Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.3, 52
|
52:1 Apeluri pentru mijloace 52:2 Mi-a fost arătat că au existat rezultate nefericite în urma apelurilor urgente pentru mijloace la întâlnirile noastre de tabără. S-a pus prea mult accent pe această chestiune. Mulţi cu dare de mână nu ar fi făcut nimic dacă inimile lor nu ar fi fost înmuiate şi topite sub influenţa mărturiei ce li s-a dat. Dar cei săraci au fost profund afectaţi şi, în sinceritatea sufletelor lor, ei au făgăduit mijloace materiale pe care aveau inima să le dea, dar pe care nu erau în stare să le achite. În cele mai multe cazuri, apelurile urgente pentru mijloace au lăsat o impresie rea asupra unor minţi. Unii au gândit că banii reprezentau povara soliei noastre. Mulţi au mers către casele lor binecuvântaţi, pentru că dăruiseră pentru cauza lui Dumnezeu. Dar există metode mai bune pentru a strânge mijloace materiale, prin daruri de bunăvoie, decât prin apeluri urgente în cadrul adunărilor noastre mari. Dacă toţi respectă planul de dăruire sistematică şi dacă lucrătorii noştri misionari şi cei din colportaj sunt credincioşi în ramura lor de lucru, vistieria va fi bine alimentată şi fără aceste apeluri urgente din cadrul adunărilor noastre mari. 52:3 Însă a existat o mare neglijare a datoriei. Mulţi au reţinut mijloace pe care Dumnezeu le pretinde ca fiind ale Sale şi, făcând astfel, s-au făcut vinovaţi de jaf faţă de Dumnezeu. Inimile lor egoiste nu au dat cea de-a zecea parte din tot venitul lor, pe care o pretinde Dumnezeu. Şi nici la adunările anuale nu s-au înfăţişat cu darurile lor de bunăvoie, cu darurile lor de mulţumire şi cu jertfele lor pentru păcat. Mulţi au venit înaintea Domnului cu mâinile goale. "Se cade să înşele un om pe Dumnezeu, cum mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: "Cu ce Te-am înşelat?" Cu zeciuielile şi darurile de mâncare. Sunteţi blestemaţi, câtă vreme căutaţi să mă înşelaţi, tot poporul, în întregime! Aduceţi însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneţi-Mă astfel la încercare, zice Domnul oştirilor, şi veţi vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor şi dacă nu voi turna peste voi belşug de binecuvântare." 52:4 Păcatul va rămâne asupra noastră ca popor dacă nu vom face cele mai serioase eforturi de a-i feri pe cei care au dăruit pentru diferitele proiecte şi care sunt prea săraci pentru a da ceva. Tot ceea ce, în generozitatea sufletelor lor, au dăruit, ar trebui să li se dea înapoi împreună cu un dar suplimentar care să le uşureze din nevoi. Strângerea banilor a fost dusă în extreme. A lăsat o impresie proastă asupra multor minţi A face apeluri urgente nu este planul cel mai bun pentru a strânge mijloace. S-a manifestat indiferenţă pentru cercetarea cazurilor celor săraci şi efectuarea de restituiri faţă de aceştia, pentru a nu suferi din lipsa celor necesare traiului. O neglijare a datoriei noastre în această privinţă, de a cunoaşte care sunt necesităţile celor nevoiaşi şi de a-i elibera de necesităţile cele mai presante înapoindu-le mijloace care au fost date pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu, ar fi din partea noastră o neglijare a Mântuitorului nostru în persoana sfinţilor Săi. 52:5 Datoria faţă de cei nenorociţi 52:6 Mi-au fost arătate unele lucruri în legătură cu obligaţia noastră faţă de cei nenorociţi, despre care simt că este de datoria mea să scriu în acest timp. 52:7 Am văzut că prin providenţa lui Dumnezeu au fost aduşi în strânsă legătură cu biserica Sa văduvele şi orfanii, cei orbi, cei surzi, cei schilozi şi cei afectaţi în diferite moduri; aceasta pentru a-i încerca pe cei din poporul Său şi a-i face să-şi dea în vileag adevăratul lor caracter. Îngerii lui Dumnezeu privesc pentru a vedea cum tratăm aceste persoane care au nevoie de compasiunea, iubirea şi dărnicia noastră dezinteresată. Acesta este testul pe care-l are Dumnezeu pentru caracterele noastre. Dacă avem adevărata religie a Bibliei, vom simţi că-i datorăm lui Hristos iubire, bunătate şi interes, pe care să le manifestăm faţă de fraţii Săi; iar pentru a ne arăta recunoştinţa faţă de iubirea Sa de necuprins pe care o avea pentru noi pe când eram păcătoşi nevrednici de harul Său, nu putem face nimic mai prejos decât să ne manifestăm interesul profund şi iubirea altruistă faţă de aceia care ne sunt fraţi şi care sunt mai puţin norocoşi decât noi. 52:8 Cele două mari principii ale Legii lui Dumnezeu sunt 52:9 dragostea supremă faţă de Dumnezeu şi dragoste altruistă faţă de aproapele nostru. Primele patru porunci cât şi ultimele şase depind de sau descind din aceste două principii. Hristos a explicat învăţătorului Legii cine era aproapele lui prin ilustraţia omului care călătorea de la Ierusalim la Ierihon şi care a nimerit între tâlhari, a fost jefuit, bătut şi lăsat pe jumătate mort. Preotul şi levitul l-au văzut pe acest om suferind, dar inimile lor nu au răspuns la nevoile lui. L-au evitat trecând pe partea cealaltă. A trecut şi samariteanul pe acolo, şi când a văzut nevoia de ajutor a străinului, el nu a întrebat dacă-i era rudă, dacă era din ţara lui sau de aceeaşi credinţă cu el; ci a trecut la treabă, să-l ajute pe cel suferind, întrucât era o lucrare ce trebuia făcută. L-a îngrijit cum a putut mai bine, l-a pus în spatele propriului său animal, l-a dus la un han şi a asigurat nevoile acestuia pe cheltuiala sa. Acest samaritean, a spus Hristos, era aproapele celor care căzuse între tâlhari. Levitul şi preotul reprezintă în biserică o categorie care manifestă indiferenţă tocmai faţă de aceia care au nevoie de compasiunea şi ajutorul lor. Cei din această clasă, în ciuda poziţiei lor, sunt călcători ai poruncilor. Samariteanul reprezintă categoria acelora care sunt cu adevărat ajutoare ale lui Hristos şi care imită exemplul Său în facerea de bine. 52:10 Pe aceia care au milă de cei nenorociţi, de cei orbi, de ologi, de cei năpăstuiţi, de văduve, de orfani şi de cei nevoiaşi Hristos îi reprezintă ca fiind păzitori ai poruncilor, care vor avea viaţa veşnică. În _ este o mare lipsă de religie personală şi a unui simţământ de obligaţie individuală de a avea compasiune faţă de nefericirile altora şi de a lucra cu o bunăvoinţă dezinteresată pentru bunăstarea celor nenorociţi şi năpăstuiţi. Unii nu au nici o experienţă în aceste datorii. Toată viaţa lor au fost asemenea levitului şi preotului, care au trecut mai departe pe partea cealaltă. Biserica are de înfăptuit o lucrare care, dacă este lăsată nefăcută, va aduce întunecime asupra sa. Biserica în ansamblu şi fiecare în mod individual ar trebui să-şi aducă motivaţiile sub o cercetare credincioasă şi să-şi compare vieţile cu viaţa şi învăţăturile singurului Model corect. Hristos priveşte toate faptele de milă, bunăvoinţă şi consideraţie faţă de cei nenorociţi, cei orbi, 52:11 ologi, bolnavi, faţă de văduvă şi orfan ca fiind făcute pentru Sine; iar aceste fapte sunt păstrate