Isus, care este blând şi smerit cu inima, sau nu va reuşi să-şi desăvârşească un caracter creştin şi să câştige Cerul în cele din urmă.
55:6 Fratele R. a înregistrat un eşec total prin modul în care a căutat să-i înveţe adevărul pe alţii. Spiritul său nu este cuceritor. Eul este amestecat în toate eforturile lui. Este foarte preocupat de partea exterioară, în ce priveşte îmbrăcămintea, ca şi când aceasta îl va arăta ca fiind un slujitor al lui Hristos; însă a neglijat împodobirea interioară a sufletului. Nu a simţit necesitatea căutării unui caracter frumos, armonios, care să se asemene caracterului lui Hristos, Modelul corect.
55:7 Blândeţea şi umilinţa ce au caracterizat viaţa lui Isus ar câştiga inimi şi i-ar da acces la suflete; dar când fratele R. vorbeşte în propriul său duh, oamenii văd atât de mult eul scos la iveală şi atât de puţin spiritul de umilinţă, încât inima lor nu este atinsă, ci se răcesc şi se împietresc prin propovăduirea lui, pentru că acesteia îi lipseşte ungerea divină.
55:8 Spiritul de înălţare şi încredere sine al fratelui R. trebuie lăsat deoparte şi el trebuie să vadă că este păcătos şi că are continuu nevoie de harul şi puterea lui Dumnezeu pentru a-şi croi drum prin acest veac degenerat şi pentru a ajunge la suflete care au nevoie să fie mântuite. S-a înveşmântat în exterior cu demnitatea unui slujitor al Evangheliei, câtă vreme nu a simţit că este nevoie de o experienţă reală în taina evlaviei şi de o cunoaştere a voinţei divine pentru a avea succes în prezentarea adevărului.
55:9 Fratele R. este prea rece şi lipsit de compasiune. El nu merge direct la inima omului prin simplitatea, gingăşia şi iubirea creştină care au caracterizat viaţa lui Hristos. În această privinţă, este esenţial ca fiecare om care lucrează pentru salvarea de suflete să imite modelul ce i-a fost dat prin viaţa lui Hristos. Dacă oamenii nu reuşesc să se educe pentru a fi lucrători în via Domnului, ar fi mai bine să ne lipsim de ei decât să-i păstrăm. Ar fi o politică proastă aceea de a sprijini cu mijloace din vistieria Domnului pe aceia care de fapt murdăresc şi vatămă lucrarea Sa şi care coboară în mod constant standardul creştinismului.
55:10 Pentru ca un bărbat să devină un predicator de succes, este esenţial ca acesta să aibă ceva mai mult decât o cunoaştere din cărţi. Lucrătorul pentru suflete are nevoie de integritate, inteligenţă, sârguinţă, energie şi tact. Toate acestea sunt vitale pentru succesul unui slujitor al lui Hristos. Nici un om nu poate fi inferior cu aceste calităţi, ci va avea o influenţă puternică. Dacă cel ce lucrează în cauza lui Dumnezeu nu poate câştiga încrederea celor pentru care lucrează, nu poate înfăptui decât puţin bine. Lucrătorul în via Domnului trebuie să găsească zilnic tărie de sus pentru a se împotrivi răului şi a-şi menţine corectitudinea în diferitele încercări ale vieţii; iar sufletul său trebuie adus în armonie cu Răscumpărătorul lui. El poate fi un împreună lucrător cu Isus, lucrând cum a lucrat El,
55:11 iubind cum a iubit El şi având, asemenea Lui, puterea morală de a trece probele de caracter cele mai grele.
55:12 Fratele R. ar trebui să cultive simplitatea. Ar trebui să-şi pună deoparte falsa lui demnitate şi să lase Duhul lui Dumnezeu să intre şi să-i sfinţească, să-i înalţe, să-i purifice şi să-i înnobileze viaţa. Atunci va putea purta povara pentru suflete pe care un adevărat slujitor al Evangheliei trebuie s-o simtă când prezintă un mesaj de solemnă avertizare pentru cei aflaţi în primejdie, care trebuie să piară în întunericul lor dacă nu acceptă lumina adevărului. Această demnitate împrumutată de la Răscumpărătorul său va împodobi cu har divin, căci prin el este adus în strânsă unire cu Isus Hristos.
