5:1 Minţi neechilibrate
5:2 Dumnezeu a încredinţat fiecăruia dintre noi lucrări sfinte, pentru care ne consideră răspunzători. Este scopul Lui să ne educăm mintea în aşa fel, încât să realizăm cel mai mare bine şi să reflectăm slava pentru Dătător. Îi suntem îndatoraţi lui Dumnezeu pentru toate calităţile minţii. Aceste puteri pot fi cultivate, apoi dirijate şi controlate cu o asemenea prudenţă, încât să realizeze scopul pentru care au fost date. Este o datorie aceea de a educa în aşa fel mintea, încât să scoată la iveală energiile sufletului şi să dezvolte fiecare calitate. Când toate facultăţile sunt puse în mişcare, intelectul va fi întărit, iar scopul pentru care au fost date va fi împlinit.
5:3 Mulţi nu fac binele în cel mai înalt grad pentru că îşi exercită intelectul într-o direcţie şi neglijează să acorde o mare atenţie acelor lucruri pentru care ei cred că nu sunt potriviţi. Unele calităţi slabe sunt astfel lăsate să stea în amorţire pentru că lucrarea care ar trebui să le
5:4 pună în mişcare şi să le dea tărie nu este plăcută. Toate puterile minţii ar trebui să fie exersate şi toate calităţile cultivate. Priceperea, judecata, memoria şi toate puterile raţiunii ar trebui să aibă tărie, în egală măsură, pentru ca mintea să fie bine echilibrată.
5:5 Dacă anumite calităţi sunt folosite cu preţul neglijării altora, scopul lui Dumnezeu nu este împlinit pe deplin în noi; căci toate calităţile au o însemnătate şi depind, într-o măsură, una de cealaltă. Una dintre acestea nu poate fi folosită eficient fără acţiunea tuturor celorlalte, pentru ca echilibrul să poată fi păstrat cu grijă. Dacă toată atenţia şi grija sunt date uneia singure, în timp ce altele stau adormite, se dezvoltă puternic acea calitate şi se va ajunge la extreme, pentru că n-au fost cultivate toate puterile. Unele minţi sunt pipernicite şi neechilibrate cum se cuvine. Toate minţile sunt, în mod firesc, constituite diferit. Avem minţi diferite; unele sunt puternice în anumite puncte şi foarte slabe în altele. Aceste deficienţe, este evident, nu trebuie şi nu este nevoie să existe. Dacă aceia care le au şi-ar întări punctele slabe de caracter prin cultivare şi exerciţiu, ar deveni puternici.
5:6 Este plăcut, dar nu cel mai folositor, să ne folosim de acele facultăţi care în mod natural sunt cele mai puternice şi să le neglijăm pe acelea care sunt slabe, dar care au nevoie să fie întărite. Ar trebui să li se acorde mare atenţie celor mai slabe facultăţi, pentru ca toate puterile intelectului să poată fi bine echilibrate şi toate să-şi facă partea ca într-un mecanism bine reglat. Suntem dependenţi de Dumnezeu pentru păstrarea tuturor facultăţilor noastre. Creştinii au obligaţia faţă de Domnul de a-şi educa în aşa fel mintea, încât toate facultăţile să poată fi întărite şi pe deplin dezvoltate. Dacă neglijăm să facem aceasta, ele nu vor împlini niciodată scopul pentru care au fost destinate. Nu avem nici un drept să neglijăm vreuna dintre puterile pe care ni le-a dat Dumnezeu. Vedem persoane obsedate de o singură idee pretutindeni în ţară. Ei reacţionează adesea în mod sănătos în legătură cu orice subiect, mai puţin unul. Motivul este că o parte a minţii a fost exersată în mod deosebit, în timp ce celorlalte li s-a permis să rămână adormite. Cea care a fost folosită neîncetat
5:7 s-a uzat şi îmbolnăvit, iar omul a devenit o epavă. Dumnezeu nu a fost slăvit în urma faptului că el a urmat această cale. Dacă ar fi exersat toate părţile în mod egal, toate ar fi avut o dezvoltare sănătoasă; toată munca nu ar fi fost aruncată asupra uneia singure; prin urmare, nici una nu ar fi suferit un colaps.
5:8 Pastorii ar trebui să fie puşi în gardă, pentru a nu zădărnici scopurile lui Dumnezeu prin planurile lor personale. Ei se află în pericolul de a îngusta lucrarea lui Dumnezeu şi de a-şi limita lucrarea la anumite localităţi, de a nu cultiva un interes deosebit pentru lucrarea lui Dumnezeu în diferitele ei departamente. Există unii dintre ei care-şi concentrează atenţia asupra unui subiect, excluzând altele care pot avea o importanţă egală. Ei sunt oameni cu o singură idee. Toată puterea fiinţei lor este concentrată asupra subiectului asupra căruia s-a fixat mintea lor la acea dată. Este pierdut din vedere orice alt considerent. Această unică temă favorită este povara gândurilor lor şi subiectul lor de conversaţie. Toate amănuntele care au o legătură cu acel subiect sunt prinse şi însuşite cu aviditate, ocupându-se cu ele într-o asemenea măsură, încât minţile sunt silite să obosească, urmărindu-le.