în cărţile de aducere aminte ale cerului şi vor fi răsplătite. Pe de altă parte, se va păstra în cărţi un raport împotriva acelora care manifestă indiferenţa preotului şi levitului faţă de cei nenorociţi şi împotriva acelora care profită în orice fel de nenorocirile altora şi le sporesc suferinţele spre avantajul lor egoist. Dumnezeu va răsplăti cu siguranţă fiecare faptă de nedreptate şi fiecare manifestare a unei indiferenţe nepăsătoare faţă de cei năpăstuiţi dintre noi şi a neglijării acestora. Fiecare va fi răsplătit la final după cum au fost faptele sale. 52:12 Mi s-a arătat, în privinţa fratelui E, că fraţii lui nu s-au purtat corect cu el. Fraţii F, G şi alţii au avut o atitudine faţă de el care era neplăcută înaintea lui Dumnezeu. Fratele F nu a avut vreun interes deosebit în fratele E, în afară de avantajul pe care se gândea să şi-l creeze prin el. Mi s-a arătat că unii îl priveau pe fratele E ca fiind zgârcit şi necinstit. Dumnezeu este nemulţumit de această judecată. Fratele E nu ar fi avut nici o bătaie de cap şi ar fi avut din belşug mijloace de trai dacă nu ar fi fost calea egoistă a fraţilor săi, care aveau vedere şi avere şi care au lucrat împotriva lui, căutând să se folosească de calităţile sale în propriul lor interes egoist. Cei care profită de studiul făcut cu sudoare de către un orb şi caută să câştige ei înşişi prin invenţiile sale comit jaf şi sunt practic încălcători ai poruncilor. 52:13 În biserică sunt unii care mărturisesc că păzesc Legea lui Iehova, dar care sunt călcători ai acelei Legi. Sunt oameni care nu-şi văd defectele. Ei au un duh egoist, de avariţie, şi îşi orbesc singuri ochii faţă de păcatul pe care îl au, acela al lăcomiei, pe care Biblia îl numeşte idolatrie. Se poate ca oamenii de acest gen să fi fost preţuiţi de fraţii lor ca fiind creştini exemplari; dar ochiul lui Dumnezeu citeşte inima şi deosebeşte motivaţiile. Dânsul vede ceea ce omul nu poate vedea în gânduri şi caracter. În providenţa Sa, el aduce aceste persoane în poziţii care vor descoperi în timp defectele din caracterul lor, pentru ca, dacă doresc 52:14 să le vadă şi să le corecteze, să o poată face. Sunt unii care toată viaţa lor nu au căutat decât propriul interes şi au fost absorbiţi de planurile lor egoiste; şi care au fost nerăbdători să-şi creeze avantaje proprii fără să se gândească prea mult dacă alţii vor fi nenorociţi sau încurcaţi de vreun plan sau acţiune de-a lor. Interesul egoist biruie mila şi iubirea lui Dumnezeu. Uneori Domnul îngăduie oamenilor de acest tip să-şi urmeze calea egoistă în orbire spirituală până când defectele lor sunt evidente pentru toţi care au discernământ spiritual, până când dau mărturie prin faptele lor că nu sunt creştini autentici. 52:15 Oamenii care au avere şi ceva sănătate şi care se bucură de binecuvântarea inestimabilă a vederii au toate avantajele faţă de un orb. În cariera lor de afaceri le sunt deschise multe uşi care sunt închise înaintea unuia care şi-a pierdut vederea. Persoanele care se bucură de folosirea tuturor facultăţilor nu ar trebui să se uite la propriul lor interes egoist şi să priveze pe un frate orb de chiar şi cea mai mică ocazie de a-şi câştiga mijloace de trai. Fratele E este un om sărac. Este un om firav; este şi orb. A avut dorinţa sinceră de a se descurca singur; şi chiar dacă a trăit sub povara unor infirmităţi descurajante, nenorocirea lui nu a secătuit pornirile generoase ale sufletului său. În împrejurările limitate în care s-a aflat a avut inima să facă şi a făcut mai mult în faţa lui Dumnezeu pentru cei care aveau nevoie de ajutor decât mulţi fraţi de-ai săi care sunt binecuvântaţi cu darul vederii şi care au o avere bună. Capitalul fratelui E constă în spiritul calculat în afaceri şi în calitatea de a fi inventiv. El a lucrat cu seriozitate, având mari speranţe de a descoperi o afacere prin care să se întreţină şi să nu depindă de fraţii săi. 52:16 Îmi doresc ca toţi să putem vedea aşa cum vede Dumnezeu. Îmi doresc ca toţi să-şi dea seama cum îi priveşte Dumnezeu pe acei oameni care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos, care au de partea lor binecuvântarea vederii şi avantajul mijloacelor materiale şi care invidiază totuşi firava prosperitate de care se bucură un biet orb şi ar profita ei înşişi, sporindu-şi numărul de bunuri spre dezavantajul fratelui lor năpăstuit. Acest lucru este privit de Dumnezeu ca fiind egoismul şi jaful cel mai criminal şi un păcat agravant pe care-l va pedepsi cu siguranţă. Dumnezeu nu uită niciodată. El 52:17 nu priveşte asupra acestor lucruri cu ochi omeneşti şi cu o judecată rece, nesimţitoare, omenească. El priveşte lucrurile nu din punctul de vedere al celor lumeşti, ci din acela al milei, îndurării şi iubirii nesfârşite. 52:18 Fratele H a încercat să-l ajute pe fratele E, dar nu din motive altruiste. La început, i-a fost stârnită mila. A văzut că fratele E avea nevoie de ajutor. Dar curând şi-a pierdut interesul şi simţăminte egoiste au căpătat putere, până când calea aleasă de fraţi a ajuns să fie mai degrabă în defavoarea fratelui E decât spre folosul său. Aceste lucruri l-au descurajat mult pe fratele E şi au avut tendinţa să-i zdruncine încrederea în fraţii lui. Au ajuns să-l implice în datorii pe care nu le putea plăti. Când şi-a dat seama de sentimentele egoiste manifestate faţă de el de către unii din fraţii săi, aceasta l-a îndurerat şi l-a iritat uneori. Câteodată, simţămintele lui au fost aproape ieşite de sub orice control, când şi-a dat seama de situaţia sa disperată - lipsit de vedere, lipsit de mijloace, de sănătate şi cu unii din fraţii săi lucrând împotriva lui. Acest lucru a sporit mult nefericirea lui şi s-a făcut simţit înfricoşător asupra sănătăţii sale. 52:19 Mi-a fost arătat că fratele E are unele calităţi ale minţii care ar fi mai bine apreciate dacă ar avea o mai mare putere de stăpânire de sine şi nu s-ar lăsa în voia emoţiei. Fiecare manifestare de nerăbdare şi nervozitate se întoarce împotriva lui şi este folosită la maximum de unii care se fac vinovaţi înaintea lui Dumnezeu de păcate mult mai mari. Principiile fratelui E sunt bune. El are integritate de caracter. Nu este un om necinstit. Nu ar escroca pe nimeni cu bună ştiinţă. Însă el are greşeli şi păcate care trebuie biruite. Şi el, asemenea multor altora, are de-a face cu firea omenească. Este prea adesea nerăbdător şi uneori autoritar. Ar trebui să nutrească un spirit mai blând, mai politicos şi să cultive recunoştinţa inimii faţă de aceia care au simţit un interes faţă de cazul său. Din fire are un temperament impulsiv când este stârnit brusc sau provocat într-un mod iraţional. În ciuda acestor lucruri însă el are inima de a face ce este drept şi simte o pocăinţă sinceră faţă de Dumnezeu când reflectează asupra greşelilor lui. 52:20 Dacă îşi vede fraţii înclinaţi să-i facă dreptate, 52:21 este generos pentru a ierta şi suficient de umil pentru a dori pacea, chiar dacă trebuie să facă mari sacrificii pentru a o obţine. Dar el se emoţionează uşor; are un temperament neliniştit. Are nevoie de influenţa calmantă a Duhului lui Dumnezeu. Dacă aceia care sunt gata să-l critice ar vrea să ţină seama de propriile nedreptăţi şi ar trece cu vederea într-un spirit de blândeţe greşelile lui, cu generozitate, după cum ar trebui s-o facă, ei ar manifesta spiritul lui Hristos. Fratele E are de făcut o lucrare pentru a birui. Comportamentul şi cuvintele sale faţă de alţii ar trebui să fie blânde, delicate şi plăcute. Ar trebui să se păzească în mod strict de orice ar aduce a spirit dictatorial sau a purtări sau cuvinte autoritare. 