55:13 Am fost purtată mai departe în viaţa fratelui R. şi apoi adusă înapoi pentru a vedea rezultatul lucrărilor lui, din vremea în care încerca să-i înveţe adevărul pe alţii. Am văzut că unii, puţini, ascultau şi, cu mintea, puteau fi convinşi; însă fratele R. nu cunoaşte din proprie experienţă, harul lui Dumnezeu şi puterea Sa mântuitoare, iar el nu poate transmite altora ceea ce el însuşi nu are. Nu are experienţa unui om cu adevărat convertit. Atunci, cum să-l poată face Dumnezeu o binecuvântare pentru cei păcătoşi? În timp ce încearcă să-i călăuzească pe cei orbi, el însuşi este orb.
55:14 Mi-a fost arătat că lucrarea lui a stricat câmpuri bune pentru alţii. Unii bărbaţi, care erau cu adevărat consacraţi lui Dumnezeu şi care au simţit povara lucrării, ar fi putut face ceva bun şi ar fi adus suflete la adevăr în locuri în care el a făcut încercări neîncununate de succes; dar, după lucrarea lui superficială, ocazia de aur s-a spulberat. Minţile care ar fi putut fi convinse şi inimile care ar fi putut fi înmuiate s-au întărit şi umplut de prejudecată în urma eforturilor lui.
55:15 M-am uitat să văd ce suflete de valoare se prindeau de adevăr ca urmare a lucrărilor sale. Am privit cu atenţie ca să observ purtarea de grijă pe care o avusese faţă de suflete, pentru a le întări şi încuraja, o lucrare care ar trebui să însoţească întotdeauna lucrarea prin cuvânt. N-am putut să văd măcar unul care să nu se fi aflat într-o situaţie cu mult mai bună dacă n-ar fi primit primele dovezi ale adevărului din partea lui. Îi este imposibil unui curs de apă să
55:16 se ridice mai sus de locul din care izvorăşte. Omul care duce celor păcătoşi adevărul se află într-o poziţie de înfricoşătoare influenţă. Ori va converti suflete la Hristos, ori eforturile lui le va întoarce într-o direcţie greşită.
55:17 Mi-a fost arătat că fratele R. este un om indolent. Îi plac nespus de mult plăcerea şi tihna lui. El nu îndrăgeşte munca fizică şi nici străduinţa hotărâtă a minţii în studiul Cuvântului. Vrea să abordeze lucrurile cu lenevie. Se duce într-un loc şi încearcă să introducă acolo adevărul, când inima lui nu este în ceea ce face. Nu simte deloc greutatea lucrării sau o povară reală pentru suflete. El nu are la inimă dragostea de suflete. Permite înclinaţiilor lui să-l deturneze de la lucrarea sa, se lasă stăpânit de sentimente şi părăseşte lucrarea şi se duce înapoi la familia lui. Nu are o experienţă în tăgăduirea de sine, în jertfirea comodităţii şi înclinaţiilor sale. El lucrează prea mult cu gândul la salariu. Nu se dedică îndeaproape lucrării, ci abia dacă o atinge ici-colo fără perseverenţă sau tragere de inimă şi nu dobândeşte succes în vreun lucru. Dumnezeu Se încruntă la vederea tuturor acestor aşa-zişi lucrători. Ei sunt necredincioşi în orice. Conştiinţele lor nu sunt sensibile şi treze.
55:18 A introduce adevărul în unele locuri şi apoi a-ţi lipsi curajul, energia şi tactul de a duce totul la bun sfârşit este o mare greşeală; căci lucrarea este lăsată fără să fie depus acel efort serios şi perseverent, care este esenţial în aceste locuri. Dacă lucrurile se înrăutăţesc, dacă se ridică împotrivirea, el se retrage cu laşitate în loc să alerge la Dumnezeu cu post, rugăciune şi plâns şi să se prindă prin credinţă de Izvorul de lumină şi putere, până când norii se risipesc şi întunericul dispare. Credinţa se întăreşte venind în conflict cu îndoielile şi influenţele împotrivitoare. Experienţa câştigată în aceste încercări este mai valoroasă decât cele mai costisitoare bijuterii.
