53:18 Trebuie să-L lăsăm pe Hristos în inimile şi căminele noastre dacă vrem să umblăm în lumină. Trebuie să facem din cămin tot ceea ce presupune acest cuvânt. Ar trebui să fie un mic Cer pe pământ, un loc în care sentimentele de afecţiune sunt cultivate, în loc să fie în mod intenţionat reprimate. Fericirea noastră depinde de cultivarea iubirii, compasiunii şi adevăratei politeţi unul faţă de altul. Motivul pentru care se găsesc în lume atât de mulţi bărbaţi şi femei cu inimi de piatră este că afecţiunea adevărată a fost privită ca slăbiciune şi a fost descurajată şi reprimată. Cea mai bună parte a firii persoanelor care aparţin acestei categorii a fost stricată şi pipernicită în copilărie, iar dacă razele de lumină divină nu vor reuşi să le topească răceala şi egoismul împietrit, fericirea unor astfel de oameni este îngropată pe veci. Dacă vrem să avem inimi sensibile, aşa cum a avut Isus când a fost pe pământ, şi compasiune sfinţită, aşa cum au îngerii faţă de muritorii păcătoşi, trebuie să cultivăm sentimentele de simpatie manifestate de un copil şi care sunt marcate de simplitatea însăşi. Atunci vom fi rafinaţi, superiori şi călăuziţi de principii divine.