52:22 Deşi Dumnezeu este prietenul celor orbi şi celor nenorociţi, El nu le scuză păcatele. Le cere să biruie şi să-şi desăvârşească un caracter creştin în Numele lui Isus, care a biruit în locul lor. Dar lui Isus îi este milă de slăbiciunea noastră şi este gata să ne ofere tărie pentru a rezista în încercări şi a ne împotrivi ispitelor Satanei, dacă vrem să aruncăm povara noastră asupra Lui. Îngeri sunt trimişi să slujească acelor copii ai lui Dumnezeu care sunt în mod fizic orbi. Îngerii le păzesc paşii şi îi scapă din mii de primejdii care, necunoscute lor, le sunt presărate în cale. Dar Duhul Său nu-i va asista dacă nu vor nutri un spirit de bunătate, dacă nu vor căuta cu sinceritate să aibă stăpânire peste firile lor şi să-şi aducă pasiunile şi orice putere a lor în supunere faţă de Dumnezeu. Ei trebuie să cultive un spirit de iubire şi să-şi controleze cuvintele şi faptele. 52:23 Mi-a fost arătat că Dumnezeu cere poporului Său să fie cu mult mai milostivi şi mai atenţi decât sunt acum cu cei nenorociţi. "Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl este: să cercetezi pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să te păzeşti pe tine însuţi nepătat de lume." Iacov 1:27 Aici este definită religia veritabilă. Dumnezeu pretinde ca aceeaşi consideraţie care ar trebui acordată văduvei şi orfanului să fie acordată celor orbi şi celor ce suferă sub apăsarea altor infirmităţi fizice. Bunăvoinţa dezinteresată este foarte rară în acest veac al lumii. 52:24 Mi-a fost arătat, în cazul fratelui E, că aceia care s-ar purta, în orice fel, în mod nedrept cu el şi l-ar descuraja în 52:25 eforturile lui de a se ajuta singur sau care, râvnind la prosperitatea bietului om orb, şi-ar crea avantaje spre dezavantajul acestuia, îşi vor aduce asupră-le blestemul lui Dumnezeu, care este prietenul omului orb. Copiilor lui Israel le-au fost date dispoziţii deosebite în ce priveşte pe cei orbi: "Să nu asupreşti pe fratele tău şi să nu-l jefuieşti. Să nu opreşti până a doua zi plata celui tocmit. Să nu vorbeşti de rău pe un surd şi să nu pui înaintea unui orb nimic care să-l poată face să cadă; ci să te temi de Dumnezeul tău: Eu sunt Domnul. Să nu faceţi nedreptate la judecată: să nu cauţi la faţa săracului şi să nu părtineşti pe nimeni dintre cei mari, ci să judeci pe aproapele tău după dreptate." ĂLevitic19:13-15Î 52:26 "Blestemat să fie cel care va muta hotarele aproapelui său!' Şi tot poporul să răspundă: Amin!' Blestemat să fie cel care va face pe un orb să rătăcească pe drum!' Şi tot poporul să răspundă: Amin!' Blestemat să fie cel care se va atinge de dreptul străinului, orfanului şi văduvei!' Şi tot poporul să răspundă: Amin!" Deut. 27:17-19Î 52:27 Este straniu că bărbaţi care mărturisesc că sunt creştini nesocotesc învăţăturile clare, categorice ale Cuvântului lui Dumnezeu şi nu simt nici o mustrare de conştiinţă. Dumnezeu pune asupra lor răspunderea de a purta de grijă celor nenorociţi, celor orbi, celor ologi, văduvelor şi orfanilor, dar mulţi nu fac nici un efort de a o lua în consideraţie. Pentru a salva asemenea persoane, Dumnezeu îi aduce în mod frecvent sub nuiaua suferinţei şi îi plasează în poziţii similare cu acelea ocupate de persoanele care aveau nevoie de ajutorul şi compasiunea lor, dar care nu le-au primit din mâinile acestora. 52:28 Dumnezeu va considera comunitatea din ..... răspunzătoare, ca trup, pentru calea greşită a membrilor săi. Dacă, în oricare din membrii ei, este îngăduită existenţa unui spirit egoist şi lipsit de compătimire faţă de cei nenorociţi, faţă de văduvă, orfan, orbi, ologi sau cei care sunt bolnavi trupeşte sau mental, Îşi va ascunde faţa de la poporul Său până când îşi vor face datoria şi vor înlătura răul din mijlocul lor. Dacă vreunii din cei ce poartă Numele lui Hristos Îl reprezintă în mod greşit până acum pe Mântuitorul lor prin aceea că nu au luat seama la datoria pe care o au faţă de cei năpăstuiţi sau dacă încearcă în vreun fel să-şi creeze avantaje în detrimentul celor nenorociţi 52:29 şi îi jefuiesc astfel de mijloace materiale, Domnul va considera comunitatea răspunzătoare pentru păcatul membrilor săi până când aceştia vor fi făcut tot ce pot pentru a îndrepta răul existent. El nu va pleca urechea la rugăciunea poporului Său în timp ce orfanii, cei şchiopi, cei orbi şi cei bolnavi sunt neglijaţi printre ei. 52:30 Faptul de "a fi de partea Domnului" presupune mai mult decât a spune aceasta în adunare. Partea Domnului este întotdeauna partea îndurării, milei şi compasiunii pentru cei ce suferă, după cum se va vedea în exemplul ce ni s-a dat în viaţa lui Isus. Ni se cere să imităm exemplul Său. Dar sunt unii care nu sunt de partea Domnului în ce priveşte aceste lucruri; ei sunt de partea vrăjmaşului. Oferind ascultătorilor Săi o ilustrare a acestui subiect, Isus a zis: 52:31 "Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut. Apoi va zice celor de la stânga Lui: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine.' Atunci Îi vor răspunde şi ei: Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă, şi nu Ţi-am slujit?' Şi El, drept răspuns, le va zice: Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut.' Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică." [Matei 25:40-46] 52:32 Aici, în această predică, Hristos Se identifică cu omenirea suferindă şi ne întipăreşte cu claritate tuturor faptul că indiferenţa sau nedreptatea arătată celui mai neînsemnat dintre sfinţi este arătată Lui. Aici este partea Domnului, şi oricine va fi de partea Domnului să vină cu noi. Scumpul Mântuitor este rănit atunci când îl rănim pe unul dintre cei mai umili sfinţi. 52:33 Neprihănitul Iov geme din pricina suferinţelor sale şi îşi apără propria-i cauză atunci când este acuzat pe nedrept de unul din mângâietorii lui. El spune: "Orbului îi eram ochi şi şchiopului picior. 