55:19 Rezultatul lucrărilor tale, frate R., ar trebui să te ruşineze. Dumnezeu nu le poate primi. Ar fi mai bine pentru cauza lui Dumnezeu dacă ai înceta să predici şi ai lua în primire o lucrare care presupune o răspundere mai mică. Ar fi mai bine pentru tine să mergi să lucrezi cu mâinile. Smereşte-ţi inima
55:20 înaintea lui Dumnezeu; fii credincios în lucrurile vremelnice; iar când vei arăta că eşti credincios în responsabilităţile mai mărunte, s-ar putea ca Dumnezeu să-ţi încredinţeze poziţii de răspundere mai înalte. "Cine este credincios în cele mai mici lucruri, este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri, este nedrept şi în cele mari." Ai nevoie de o experienţă mai adâncă în lucrurile religioase. Te sfătuiesc să mergi la lucru cu mâinile tale şi să te rogi lui Dumnezeu cu seriozitate pentru o experienţă personală. Prinde-te de Isus şi niciodată, niciodată să nu cutezi să-ţi asumi răspunderile unui slujitor al Evangheliei până nu eşti un om convertit şi nu ai un spirit blând şi paşnic. Trebuie să te ţii departe de lucrarea lui Dumnezeu până când vei fi înzestrat cu putere de sus. Nici un om nu poate avea succes în salvarea de suflete dacă Hristos nu Se alătură eforturilor sale şi eul nu este îndepărtat.
55:21 Un slujitor al lui Hristos trebuie să fie bine pregătit pentru orice faptă bună. Tu ai avut un eşec jalnic. Trebuie să dai pe faţă în familia ta acea consideraţie plină de bunătate, tandreţe, iubire, blândeţe, răbdare nobilă şi politeţe adevărată, aşa cum se cuvine din partea capului familiei, aceasta înainte să poţi avea succes în câştigarea de suflete la Hristos. Dacă nu ai înţelepciune să conduci numărul mic de persoane cu care eşti în strânsă legătură, cum o să ai succes în conducerea unui grup mai mare, care nu au vreun interes deosebit faţă de tine. Soţia ta trebuie să fie cu adevărat şi pe deplin convertită la Dumnezeu. Nici unul din voi nu vă aflaţi în situaţia de a reprezenta în mod corect credinţa noastră. Aveţi amândoi nevoie de o convertire deplină.
55:22 Retragerea din lucrarea lui Dumnezeu este în prezent cea mai bună pentru tine. Frate R., nu ai nici perseverenţă, nici coloană vertebrală morală. Eşti deficient într-o foarte mare măsură în privinţa acelor trăsături de caracter care sunt necesare pentru lucrarea lui Dumnezeu în acest timp. Nu ai primit acea educaţie în viaţa practică, educaţie care îţi este necesară pentru a avea succes ca slujitor util al lui Hristos. Educaţia ta a fost deficitară în multe privinţe. Părinţii tăi nu ţi-au citit caracterul şi nici nu te-au educat pentru a-i birui defectele, pentru ca până la sfârşit să dezvolţi un caracter simetric şi să ai hotărâre, tăgăduire de sine, autocontrol, umilinţă şi tărie morală. Cunoşti prea puţin despre
55:23 viaţa practică sau despre perseverenţa în situaţii dificile. Ai o dorinţă puternică de a combate ideile altuia şi de a ţi le impune pe ale tale. Acesta este rezultatul sentimentelor de suficienţă şi al urmării propriilor tale înclinaţii în tinereţe.
55:24 Nu te vezi pe tine însuţi şi greşelile tale. Nu eşti dispus să fii unul care învaţă, ci ai o mare dorinţă să înveţi tu pe alţii. Îţi formezi opinii personale şi strângi în braţe ideile tale aparte cu o stăruinţă care este obositoare. Eşti dornic să-ţi impui punctele de vedere, iar în ochii tăi ideile proprii sunt de mai mare importanţă decât judecata experimentată a unor bărbaţi de valoare morală, care au fost încercaţi în această cauză. Te-ai amăgit la gândul că ai calităţi care vor fi preţuite şi vor face din tine un om valoros; dar aceste calităţi nu au fost puse la probă şi dovedite. Ai o educaţie unilaterală. Nu ai vreo înclinaţie sau dragoste de îndatoririle casnice ale vieţii de zi cu zi. Numai indolenţa ta ar fi de ajuns pentru a te descalifica pentru lucrarea de slujire, chiar dacă n-ar mai exista şi alte motive pentru care nu ar trebui să te angajezi în aceasta. Cauza nu are atât nevoie de predicatori, cât de lucrători. Din toate vocaţiile vieţii, nu există nici una care să pretindă asemenea lucrători hotărâţi, credincioşi, perseverenţi şi devotaţi cum este cauza lui Dumnezeu în aceste ultime zile.