5:9 Timpul este adesea pierdut cu explicarea chestiunilor care sunt lipsite cu adevărat de importanţă şi care ar fi acceptate de la început, fără a mai fi nevoie de argumente; căci ele sunt evidente prin ele însele. Însă problemele reale, vitale ar trebuie să fie clarificate cât de expresiv o pot face limbajul şi dovezile. Puterea de concentrare a minţii asupra unui subiect, în detrimentul tuturor celorlalte, este bună într-o anumită măsură; însă exercitarea constantă a acestei facultăţi aduce uzura acelor organe care sunt solicitate pentru a efectua această lucrare; aruncă o prea mare povară asupra lor, iar rezultatul este eşecul de a face binele în cea mai mare măsură. Solicitarea principală este asupra unui grup de organe, în timp ce celelalte stau adormite. În felul acesta, mintea nu poate fi folosită într-un mod sănătos şi, în consecinţă, viaţa este scurtată.
5:10 Toate facultăţile ar trebui să suporte o parte din muncă, lucrând armonios, echilibrându-se reciproc. Cei ce îşi pun toată puterea minţii într-un singur subiect au mari lipsuri în alte privinţe; aceasta pentru că facultăţile lor nu sunt
5:11 cultivate în mod egal. Subiectul pe care-l au înainte le absoarbe întreaga atenţie, iar ei sunt duşi în continuare mai departe şi mai departe, mai adânc şi mai adânc în acea problemă. Ei văd cunoaştere şi lumină pe măsură ce devin interesaţi şi absorbiţi. Dar există foarte puţine minţi care îi pot urmări în condiţiile în care nu au acordat subiectului o reflecţie tot atât de profundă. Există pericolul ca astfel de oameni să are şi să sădească sămânţa adevărului atât de adânc, încât preţiosul fir încolţit să nu ajungă niciodată la suprafaţă.
5:12 Adesea, multă muncă grea este risipită fără să fie nevoie şi fără să fie vreodată apreciată. Dacă aceia care au o mare putere de concentrare cultivă această facultate în paguba celorlalte, ei nu pot avea mintea bine proporţionată. Ei sunt asemenea unui mecanism în care numai un set de roţi lucrează o dată. În timp ce unele roţi ruginesc de inactivitate, altele se uzează din pricina folosirii neîncetate. Oamenii care cultivă una sau două facultăţi, şi nu le exersează pe toate în mod egal, nu pot face în lume nici măcar jumătate din binele pe care a intenţionat Dumnezeu ca ei să-l împlinească. Sunt oameni unilaterali; numai jumătate din puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu este folosită, în timp ce cealaltă jumătate rugineşte inactivă.
5:13 Dacă oamenii cu o astfel de minte au o lucrare deosebită, care reclamă gândire, ei nu ar trebui să-şi concentreze toate puterile numai asupra acelui lucru, excluzând oricare alt interes. În vreme ce fac din subiectul pe care-l au înainte singura lor ocupaţie, şi alte ramuri ale lucrării ar trebui să beneficieze de o parte din timpul lor. Aceasta ar fi mult mai bine pentru ei înşişi şi pentru cauză în general. Nu ar trebui ca o ramură a lucrării să aibă parte de atenţie în mod exclusiv, în detrimentul celorlalte. În ceea ce scriu, unii au nevoie să fie supravegheaţi în mod constant, pentru a nu face de neînţeles chestiuni care, de fapt, sunt simple, acoperindu-le cu atât de multe argumente care nu vor trezi un interes viu în cititor. Dacă ei zăbovesc într-un mod plictisitor asupra unor puncte, dând toate detaliile care constituie pentru minte un lucru de la sine înţeles, munca lor aproape că este pierdută. Interesul cititorului nu va fi suficient de profund pentru a urmări până la capăt acel subiect. Puncte esenţiale ale adevărului pot apărea neimportante dacă dăm atenţie fiecărui amănunt. Problema este studiată minuţios; dar lucrarea pentru care s-a cheltuit atâta muncă nu este
5:14 calculată să facă cel mai mult bine, prin trezirea unui interes general.
5:15 În acest veac, în care poveştile plăcute plutesc la suprafaţă şi atrag mintea, adevărul prezentat într-un stil uşor, susţinut de câteva dovezi puternice, este mai bun decât căutarea şi prezentarea unei grupări copleşitoare de probe; căci, în acest caz, subiectul în discuţie nu este mai clar în multe minţi decât înainte să le fi fost aduse toate acele obiecţiuni şi dovezi. În cazul multora, simplele afirmaţii vor merge mai departe decât argumentările lungi. Ei iau lucrurile ca adevărate. Dovezile nu ajută în cazul minţilor unor astfel de persoane.