52:34 Celor nevoiaşi le eram tată şi celui necunoscut îi cercetam cauza. Rupeam falca celui nedrept şi-i smulgeam prada dintre dinţi." Iov 29:15-17Î 52:35 Păcatul unui singur om a zdrobit întreaga oştire a lui Israel. O cale greşită, urmată de cineva faţă de fratele lui, va îndepărta lumina lui Dumnezeu de la poporul Său până când nedreptatea este cercetată şi cauza celui oprimat apărată. Dumnezeu cere de la cei din poporul Său să aibă gingăşie în sentimentele şi judecata lor şi, în timp ce inimile lor ar trebui să se lărgească, şi simţămintele ar trebui să fie largi şi profunde, nu înguste, egoiste şi sărace. Este nevoie de simpatie nobilă, largheţe sufletească şi dărnicie dezinteresată. Atunci poate triumfa biserica în Dumnezeu. Însă atâta vreme cât biserica îngăduie egoismului să sece compasiunea plină de bunătate şi iubirea gingaşă, atentă, faţă de fraţii lor, orice virtute va fi dezintegrată. Ar trebui studiat postul lui Isaia şi efectuată o atentă cercetare de sine, în spiritul de a descoperi dacă există în dânşii principiile pe care trebuie să le aibă poporul lui Dumnezeu pentru a putea primi binecuvântările bogate făgăduite. 52:36 Dumnezeu pretinde ca poporul Său să nu îngăduie oprimarea celor săraci şi celor năpăstuiţi. Dacă vor rupe orice jug şi vor da drumul celor apăsaţi şi vor fi atenţi cu altruism şi bunătate faţă de cei nevoiaşi, atunci binecuvântările promise vor fi ale lor. Dacă în comunitate există din cei care îi fac pe orbi să se poticnească, ar trebui să fie aduşi înaintea judecăţii; căci Dumnezeu ne-a pus veghetori peste cei orbi, cei năpăstuiţi, peste văduve şi orfani. Piatra de poticnire la care se face referinţă în Cuvântul lui Dumnezeu nu înseamnă un butuc19 pus înaintea picioarelor celor orbi pentru a-i face să se poticnească; înseamnă mult mai mult decât aceasta. Înseamnă orice cale care ar putea fi urmată pentru a prejudicia influenţa fratelui lor orb, înseamnă a lucra împotriva interesului său ori a-i împiedica prosperitatea. 52:37 Un frate care este orb, sărac şi bolnav şi care face orice efort pentru a se ajuta singur, ca să nu fie dependent de nimeni, ar trebui încurajat de fraţii lui în orice mod posibil. Însă aceia care mărturisesc că-i sunt fraţi, care 52:38 se bucură de toate facultăţile fizice, care nu depind de nimeni, dar care au uitat până acum datoria faţă de cel orb, astfel încât l-au încurcat, l-au chinuit şi i-au blocat drumul, fac o lucrare ce va necesita pocăinţă şi reparaţii înainte ca Dumnezeu să accepte rugăciunile lor. Iar comunitatea lui Dumnezeu care a permis ca fratele lor nenorocit să fie nedreptăţit va fi vinovată de păcat până când vor face tot ce le stă în putere pentru a îndrepta răul. 52:39 Fără nici o îndoială, toţi cunosc cazul lui Acan. Acesta este înregistrat în istoria sacră pentru toate generaţiile, dar mai cu seamă pentru cei pentru care a venit vremea sfârşitului lumii. Gemând, Iosua s-a culcat pe faţa sa înaintea lui Dumnezeu, din pricină că poporul fusese obligat să execute o retragere dezonorantă din faţa inamicilor lor. Domnul i-a poruncit lui Iosua să se ridice: "Scoală-te! Pentru ce stai culcat astfel pe faţa ta?" Am smerit Eu fără motiv prin faptul că Mi-am întors faţa de la tine? Îşi părăseşte Dumnezeu poporul fără pricină? Nu; Dânsul îi spune lui Iosua că are o lucrare de făcut înainte să-i poată răspunde la rugăciune. "Israel a păcătuit; au călcat legământul Meu pe care li l-am poruncit, au luat din lucrurile date spre nimicire, le-au furat şi au minţit şi le-au ascuns printre lucrurile lor." El declară: "Eu nu voi mai fi cu voi dacă nu nimiciţi lucrurile blestemate din mijlocul vostru." [Iosua 7:10.11.12] 52:40 Aici, în acest exemplu, ne facem o oarecare idee despre responsabilitatea care-i incumbă bisericii şi despre lucrarea pe care i-o cere Dumnezeu pentru ca aceasta să aibă din nou prezenţa Sa. Este un păcat în orice biserică să nu se cerceteze cauza întunecimii şi a nenorocirilor care au fost în mijlocul lor. Biserica din... nu poate fi o comunitate vie, prosperă, până când nu vor fi mai treji la nedreptăţile din mijlocul lor, care împiedică binecuvântările lui Dumnezeu să vină asupra lor. Biserica nu ar trebui să îngăduie ca fraţii lor năpăstuiţi să fie nedreptăţiţi. Ei sunt chiar aceia care ar trebui să trezească simpatia tuturor inimilor şi să cheme la acţiune sentimente nobile, generoase din partea tuturor urmaşilor lui Hristos. Adevăraţii ucenici ai lui Hristos vor lucra în armonie cu Dânsul şi, urmându-I exemplul, îi vor ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor. 52:41 Orbirea fratelui E este o boală îngrozitoare; şi toţi ar trebui să caute să fie ei înşişi ochi pentru fratele orb, făcându-l astfel să-şi simtă pierderea cât mai mică posibil. Sunt unii care-şi folosesc ochii pentru a pândi ocazii în care să lucreze în avantajul lor pentru a obţine un câştig; însă Dumnezeu poate aduce încurcături asupra lor într-un mod la care ei nu se aşteaptă. 52:42 Dacă în mila Sa Dumnezeu a dat celui orb înzestrări ale inventivităţii pe care acesta să le poată folosi pentru binele său, ferească Dumnezeu ca vreunul să-i invidieze acest privilegiu şi să-l jefuiască de folosul pe care l-ar trage din darul lui Dumnezeu către el. Cel orb are de întâmpinat dezavantaje din toate părţile din pricina pierderii vederii. Acea inimă în care mila şi compasiunea nu sunt provocate la vederea unui om orb care bâjbâie în calea sa, într-o lume înveşmântată în întuneric, acea inimă este cu adevărat împietrită şi trebuie înmuiată prin harul lui Dumnezeu. Cel orb nu poate privi nici o faţă şi citi pe ea compasiune şi bunăvoinţă adevărată. Nu poate privi frumuseţile naturii şi descoperi urma degetului lui Dumnezeu în lucrările Sale create. Voioşia vie a creaţiei nu-i vorbeşte acestuia pentru a-l mângâia şi binecuvânta atunci când disperarea îl acoperă. Cât de degrabă ar schimba el orbirea şi orice binecuvântare vremelnică pentru binecuvântarea vederii. Însă el este închis într-o lume a întunericului, iar drepturile date de Dumnezeu i-au fost călcate în picioare pentru ca alţii să obţină câştiguri. 52:43 Datoria omului faţă de semenii săi 52:44 Mi-au fost arătate unele lucruri în legătură cu familia fratelui I, lucruri care, de când am fost în acest loc, au exercitat o presiune atât de mare asupra minţii mele, încât îndrăznesc să le pun pe hârtie. Mi-a fost arătat, frate I, că există în familia dumitale un element de egoism care se ţine de voi ca lepra. Acest egoism trebuie văzut şi biruit, căci este un păcat grav înaintea lui Dumnezeu. Ca familie, aţi ţinut cont atât de mult timp numai de propriile voastre dorinţe, de plăcerea şi interesul vostru, încât nu simţiţi că alţii au pretenţii de la voi. 52:45 Gândurile, planurile şi eforturile voastre sunt pentru voi înşivă. Trăiţi pentru eu; nu cultivaţi bunăvoinţa dezinteresată, care, dacă ar fi exercitată, ar creşte şi s-ar întări până când ar fi plăcerea voastră să trăiţi pentru binele altora. Aţi simţi că aveţi un obiectiv în viaţă, un scop care v-ar aduce un câştig mai valoros decât banii. Trebuie să aveţi un interes deosebit pentru oameni şi, făcând aşa, vă veţi aduce sufletele într-o legătură mai strânsă cu Hristos şi veţi fi atât de plini de Duhul Său şi vă veţi prinde de El cu o asemenea stăruinţă, încât nimic nu vă va putea