55:25 Dezideratul de a obţine viaţa veşnică este deasupra oricărui alt considerent. Dumnezeu nu vrea să aibă oameni leneşi în lucrarea Sa. Lucrarea de a avertiza păcătoşii să fugă de mânia viitoare pretinde bărbaţi hotărâţi, care simt povara pentru suflete şi care nu vor fi gata să se folosească de orice scuză pentru a evita poverile sau pentru a părăsi lucrarea. Micile descurajări, cum ar fi vremea neplăcută sau suferinţe imaginare, par să fie suficiente pentru ca fratele R. să se scuze că nu face efort. Va căuta chiar să stârnească mila; şi când se găsesc îndatoriri de care el nu se simte atras să le împlinească, când lenevia lui protestează pentru îngăduinţă, se scuză frecvent că este bolnav, când nu există nici un motiv pentru a fi bolnav, afară doar de faptul că prin obiceiuri ale indolenţei şi prin îngăduinţa poftei întregul său organism a devenit congestionat prin inactivitate. Va putea avea o bună sănătate dacă va păzi cu stricteţe legile vieţii şi sănătăţii şi va împlini lumina reformei sănătăţii în toate obiceiurile lui.
55:26 Fratele R. nu este omul potrivit pentru lucrarea acestor ultime zile, în afară de cazul în care se schimbă total. Pe predicatorii care sunt prea leneşi să se angajeze în muncă fizică Dumnezeu nu-i cheamă să ducă lumii ultima solie de avertizare. El doreşte lucrători în cauza Sa. Lucrătorii adevăraţi, hotărâţi, cu dăruire de sine vor reuşi ceva.
55:27 Frate R., faptul că i-ai învăţat adevărul pe alţii a fost în întregime o greşeală. Dacă Dumnezeu cheamă un om, El nu face o atât de mare şi grosolană greşeală încât să-l ia pe unul cu o experienţă atât de mică în viaţa practică şi în lucrurile spirituale aşa cum ai avut tu. Ai talentul de a vorbi, nimic de spus aici, dar cauza lui Dumnezeu pretinde bărbaţi devotaţi şi energici. Poţi cultiva aceste trăsături; le poţi dobândi, dacă doreşti. Cultivând cu perseverenţă trăsăturile contrare celor din a căror cauză eşuezi acum, vei putea învăţa să depăşeşti acele deficienţe din caracterul tău, care au crescut din tinereţea ta. A ieşi şi a vorbi când şi când oamenilor nu înseamnă a lucra pentru Dumnezeu. În acest lucru nu este propriu-zis o lucrare.
55:28 Cei care trudesc pentru Dumnezeu abia au început lucrarea după ce au ţinut un discurs de la amvon. După aceasta vine adevărata muncă, vizitarea din casă în casă, conversaţia cu membrii familiilor, rugăciunile împreună cu ei şi apropierea de aceia cărora vrem să le facem bine. Nu-i va scădea din demnitate unui slujitor al lui Hristos să fie treaz ca să vadă şi să-şi dea seama de poverile vremelnice şi grijile familiilor pe care le vizitează şi să fie de folos, căutând să-i despovăreze acolo unde poate, angajându-se în muncă fizică. În acest fel, el poate avea o putere a influenţei, de a dezarma împotrivirea şi demola prejudecata, pe care nu ar putea-o avea, chiar dacă în orice altă privinţă ar fi un slujbaş al lui Hristos cu maximă eficienţă.
55:29 Tinerii noştri predicatori nu au povara scrisului, pe care o au cei mai vârstnici şi mai experimentaţi. Ei nu au o multitudine de responsabilităţi care forţează peste măsură mintea şi apasă greu asupra omului. Însă tocmai aceste poveri ale grijilor desăvârşesc experienţa creştină, dau putere morală şi fac din cei angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu bărbaţi eficienţi. Evitarea
55:30 poverilor şi a răspunderilor neplăcute nu va face niciodată bărbaţi puternici din predicatorii noştri, pe care să se poate conta într-o criză religioasă. Mulţi dintre predicatorii noştri tineri sunt la fel de slabi în lucrarea lui Dumnezeu ca nişte nou-născuţi. Şi unii care au fost angajaţi în lucrarea de predicare a adevărului timp de ani de zile nu sunt totuşi nişte lucrători destoinici, cărora să nu trebuiască să le fie ruşine. Ei s-au întărit în experienţă, fiind provocaţi de influenţele împotrivitoare. S-au scuzat de la acest exerciţiu care ar întări muşchii morali, dând putere spirituală. Tocmai aceasta este însă experienţa de care au nevoie pentru a ajunge la plinătatea staturii de bărbaţi în Hristos Isus. Ei nu câştigă deloc putere spirituală evitând îndatoririle şi responsabilităţile şi renunţând la indolenţă şi iubirea egoistă de tihnă şi plăcere.
