51:33 Soţul meu a fost lăsat în mod frecvent aproape singur să vadă, să resimtă nevoile cauzei lui Dumnezeu şi să acţioneze prompt. Fraţii săi care aveau de asemenea funcţii de răspundere nu aveau un intelect redus, ci le lipsea dispoziţia de a sta în poziţia pe care a ocupat-o soţul meu. Ei au permis, cu uşurătate, ca un paralitic să poarte poverile şi responsabilităţile acestei lucrări pe care n-o putea purta nici unul dintre ei de unul singur , fie şi cu nervi tari şi musculatură puternică, cum aveau ei. Uneori a folosit o aparentă severitate şi a rostit cuvinte parcă pentru a jigni. Când a văzut că aceia care ar fi putut lua din poverile lui evită responsabilităţile, a fost îndurerat până în adâncul inimii şi a vorbit impulsiv. El nu a fost pus de către Domnul în această poziţie exagerat de grea, ci de către fraţii săi. Viaţa sa a fost doar cu puţin mai bună decât un gen de sclavie. Încercările sale neîntrerupte, grijile hărţuitoare şi munca intelectuală epuizantă nu au fost preţuite de fraţii lui. El a dus o viaţă lipsită de bucurii; şi-a mărit apoi nefericirea plângându-se de fraţii săi slujbaşi care au neglijat să facă ceea ce ar fi putut. Firea omenească a fost stârnită iarăşi şi iarăşi. În timp ce fraţii săi l-au găsit vinovat pentru faptul că făcea atât de mult, nu au venit să-şi preia partea de responsabilitate, ci au fost