despărţi de iubirea Sa. 52:46 Hristos este viţa cea vie; şi dacă sunteţi mlădiţe ale acelei viţe, hrana vieţii care curge prin ea vă va alimenta, aşa încât să nu fiţi goi sau neroditori, Ca familie şi în mod individual, v-aţi legat în mod deschis de slujba lui Hristos; şi sunteţi cu toate acestea evaluaţi în cântarul Sanctuarului şi găsiţi prea uşori20. Aveţi cu toţii nevoie de o preschimbare totală înainte de a putea înfăptui acele lucruri pe care ar trebui să le facă nişte creştini devotaţi, lipsiţi de egoism. Nimic în afară de o convertire totală nu vă poate face să vă daţi seama în mod corect de defectele voastre de caracter. Cu toţii aveţi într-o anumită măsură spiritul şi iubirea de lume. Spune apostolul Ioan: "Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el." Spiritul vostru egoist vă îngustează şi micşorează minţile la nivelul propriilor voastre interese. Aveţi nevoie de o religie pură şi neîntinată. Simplitatea adevărului vă va face să simţiţi compasiune pentru nenorocirile altora. Există persoane care au nevoie de compasiunea şi iubirea voastră. A pune în acţiune aceste trăsături de caracter reprezintă o parte a lucrării de-o viaţă pe care Hristos ne-a încredinţat-o tuturor spre înfăptuire. 52:47 Dumnezeu nu vă va scuza pentru faptul de a nu vă fi luat crucea şi de a nu fi practicat tăgăduirea de sine în facerea de bine pentru alţii, având motivaţii altruiste. Dacă vă veţi da osteneala să arătaţi acea tăgăduire de sine cerută de la creştini, aţi putea, prin harul lui Dumnezeu, să câştigaţi suflete la Hristos. Dumnezeu are pretenţii de la voi la care nu aţi răspuns niciodată. Există mulţi pretutindeni în jurul nostru care flămânzesc după compasiune şi iubire. Însă asemenea multor altora, aţi fost aproape complet lipsiţi de acea iubire umilă care se revarsă în mod natural cu milă şi simpatie pentru cei săraci, 52:48 cei suferinzi şi cei aflaţi în nevoie. Însăşi chipul omenesc este o oglindă a sufletului, citită de alţii şi având o influenţă însemnată asupra lor, fie spre bine, fie spre rău. Dumnezeu nu cere nici unuia dintre noi să privească la fraţii noştri şi să se pocăiască de păcatele acestora. El ne-a lăsat de făcut o lucrare şi ne cheamă să o înfăptuim cu hotărâre, în frica Sa şi cu un ochi aţintit numai la slava Lui. 52:49 Fiecare, fie că este credincios sau nu, trebuie să dea socoteală pentru el însuşi, nu pentru alţii. Faptul de a vedea greşeli la alţii care mărturisesc că sunt creştini şi a le condamna calea nu va scuza sau compensa nici măcar o greşeală de-a noastră. Nu ar trebui să facem din alţii un criteriu şi nici să scuzăm ceva din umblarea noastră pentru motivul că şi alţii au greşit. Dumnezeu ne-a dat conştiinţe pentru noi înşine. În Cuvântul Său au fost expuse principii măreţe, care sunt suficiente pentru călăuzirea noastră în umblarea creştină şi comportamentul general. Voi, dragii mei prieteni, ca familie, nu aţi păzit principiile Legii lui Dumnezeu. Nu aţi simţit niciodată povara datoriei ce-i revine omului faţă de semenii lui. 52:50 "Un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?' Isus i-a zis: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?' El a răspuns: Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' Bine ai răspuns', I-a zis Isus; fă aşa şi vei avea viaţa veşnică.' Dar el, care voia să se îndreptăţească, a zis lui Isus: Şi cine este aproapele meu?' Isus a luat din nou cuvântul şi a zis: Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. Din întâmplare, se cobora pe acelaşi drum un preot; şi când a văzut pe omul acesta, a trecut înainte pe alături. Dar un samaritean care era în călătorie, a venit în locul în care era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus 52:51 pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el. A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului şi i-a zis: 'Ai grijă de el şi orice vei mai cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.' Care dintre aceşti trei ţi se pare că a dat dovadă că este aproapele celui care căzuse între tâlhari?' Cel ce şi-a făcut milă cu el,' a răspuns învăţătorul Legii. Du-te de fă şi tu la fel,' i-a zis Isus." Luca 10:25-37Î 52:52 Aici, condiţiile moştenirii vieţii veşnice sunt declarate lămurit de către Mântuitorul nostru, în modul cel mai simplu. Omul care a fost rănit şi jefuit reprezintă pe aceia care sunt obiectul interesului, compasiunii şi milei noastre. Dacă neglijăm cazurile celor nevoiaşi şi nenorociţi care sunt aduşi în atenţia noastră, indiferent cine ar putea fi, nu avem deloc siguranţa vieţii veşnice; căci nu răspundem cerinţelor pe care le are Dumnezeu faţă de noi. Noi nu suntem plini de compasiune şi îndurare faţă de oameni pentru că nu sunt cunoştinţe şi rude de-ale noastre. Aţi fost găsiţi călcători ai celei de-a doua mari porunci, de care depind ultimele şase. Oricine calcă o poruncă, se face vinovat de toate. Cei ce nu-şi deschid inimile înaintea nevoilor şi suferinţelor oamenilor nu-şi vor deschide inimile înaintea cerinţelor lui Dumnezeu aşa cum sunt ele declarate în primele patru precepte ale Decalogului. Idolii pretind inima şi afecţiunea, iar Dumnezeu nu este onorat şi nu domneşte în mod absolut. 52:53 Ca familie, aţi ajuns un jalnic eşec. Nu sunteţi, în sensul cel mai strict al cuvântului, păzitori ai poruncilor. În unele lucruri puteţi fi destul de riguroşi, şi cu toate acestea să neglijaţi problemele care au o greutate mai mare - judecata, mila şi iubirea de Dumnezeu. Deşi obiceiurile lumii nu sunt câtuşi de puţin un criteriu pentru noi, mi s-a arătat totuşi că, în multe cazuri, simpatia plină de milă şi bunăvoinţa lumii pentru cei nenorociţi fac de ruşine pe cei ce mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos. Mulţi manifestă indiferenţă faţă de cei pe care Dumnezeu i-a aruncat printre ei în scopul de a-i pune la probă, a-i dovedi şi a scoate la iveală ceea ce este în inimile lor. Dumnezeu citeşte inima. El însemnează fiecare act de egoism, de indiferenţă faţă de cei năpăstuiţi, faţă de văduve şi orfani; 52:54 şi scrie în dreptul numelor acestora: "Vinovaţi, prea uşori, călcători de Lege." Vom fi răsplătiţi după cum au fost faptele noastre. Orice neglijare a datoriei faţă de cei nevoiaşi şi cei năpăstuiţi este o neglijare a datoriei faţă de Hristos în persoana sfinţilor Săi. 52:55 Când cazurile tuturor trec spre cercetare înaintea lui Dumnezeu, nu se va pune întrebarea "ce au mărturisit aceştia," ci "ce au făcut?" Au fost ei împlinitori ai Cuvântului? Au trăit pentru ei înşişi ori s-au antrenat în lucrări de generozitate, în fapte de bunătate şi iubire, preferându-i pe alţii înaintea propriilor lor persoane şi tăgăduindu-se pe ei înşişi pentru a-i putea binecuvânta pe alţii? Dacă raportul arată că aceasta a fost viaţa lor, că şi-au imprimat în caractere bunătatea, tăgăduirea de sine şi generozitatea, vor primi fericita asigurare şi binecuvântare de la Hristos: "Bine." "Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi împărăţia ce v-a fost pregătită de la întemeierea lumii." Hristos a fost întristat adânc şi rănit de vădita voastră iubire egoistă şi de indiferenţa faţă de nenorocirile şi nevoile altora. 