55:31 Fratelui R. nu-i lipseşte capacitatea de a-şi îmbrăca ideile în cuvinte, îi lipseşte însă spiritualitatea şi adevărata sfinţenie a inimii. El nu a băut, cu sete, din izvorul adevărului. Dacă s-ar fi folosit de momentele sale de aur pentru a studia Cuvântul lui Dumnezeu, acum ar fi putut fi un lucrător capabil; el este prea indolent pentru a-şi supune mintea la efort şi a descoperi el însuşi motivele nădejdii noastre. Este mulţumit să ia material pe care alte minţi şi alte tocuri s-au muncit să îl producă şi să folosească ideile lor care îi sunt puse de-a gata în mână, fără efort sau istovire a minţii, fără să cugete cu atenţie sau să mediteze cu rugăciune el însuşi.
55:32 Fratelui R. nu-i este pe plac munca hotărâtă, fie că este studiul Scripturilor, fie că este muncă fizică. El preferă o cale mai uşoară şi cu toate acestea nu ştie nimic pe cale experimentală despre povara lucrării lui Dumnezeu. Îi este mai uşor să repete cugetările altora decât să înveţe el însuşi cu sârguinţă adevărul. Numai prin efort propriu, folosire asiduă a minţii şi devotament deplin în lucrare devin bărbaţii competenţi pentru slujire.
55:33 Hristos spune: "Voi sunteţi sarea pământului; dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra?" Gustul sării este harul divin. Toate eforturile făcute pentru înaintarea adevărului nu au decât o mică valoare dacă nu le însoţeşte Duhul lui Dumnezeu. Ai făcut din predarea adevărului o joacă de copii.
55:34 Mintea ta a fost preocupată cu propria ta tihnă şi plăcere, urmându-ţi înclinaţia. Tu şi soţia ta nu aveţi un real simţământ al sfinţeniei lucrării lui Dumnezeu. Vă gândiţi amândoi mai mult la satisfacerea capriciilor voastre şi la desluşirea modului în care să vă împliniţi dorinţele ce ţin de tihnă şi plăcere decât la angajarea în îndatoririle aspre ale vieţii, mai cu seamă răspunderile legate de lucrarea de avertizare a lumii despre Judecata care vine.
55:35 L-ai văzut pe fratele S. aplecat sub poveri şi istovit de muncă fizică; dar ai avut o iubire aşa de mare pentru tihna ta şi o asemenea dorinţă de a menţine propria-ţi importanţă, încât te-ai ţinut deoparte, scuzându-te de la angajarea în îndatoririle pe care cineva era obligat să le îndeplinească. Ai petrecut zile întregi în trândăvie fără să aduci binecuvântare cuiva; şi apoi conştiinţa ţi-a putut permite fără păreri de rău să vii cu justificarea timpului petrecut în cea mai bună parte în lenevie şi să primeşti plată din vistieria lui Dumnezeu.
55:36 Prin calea ta, ai arătat că nu ai o înţelegere înaltă a lucrurilor sacre. L-ai jefuit pe Dumnezeu; şi ar trebui să înfăptuieşti acum lucrarea deplină a pocăinţei. Să nu încerci să-i înveţi pe alţii. Când vei fi convertit, atunci vei fi în stare să-i întăreşti pe fraţii tăi; dar Dumnezeu nu are nevoie în via Sa de bărbaţi cu genul de caracter pe care-l ai tu. Când vei şterge această marcă şi vei purta pecetea Celui Divin, atunci poţi lucra pentru cauza lui Dumnezeu. Ai de învăţat aproape totul şi numai un scurt timp de a învăţa aceste lecţii. Dumnezeu să te ajute să lucrezi cu seriozitate şi la obiect. Am scris mult mai mult despre principii generale, dar nu-mi pot face timp să ţi le redau acum.