52:42 Dacă în mila Sa Dumnezeu a dat celui orb înzestrări ale inventivităţii pe care acesta să le poată folosi pentru binele său, ferească Dumnezeu ca vreunul să-i invidieze acest privilegiu şi să-l jefuiască de folosul pe care l-ar trage din darul lui Dumnezeu către el. Cel orb are de întâmpinat dezavantaje din toate părţile din pricina pierderii vederii. Acea inimă în care mila şi compasiunea nu sunt provocate la vederea unui om orb care bâjbâie în calea sa, într-o lume înveşmântată în întuneric, acea inimă este cu adevărat împietrită şi trebuie înmuiată prin harul lui Dumnezeu. Cel orb nu poate privi nici o faţă şi citi pe ea compasiune şi bunăvoinţă adevărată. Nu poate privi frumuseţile naturii şi descoperi urma degetului lui Dumnezeu în lucrările Sale create. Voioşia vie a creaţiei nu-i vorbeşte acestuia pentru a-l mângâia şi binecuvânta atunci când disperarea îl acoperă. Cât de degrabă ar schimba el orbirea şi orice binecuvântare vremelnică pentru binecuvântarea vederii. Însă el este închis într-o lume a întunericului, iar drepturile date de Dumnezeu i-au fost călcate în picioare pentru ca alţii să obţină câştiguri.