52:56 De multe ori, eforturile noastre pentru alţii pot fi trecute cu vederea şi în aparenţă pierdute. Însă aceasta nu ar trebui să fie nici o scuză pentru noi pentru a obosi în facerea de bine. Cât de ades a venit Isus pentru a găsi roade la plantele îngrijite de Dânsul şi nu a găsit decât frunziş! Am putea fi dezamăgiţi în ce priveşte rezultatul eforturilor noastre celor mai susţinute; dar aceasta nu ar trebui să ne determine să fim indiferenţi la nenorocirile altora şi să nu facem nimic. "Blestemaţi pe Meroza, a zis îngerul Domnului, blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; căci n-au venit în ajutorul Domnului, în ajutorul Domnului printre oamenii viteji21." [Judec.5:23] Cât de ades este Hristos dezamăgit de către aceia care mărturisesc că sunt copiii Lui! El le-a dat dovezi de netăgăduit ale iubirii Sale. A devenit sărac pentru ca prin sărăcia Lui să putem deveni bogaţi. A murit pentru noi, ca să nu pierim, ci să avem viaţă veşnică. Ce-ar fi fost dacă Isus ar fi refuzat să poarte nelegiuirile noastre, pentru că a fost respins de mulţi şi pentru că atât de puţini au apreciat iubirea Sa şi binecuvântările infinite pe care a venit să le aducă pentru ei? Trebuie să încurajăm eforturile răbdătoare, serioase. Este nevoie de curaj acum, 52:57 nu de disperare leneşă şi de cârtiri supărăcioase. Ne aflăm în această lume pentru a lucra pentru Maestru, nu pentru a ne îngriji de înclinaţiile şi plăcerile noastre, pentru a ne sluji şi preamări pe noi înşine. Atunci de ce să fim inactivi şi descurajaţi pentru că nu vedem rezultatele pe care le dorim? 52:58 Lucrarea noastră este de a trudi în via Domnului, nu doar pentru noi, ci pentru binele altora. Influenţa noastră este o binecuvântare sau un blestem pentru alţii. Suntem aici pentru a ne forma caractere desăvârşite pentru Cer. Avem şi altceva de făcut pe lângă faptul de a ne plânge şi a cârti faţă de actele providenţiale ale lui Dumnezeu şi de a scrie lucruri amarnice împotriva noastră. Adversarul nostru nu ne va îngădui să ne odihnim. Dacă suntem cu adevărat copiii lui Dumnezeu, vom fi hărţuiţi şi asaltaţi îngrozitor şi nu trebuie să ne aşteptăm că Satan sau cei aflaţi sub influenţa lui ne vor trata bine. Dar există îngeri care excelează în putere şi care vor fi cu noi în toate conflictele noastre, numai să fim credincioşi. Hristos l-a biruit pe Satan în locul nostru în pustia ispitei. Dânsul este mai puternic decât Satan şi în curând îl va zdrobi sub picioarele noastre. 52:59 Ca familie şi în mod individual, v-aţi găsit scuze să nu slujiţi serios, activ în cauza Stăpânului vostru. Aţi fost prea indolenţi şi i-aţi lăsat pe alţii să ducă multe din poverile mai grele pe care puteaţi - şi ar fi trebuit - să le purtaţi. Tăria voastră spirituală şi binecuvântarea vor fi proporţionale cu lucrarea iubirii şi faptele bune pe care le faceţi. Porunca apostolului Pavel este: "Purtaţi-vă unul altuia poverile şi împliniţi astfel Legea lui Hristos." Păzirea poruncilor lui Dumnezeu pretinde din partea noastră fapte bune, tăgăduire de sine, abnegaţie şi devotament pentru binele altora; nu că ne-ar salva doar faptele noastre bune, ci pentru că în mod sigur nu putem fi salvaţi fără fapte bune. După ce vom fi făcut tot ce suntem în stare trebuie să spunem: N-am făcut nimic mai mult afară de datoria noastră şi în cel mai bun caz nu suntem decât nişte robi netrebnici, nevrednici de cea mai mică favoare din partea lui Dumnezeu. Hristos trebuie să fie neprihănirea noastră şi cununa bucuriei noastre. 52:60 Propria neprihănire şi siguranţa carnală v-au împrejmuit asemenea unui zid. Ca familie, aveţi un spirit de independenţă 52:61 şi mândrie. Acest element vă desparte de Dumnezeu. Este o hibă, un defect care trebuie văzut şi biruit. Vă este aproape imposibil să vă vedeţi greşelile şi nedreptăţile. Aveţi o părere prea bună despre voi înşivă şi este dificil să vedeţi şi să îndepărtaţi prin mărturisire greşelile din vieţile voastre. Aveţi înclinaţia să vă justificaţi şi să vă apăraţi calea aproape în orice, fie că este drept, fie că este greşit. Până nu este prea târziu ca relele să fie îndreptate, aduceţi-vă inimile aproape de Isus prin umilinţă şi rugăciune şi căutaţi să vă cunoaşteţi pe voi înşivă. Soarta voastră este pierzarea, doar dacă nu vă treziţi şi lucraţi cu Hristos. Vă acoperiţi cu o armură rece, nesimţitoare, nepăsătoare. Nu există decât puţină viaţă şi căldură în relaţiile pe care le aveţi cu alţii. Voi trăiţi pentru voi înşivă, nu pentru Hristos. Sunteţi nepăsători şi indiferenţi faţă de nevoile şi starea în care se află alţii mai puţin norocoşi decât voi. Peste tot în jurul vostru se găsesc dintre aceia care sunt înfometaţi sufleteşte şi care tânjesc după o iubire exprimată în cuvinte şi fapte. O simpatie prietenească şi simţăminte reale de interes gingaş pentru alţii vor oferi sufletelor voastre binecuvântări pe care nu le-aţi încercat încă şi vă vor aduce într-o legătură mai strânsă cu Răscumpărătorul nostru, a cărui venire în lume a fost cu scopul de a face bine şi a cărui viaţă avem datoria s-o copiem. Ce faceţi voi pentru Hristos? "Străduiţi-vă să intraţi pe uşa cea strâmtă. Căci vă spun că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea." 52:62 Dragostea şi compasiunea în familie 52:63 Sunt mulţi oameni în lumea noastră care flămânzesc după iubirea şi compasiunea care ar trebui să li se ofere. Mulţi bărbaţi îşi iubesc soţiile, dar sunt prea egoişti s-o manifeste. Au o falsă mândrie şi demnitate şi nu îşi vor arăta iubirea prin cuvinte şi fapte. Există mulţi bărbaţi care nu ştiu cât de flămândă este inima soţiei lor după cuvinte de apreciere gingaşă şi afecţiune. Îşi îngroapă pe cele dragi, pentru a nu le mai vedea vreodată, şi cârtesc faţă de providenţa lui Dumnezeu, care i-a lipsit de tovarăşele lor, când, dacă ar putea privi 52:64 în viaţa interioară a acestor tovarăşe de viaţă, ar vedea că propria lor cale a fost cauza morţii lor premature. Religia lui Hristos ne va face să fim buni şi curtenitori şi nu atât de înverşunaţi în opiniile noastre. Ar trebui să murim faţă de eu şi să-i preţuim pe alţii mai mult decât pe noi înşine. 52:65 Cuvântul lui Dumnezeu este standardul nostru; dar cât de mult s-au îndepărtat de acesta cei ce mărturisesc că sunt poporul Său! Credinţa noastră religioasă nu trebuie să fie doar teoretică, ci practică. O religie curată şi neîntinată nu ne va îngădui să călcăm în picioare drepturile nici celei mai neînsemnate făpturi ale lui Dumnezeu, şi cu atât mai puţin ale membrilor familiei noastre. Dumnezeu este iubire; şi oricine rămâne în El, rămâne în iubire. Influenţa egoismului lumesc, care este dusă peste tot de către unii asemenea unui nor, îngheţând chiar atmosfera pe care o respiră alţii, provoacă o boală a sufletului şi adesea moartea prin îngheţare. 52:66 Va fi o cruce mare pentru tine să cultivi iubirea curată, lipsită de egoism şi generozitatea dezinteresată. Să renunţi la opiniile şi considerentele tale, la judecata ta şi să urmezi sfaturile altora va fi o cruce mare pentru tine. Diferiţii membri ai familiei tale au acum ei înşişi familii. Însă acelaşi spirit care a existat într-o măsură mai mică sau mai mare în casa tatălui lor este dus în faţa focului din căminurile lor şi este simţit şi de cei din afara cercului lor familial. Le lipseşte acea dulce simplitate, gingăşia lui Hristos şi iubirea altruistă. Pentru a fi mlădiţe roditoare ale adevăratei viţe, ei au de făcut o lucrare pentru a birui aceste trăsături egoiste de caracter. Hristos a spus: "Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta va fi proslăvit Tatăl Meu." Ioan 15:8 Trebuie să-L aduci pe Isus aproape de voi, ca să-L aveţi în căminele şi în inimile voastre. Nu trebuie să aveţi doar o cunoaştere a ceea ce este drept, ci să înfăptuiţi ceea ce este drept având motivaţii bune şi un ochi aţintit numai la slava lui Dumnezeu. Puteţi fi ajutaţi dacă vă conformaţi condiţiilor date în Cuvântul lui Dumnezeu. 52:67 Religia lui Hristos este ceva mai mult decât vorbe. Neprihănirea lui Hristos constă în acţiuni corecte şi fapte bune, rod al unor motivaţii curate, altruiste. O neprihănire exterioară, în timp ce împodobirea interioară lipseşte, nu va fi de nici un folos. "Vestea pe care am auzit-o de la El şi 52:68 pe care v-o spunem este că Dumnezeu este lumină şi că în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu practicăm adevărul. Dar dacă umblăm în lumină, după cum El Însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Său, ne curăţeşte de orice păcat." [1 Ioan 1:5-7] Dacă nu avem lumina şi iubirea lui Dumnezeu, nu suntem copiii Lui. Dacă nu strângem cu Hristos, risipim. Avem cu toţii o influenţă, şi acea influenţă se răsfrânge asupra destinului altora, pentru binele lor prezent şi viitor sau pentru veşnica lor pierzare. 52:69 Lui J şi K le lipseşte compasiunea şi dragostea pentru cei din afara familiilor lor. Se află în primejdia de a căuta să vadă defecte în alţii, în timp ce rele mai mari, neştiute, există în ei. Dacă aceste suflete dragi vor să intre vreodată în Cer, atunci trebuie să moară faţă de eu şi să obţină o experienţă în facerea de bine. Au lecţii de învăţat în şcoala lui Hristos pentru a-şi desăvârşi caractere creştine şi a fi una cu Hristos. Hristos a spus ucenicilor: "Dacă nu vă veţi întoarce şi nu veţi deveni asemenea unor copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în împărăţia cerurilor." Matei 18:3 El le-a explicat ce a vrut să spună. El nu dorea ca ei să devină copii în ce priveşte capacitatea de a înţelege, ci în ce priveşte răutatea. Copilaşii nu manifestă sentimente de superioritate şi aristocratice. Ei sunt simpli şi naturali în înfăţişare. Hristos doreşte ca urmaşii Săi să cultive un comportament neafectat, pentru ca întreaga lor purtare să fie umilă şi asemănătoare cu aceea a lui Hristos. El ne-a hotărât datoria de a trăi pentru binele altora. A venit din curţile Cerului în această lume pentru a arăta ce interes mare are pentru om; iar preţul infinit plătit pentru răscumpărarea omului arată că omul are o valoare atât de mare, încât Hristos a putut să-Şi jertfească bogăţiile şi onoarea din curţile împărăteşti pentru a-l ridica pe acesta din degradarea păcatului. 52:70 Dacă Maiestatea Cerului a putut face atât de mult pentru a-Şi arăta dragostea faţă de om, ce să nu fie dispuşi să facă oamenii pentru a se ajuta unii pe alţii să iasă din groapa întunericului şi suferinţei?! Hristos a spus: "Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu;" nu cu o dragoste mai mare; căci "Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care 52:71 îşi dă viaţa pentru prietenii săi." Ioan: 15:13 Dragostea noastră este adesea egoistă; căci o îngrădim prin limite prestabilite. Când venim în unire şi tovărăşie apropiată cu Hristos, iubirea, compasiunea şi faptele noastre de generozitate vor pătrunde mai adânc şi se vor lărgi şi întări prin exerciţiu. Iubirea şi interesul urmaşilor lui Hristos ar trebui să fie tot atât de largi cât să cuprindă lumea. Cei care trăiesc numai pentru "mine şi al meu" vor pierde Cerul. Dumnezeu vă cheamă ca familie să cultivaţi iubirea, să deveniţi mai puţin sensibili în ce vă priveşte şi mai sensibili la durerile şi încercările altora. Acest spirit egoist pe care l-aţi nutrit toată viaţa voastră este în mod corect reprezentat de către preotul şi levitul care au trecut pe partea cealaltă pe lângă cel nenorocit. Ei au văzut că avea nevoie de ajutor, dar l-au evitat dinadins. 52:72 Fiecare din voi are nevoie să se trezească şi să facă stânga-mprejur, pentru a nu mai merge pe urma lăsată de egoism. Folosiţi-vă de timpul scurt de probă ce v-a fost dat, lucrând din toate puterile pentru a răscumpăra eşecurile din viaţa voastră de până acum. Dumnezeu v-a pus într-o lume a suferinţei pentru a vă testa, ca să se vadă dacă veţi fi găsiţi vrednici de darul vieţii veşnice. Pretutindeni în jurul vostru se află din cei ce au nenorociri, care au nevoie de cuvinte de compasiune, de iubire, de tandreţe şi de rugăciunile noastre umile şi pline de milă. Unii suferă sub mâna de fier a sărăciei, alţii de boală şi alţii de întristări sfâşietoare, de disperare şi mâhnire adâncă. Asemenea lui Iov, ar trebui să fiţi ochi pentru cei orbi şi picioare pentru cei ologi şi să cercetaţi cauza celui necunoscut, şi să faceţi aceasta cu sârguinţă, având în vedere scopul de a le uşura nevoile şi de a-i ajuta acolo unde au cel mai mult nevoie. 52:73 L are nevoie să cultive dragostea pentru soţia sa, dragoste care-şi va găsi împlinire în cuvinte şi fapte. Ar trebui să cultive o afecţiune plină de tandreţe. Soţia lui are o fire sensibilă, fidelă şi are nevoie să i se dea atenţie. Fiecare cuvânt de tandreţe, fiecare cuvânt de apreciere şi încurajare plină de afecţiune vor rămâne în amintirea ei şi se vor reflecta prin binecuvântări asupra soţului său. Firea lui indiferentă trebuie să fie adusă în contact direct cu Hristos, pentru ca acea înţepenire şi rezervă rece să poată fi potolită şi înmuiată de către iubirea divină. Nu va fi slăbiciune 52:74 sau o sacrificare a bărbăţiei şi demnităţii faptul de a-i da soţiei sale dovezi de tandreţe şi simpatie în cuvinte şi fapte; şi să nu se oprească aceasta la cercul familial, ci să se extindă la cei dinafara familiei. L are de făcut o lucrare pentru el însuşi pe care nimeni n-o poate face în locul său. El poate deveni tare în Domnul purtând poveri în cauza Sa. Afecţiunea şi iubirea lui ar trebui concentrate asupra lui Hristos şi a lucrurilor cereşti şi ar trebui să-şi formeze un caracter pentru viaţa veşnică. 52:75 Scumpa K are idei extrem de limitate despre ceea ce înseamnă să fii creştin. Ea s-a eliberat de poveri pe care le-a purtat Hristos pentru dânsa. Nu este dispusă să poarte crucea Sa şi nu a folosit calităţile, talanţii daţi ei de către Dumnezeu pentru a obţine cele mai bune rezultate. Ea nu a crescut în tărie morală şi curaj şi nici nu a simţit greutatea răspunderii individuale. Nu i-a plăcut să suporte ocara de dragul lui Hristos, având în minte făgăduinţa: "Dacă sunteţi batjocoriţi pentru Numele lui Hristos, ferice de voi! Fiindcă Duhul slavei, Duhul lui Dumnezeu Se odihneşte peste voi." "Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El." 1 Petru 4:14; 2 Tim 2:12Î Stăpânul are pentru fiecare o lucrare. Nici unul nu poate fi leneş, nici unul nu poate fi nepăsător şi egoist şi să-şi desăvârşească totuşi un caracter creştin. Dânsul doreşte ca întreaga ta familie să-şi deschidă inimile la influenţa binefăcătoare a iubirii şi harului Său, astfel încât compasiunea să poată să se reverse peste hotarele eului şi ale pereţilor familiei, aşa cum a făcut samariteanul faţă de bietul străin suferind, care a fost neglijat şi lăsat să moară de către preot şi levit. Mi-a fost arătat că sunt mulţi care au nevoie de compasiunea şi sfatul nostru; iar când ne gândim că nu putem trece prin această lume decât o dată, că nu ne putem întoarce nicicând să reparăm greşelile pe care le-am făcut, cât de important este să trecem prin ea cum ar trebui! 52:76 Ceva timp în urmă, mi-a fost arătat cazul lui J. Greşelile şi nedreptăţile ei au fost zugrăvite cu credincioşie înaintea ei; dar în ultima viziune care mi-a fost dată am văzut că relele încă existau, că era rece şi lipsită de compasiune faţă de copiii soţului ei. Ea îi pedepseşte şi îi mustră nu numai pentru abateri grave, ci pentru chestiuni minore, ce ar trebui trecute cu vederea, neobservate. Cicălirea este un lucru rău, iar Duhul lui 52:77 Hristos nu poate locui în inima în care se află aceasta. Ea este înclinată să treacă peste calităţile din copiii ei fără un cuvânt de aprobare, dar este întotdeauna gata să se repeadă asupra lor cu condamnări, dacă se vede vreun rău. Aceasta îi descurajează mereu pe copii şi duce la obiceiul de a fi neatenţi. Stârneşte răul din inimă şi îl face să împroaşte cu noroi. În copiii care sunt în mod frecvent cicăliţi va exista un spirit de nici că-mi pasă şi se vor manifesta deseori ieşiri rele, indiferent de consecinţe. 52:78 Ori de câte ori mama poate rosti un cuvânt de laudă pentru buna purtare a copiilor ei, ar trebui să facă aceasta. Ar trebui să-i încurajeze prin cuvinte de aprobare şi priviri de iubire. Acestea vor fi asemenea razelor de soare pentru inima unui copil şi vor duce la cultivarea respectului de sine şi a mândriei sănătoase a caracterului. Sora J ar trebui să cultive iubirea şi compasiunea. Ea ar trebui să manifeste o afecţiune delicată faţă de copiii lipsiţi de mamă aflaţi în grija ei. Pentru aceşti copii, aceasta ar fi o binecuvântare a iubirii lui Dumnezeu, care s-ar reflecta înapoi asupra ei prin afecţiune şi dragoste. 52:79 Copiii au o fire sensibilă, iubitoare. Ei sunt uşor de mulţumit şi pot fi făcuţi fericiţi cu uşurinţă. Printr-o disciplinare blândă în cuvinte şi fapte, mamele pot să-i lege pe copii de inimile lor. Este o mare greşeală să arăţi severitate şi să fii pretenţios cu copiii. O fermitate constantă şi stăpânirea de sine lipsită de patimă sunt necesare pentru disciplina oricărei familii. Spune ce ai de spus în mod calm, acţionează după ce ai gândit în prealabil şi împlineşte neabătut ceea ce spui. 52:80 Va merita să arăţi afecţiune în relaţiile cu copiii tăi. Nu-i respinge prin lipsa de simpatie faţă de joaca, bucuriile şi întristările lor. Nu lăsa niciodată să ţi se strângă încruntarea pe frunte sau să-ţi scape de pe buze un cuvânt aspru. Dumnezeu scrie toate aceste cuvinte în cărţile Sale de aducere aminte. Cuvintele aspre măresc iritabilitatea şi rănesc inimile copiilor, iar în unele cazuri rănile sunt dificil de vindecat. Copiii sunt sensibili chiar şi faţă de cea mai mică nedreptate şi unii se descurajează în urma acestui lucru şi nu vor vrea să dea ascultare glasului mânios, răstit, de poruncă şi nici nu le va păsa de ameninţări şi pedeapsă. Prea ades este înrădăcinată de către părinţi răzvrătirea în inimile copiilor prin 52:81 disciplină greşită, când, dacă s-ar fi urmat o cale corectă, copiii şi-ar fi format caractere bune şi armonioase. O mamă care nu are o desăvârşită stăpânire de sine nu este pregătită să se ocupe de copiii ei. 52:82 Fratele M. este modelat de spiritul categoric al soţiei sale. Într-o anumită măsură, el a devenit egoist ca ea. Mintea lui este aproape în întregime ocupată cu "mine şi al meu", până la excluderea celorlalte lucruri de o infinit mai mare importanţă. În familia sa, nu-şi ocupă poziţia de păstor al turmei lui şi nu urmează o cale uniformă cu copiii săi, neinfluenţat şi lipsit de prejudecăţi. Soţia sa nu este, şi fără o transformare nu va putea fi niciodată, o mamă adevărată pentru copiii lui orfani de mamă. Fratele M., ca tată al copiilor săi, nu a stat niciodată în poziţia în care a vrut Dumnezeu. Aceşti orfani sunt micuţii lui Dumnezeu, scumpi înaintea Sa. Din fire, fratele M. este blând, rafinat, iubitor, generos şi sensibil, în timp ce soţia lui este exact opusul lui. În loc ca el să modeleze şi să îndulcească firea soţiei lui, ea îl transformă pe el. 52:83 El crede că, pentru a avea pace, trebuie să lase deoparte lucrurile care-i tulbură mintea. A aflat că nu se poate aştepta din partea soţiei să fie supusă şi să cedeze propriile părerii. Ea va conduce; îşi va pune în practică ideile cu orice preţ. Dacă nu se vor strădui amândoi să facă o reformă, nu vor obţine viaţa veşnică. Au avut lumină, dar au neglijat s-o urmeze. Iubirea egoistă de lume le-a întunecat înţelegerea şi le-a întărit inimile. J. trebuie să vadă că, dacă nu renunţă la egoism şi nu-şi biruie voinţa şi iritabilitatea, nu poate avea Cerul. Ar întina tot Cerul cu aceste elemente din caracterul ei. O avertizez pe sora J. să se pocăiască. Îi spun, în Numele Stăpânului meu, să se trezească repede din amorţirea ei indiferentă, să ia seama la sfatul Martorului Credincios şi să se pocăiască fără reţineri; căci îşi primejduieşte sufletul. 52:84 Dumnezeu este milostiv. El va accepta acum jertfa unei inimi sfâşiate şi a unui duh zdrobit. Se va scuza sora J., aşa cum au făcut-o levitul şi preotul, că n-a văzut şi n-a simţit 52:85 nenorocirile altora şi va trece mai departe pe partea cealaltă? Dumnezeu o consideră răspunzătoare de neglijarea datoriei pentru că nu a manifestat compasiune şi iubire faţă de cei nenorociţi. Ea nu ţine poruncile lui Dumnezeu care îi arată clar datoria faţă de aproapele ei. Hristos a zis învăţătorului Legii: "Fă aşa şi vei trăi." Astfel, neglijarea datoriei faţă de semenul nostru va avea ca urmare faptul că vom pierde viaţa veşnică. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: