47:1 Numărul 25 MĂRTURIE PENTRU COMUNITATE Importanţa lucrării
47:2 Pe 3 ianuarie 1875, mi-au fost arătate multe lucruri în legătură cu interesele mari şi importante de la Battle Creek, în lucrarea Asociaţiei Editoriale, a şcolii şi a Institutului de Sănătate. Dacă aceste instituţii ar fi conduse cum se cuvine, ele ar înainta mult cauza lui Dumnezeu în răspândirea adevărului şi salvarea de suflete. Trăim în mijlocul primejdiilor ultimelor zile. Numai consacrarea faţă de Dumnezeu îl poate pregăti pe oricare din noi să joace un rol în solemna şi importanta lucrare finală pentru acest timp. Nu există decât puţini oameni complet lipsiţi de egoism care să ocupe poziţii de răspundere, puţini care s-au predat fără rezerve lui Dumnezeu, pentru a-I auzi glasul şi a-I cerceta slava. Sunt puţini aceia care, dacă li s-ar cere, şi-ar da vieţile pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Şi întocmai un astfel de devotament pretinde Dumnezeu.
47:3 Oamenii sunt amăgiţi, crezând că Îi slujesc lui Dumnezeu, când de fapt îşi slujesc lor înşişi şi fac din interesul cauzei şi lucrării lui Dumnezeu o chestiune secundară. Inimile lor nu sunt consacrate. Domnul nu găseşte nici o plăcere în slujirea adusă de aceste persoane. Din timp în timp, pe măsură ce cauza avansa, El a desemnat, prin providenţa Sa, oameni care să ocupe poziţii de răspundere la Battle Creek. Aceştia ar fi putut ocupa poziţii importante dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu şi şi-ar fi pus puterile în lucrarea Sa. Aceşti oameni aleşi de Dumnezeu aveau nevoie chiar de disciplina pe care le-ar da-o devotamentul faţă de lucrarea Sa. El i-ar onora aducându-i în legătură cu Sine şi dându-le Duhul Său Sfânt pentru a-i califica
47:4 pentru responsabilităţile pe care au fost chemaţi să le poarte. Ei nu ar câştiga acea experienţă largă şi cunoaştere a voinţei divine decât dacă s-ar afla în posturi în care să poarte poveri şi responsabilităţi.
47:5 Să nu se amăgească nimeni la gândul c,ă alăturându-se lucrării pe care o are Dumnezeu la Battle Creek, va avea mai puţine griji, mai puţină muncă grea şi mai puţine încercări. Satana este cel mai activ atunci când se face totul pentru înaintarea adevărului şi salvarea de suflete. El înţelege natura umană şi nu-i va lăsa în pace pe aceşti oameni dacă există o oarecare perspectivă ca ei să se asemene mai mult cu Hristos şi să fie lucrători mai folositori în cauza lui Dumnezeu. Satana îşi alcătuieşte planurile pentru a-şi împinge ispitele chiar asupra oamenilor despre care Dumnezeu a dat de înţeles că i-ar primi să joace un rol în lucrarea Sa. Obiectul de studiu al lui Satana este acela de a şti cum să ducă un război mai eficient împotriva obiectivelor urmărite de Dumnezeu şi cum să le dejoace. El este familiarizat cu punctele slabe, dar şi cu cele tari din caracterele oamenilor. Şi el lucrează într-un mod subtil, cu toată amăgirea nelegiuirii, pentru a zădărnici scopurile lui Dumnezeu, asaltând punctele slabe din caracterele lor; iar când lucrul aceasta a fost împlinit, calea îi este pregătită pentru a ataca şi învinge punctele tari. El câştigă controlul asupra minţii şi orbeşte înţelegerea. Pe oamenii zăpăciţi şi biruiţi de stratagemele lui îi conduce la încredere de sine şi independenţă chiar în timpul în care sunt mai slabi ca oricând în tărie morală. Ei ajung să se amăgească singuri şi cred că sunt într-o condiţie spirituală bună.
47:6 Vrăjmaşul se va prinde de tot ceea ce va putea să folosească în favoarea lui şi să nimicească suflete. Sunt date mărturii în favoarea unor persoane care ocupă poziţii importante. Ei încep bine, ridicând poverile şi făcându-şi partea în lucrarea lui Dumnezeu. Dar Satana îi urmăreşte cu ispitele sale şi, în cele din urmă, sunt biruiţi. Când alţii se uită la calea greşită pe care au urmat-o aceştia, Satana aduce în minţile lor sugestia că trebuie să fie o greşeală în mărturiile date pentru ei, căci altfel aceştia nu s-ar fi dovedit nevrednici de a juca un rol în lucrarea lui Dumnezeu.
47:7 Aceasta este exact ce a intenţionat Satan. El doreşte
47:8 să semene îndoială în ce priveşte lumina pe care a dat-o Dumnezeu. Aceşti oameni ar fi făcut faţă ispitelor lui Satana dacă ar fi vegheat şi s-ar fi păzit, simţindu-şi propria nedesăvârşire şi încrezându-se în Numele şi puterea lui Isus pentru a sta credincioşi la datorie. Dar nu ar trebui să uităm nicicând că, o dată cu încurajările date acestor bărbaţi au fost puse şi condiţii, şi anume că, în cazul în care îşi vor păstra un spirit altruist, îşi vor simţi propria slăbiciune şi se vor sprijini pe Dumnezeu, neîncrezându-se în propria lor înţelepciune şi judecată, ci făcând din El tăria lor, vor putea fi o mare binecuvântare în cauza şi lucrarea Sa. Dar Satana a venit cu ispitele lui şi a triumfat aproape de fiecare dată. El a potrivit în aşa fel împrejurările, încât să atace punctele slabe din caracterele acestor oameni, şi ei au fost biruiţi. În ce mod ruşinos au prejudiciat cauza lui Dumnezeu! Ce ruptură totală au acceptat între ei şi Dumnezeu, urmându-şi propriile inimi corupte - sufletele lor pot răspunde! Însă ziua lui Dumnezeu va scoate la iveală adevărata cauză pentru toate dezamăgirile noastre legate de oameni. Dumnezeu nu are nici o vină. El le-a dat făgăduinţe încurajatoare, însoţite de condiţii; dar ei nu s-au conformat acestor condiţii. Ei s-au încrezut în propria lor tărie şi au căzut în ispită.
47:9 Ceea ce se poate spune despre oameni în anumite împrejurări nu se poate spune despre ei în alte circumstanţe. Oamenii sunt slabi în tărie morală şi peste măsură de egoişti, sunt atât de independenţi şi se umflă atât de uşor în pene, animaţi de o trufie frivolă, încât Dumnezeu nu poate lucra împreună cu ei; şi sunt lăsaţi să acţioneze ca orbii şi să dea la iveală o atât de mare nebunie şi slăbiciune, încât mulţi sunt uimiţi că asemenea indivizi au fost primiţi odată şi recunoscuţi ca vrednici de a avea vreo legătură cu lucrarea lui Dumnezeu. Aceasta era tocmai intenţia lui Satana. Acesta a fost obiectivul lui din momentul în care i-a ispitit pentru prima dată, îndeosebi pentru a face de ruşine cauza lui Dumnezeu şi pentru a arunca umbre asupra Mărturiilor. Dacă ar fi rămas acolo unde influenţa lor nu s-ar fi făcut simţită cu putere asupra cauzei lui Dumnezeu, Satana nu i-ar fi atacat cu o aşa îndârjire; căci nu şi-ar fi împlinit
47:10 scopul de a-i folosi ca unelte ale sale pentru a face o lucrare deosebită.
47:11 În înaintarea lucrării lui Dumnezeu, ceea ce poate fi spus cu îndreptăţire despre unele persoane într-un moment oarecare nu poate fi afirmat în mod corect într-un alt moment. Motivul pentru acest lucru este că se poate ca timp de o lună să fi rămas într-o stare de nevinovăţie, trăind după câtă lumină au avut, pentru ca în luna următoare să se constate că nu a fost deloc prea curând pentru a fi biruiţi de tertipurile a lui Satana şi, din cauza încrederii în ei înşişi, pentru a cădea în păcate grave, devenind inapţi pentru lucrarea lui Dumnezeu.
47:12 Minţile sunt într-o asemenea măsură susceptibile de a se schimba în urma ispitelor subtile ale Satanei, încât nu este cel mai bun demers acela de a ne asuma răspunderea, eu şi soţul meu, ca măcar să ne spunem părerile despre calităţile persoanelor care să ocupe diferite posturi, pentru că suntem făcuţi răspunzători pentru direcţia pe care o urmează asemenea indivizi. Totuşi, dacă şi-ar fi păstrat umilinţa şi încrederea fermă în Dumnezeu, pe care le aveau când au fost recomandaţi să primească răspunderi, ar fi putut fi chiar persoanele potrivite pentru acea poziţie. Cei în cauză se schimbă şi totuşi nu-şi dau seama de schimbarea din ei înşişi. Cad în ispită, sunt îndepărtaţi de la statornicia lor şi îşi rup legătura pe care o au cu Dumnezeu. Sunt stăpâniţi atunci de vrăjmaş şi spun şi fac lucruri care-L dezonorează pe Dumnezeu şi aduc ruşine asupra cauzei Sale. Satana exultă în acel moment, văzând cum fraţii şi surorile noastre ne privesc cu îndoială pentru faptul că am acordat acestor persoane încurajări şi influenţă.
47:13 Starea în care se află lumea
47:14 Mi-a fost arătată starea lumii, care îşi umple cu repeziciune cupa nelegiuirii. Crima şi violenţele de tot felul împânzesc lumea noastră; iar Satana foloseşte toate mijloacele pentru a face ca viciul înjositor şi crima să fie populare. Tinerii care merg pe străzi înoată în ştiri şi anunţuri referitoare la crime şi păcate prezentate în vreun roman sau care urmează să fie puse în scenă la unul din teatre. Mintea lor este educată să vadă păcatul ca fiind ceva obişnuit.
47:15 Calea urmată de cei josnici şi mârşavi este ţinută înaintea ochilor lor în publicaţiile periodice ale zilei şi le este pus înainte tot ceea ce poate stârni curiozitatea şi pasiunile animalice, prin povestiri senzaţionale, incitante.
47:16 Literatura izvodită de inteligenţe corupte otrăveşte mintea a mii de persoane în lumea noastră. Păcatul nu se arată peste măsură de păcătos. Ei citesc şi aud atât de multe despre crime josnice şi ticăloşii, încât conştiinţele lor care, delicate odinioară, le-ar fi evitat cu groază, devin atât de nesimţitoare, că se pot ocupa cu un interes lacom de degradantele şi abjectele cuvinte şi fapte ale oamenilor.
47:17 "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului omului." Dumnezeu doreşte să aibă un popor plin de râvnă pentru fapte bune, care să stea neclintit în mijlocul imoralităţii acestui veac stricat. Va exista un popor de oameni care se vor ţine cu atâta fermitate de tăria divină, încât vor fi feriţi de orice ispită. Înştiinţările păcătoase din foile scandaloase transmise din om în om ar putea căuta să se adreseze simţurilor lor şi să le corupă mintea; totuşi, ei vor fi atât de strâns uniţi cu Dumnezeu şi cu îngerii, încât vor fi asemenea celor care nu văd şi nu aud. Ei au de făcut o lucrare pe care n-o poate face nimeni în locul lor, şi anume aceea de a lupta lupta cea bună a credinţei şi de a pune mâna pe viaţa veşnică. Nu vor fi încrezători în ei înşişi şi independenţi. Cunoscându-şi slăbiciunea, îşi vor uni neştiinţa cu înţelepciunea lui Hristos şi slăbiciunea lor cu tăria Lui.
47:18 Tinerii pot avea principiile atât de ferme, încât cele mai puternice ispite ale lui Satana nu-i va îndepărta de loialitatea lor. Samuel a fost un copil înconjurat de influenţele cele mai vicioase. El a văzut şi a auzit lucruri care i-au îndurerat sufletul. Fiii lui Eli, care oficiau slujba cea sfântă, erau controlaţi de către Satana. Aceşti bărbaţi murdăreau toată atmosfera din jurul lor. Bărbaţi şi femei erau zilnic fascinaţi de păcat şi nedreptate; cu toate acestea, Samuel umbla neîntinat. Veşmintele caracterului său erau fără pată. Nu avea părtăşie şi nici cea mai mică plăcere în păcatele care umpleau întregul Israel cu ştiri înfricoşătoare. Samuel Îl iubea pe Dumnezeu; el îşi păstra sufletul într-o legătură atât de strânsă cu Cerul, încât un înger a fost
47:19 trimis să discute cu el despre păcatele fiilor lui Eli, care stricau pe Israel.
47:20 Pofta şi pasiunea doboară mii din urmaşii declaraţi ai lui Hristos. Simţurile lor ajung atât de tocite din pricina familiarităţii cu păcatul, încât nu se scârbesc de el, ci îl privesc ca fiind atrăgător. Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Dumnezeu nu va mai suporta mult timp crimele şi nelegiuirea degradantă a copiilor oamenilor. Crimele lor au ajuns într-adevăr până la ceruri şi vor primi în curând răspuns prin plăgile înfricoşătoare trimise de Dumnezeu pe pământ. Ei vor bea cupa mâniei lui Dumnezeu, neamestecate cu milă.
47:21 Am văzut că există primejdia ca înşişi copiii declaraţi ai lui Dumnezeu să fie corupţi. Destrăbălarea îi ţine robi pe bărbaţi şi femei. Ei par orbiţi şi lipsiţi de orice putere pentru a ţine piept şi a birui în pofta şi pasiunea. În Dumnezeu este putere; în El este rezistenţă. Dacă se va prinde de această tărie, puterea dătătoare de viaţă a lui Isus va stimula pe oricine va chema Numele lui Hristos. Primejdiile ne înconjoară; şi nu suntem în siguranţă decât atunci când ne simţim slăbiciunea şi ne prindem cu strânsoarea credinţei de puternicul nostru Izbăvitor. Este înfricoşător timpul în care trăim. Nu ne putem înceta vegherea şi rugăciunea nici pentru o clipă. Sufletele noastre neajutorate trebuie să se sprijine pe Isus, Răscumpărătorul nostru plin de compasiune.
47:22 Mi-a fost arătată măreţia şi importanţa lucrării care ne stă înainte. Puţini însă îşi dau seama de adevărata stare de lucruri. Toţi cei care sunt adormiţi şi care nu pot vedea vreo utilitate în faptul de a veghea şi a fi în stare de alarmă vor fi biruiţi. Tineri se ridică pentru a se angaja în lucrarea lui Dumnezeu, dintre care unii abia dacă au habar de sfinţenia lucrării şi de responsabilitatea pe care o presupune aceasta. Ei nu au decât o experienţă limitată în exercitarea credinţei şi în ceea ce înseamnă a flămânzi în mod sincer după Duhul lui Dumnezeu, care aduce întotdeauna răsplătiri. Unii oameni cu calităţi, care ar putea ocupa poziţii importante, nu ştiu ce spirit îi conduce. Ei zburdă cu jovialitate, la fel de firesc cum curge apa la vale. Îndrugă verzi şi uscate şi flirtează cu tinere, în timp ce aproape zilnic ascultă cele mai solemne şi mai mişcătoare adevăruri. Aceşti bărbaţi
47:23 au o religie a minţii, dar inimile lor nu sunt sfinţite de adevărurile pe care le aud. Asemenea persoane nu-i vor putea conduce nicicând pe alţii la Izvorul de apă vie până nu vor fi băut ei înşişi din undele lui.
47:24 Timp nu mai este pentru frivolitate, deşertăciune şi nimicuri. Scenele istoriei acestui pământ sunt pe punctul să se încheie curând. Mintea care a fost lăsată în voia gândurilor rătăcitoare trebuie să se schimbe. Apostolul Petru spune: "De aceea, încingeţi-vă coapsele minţii voastre, fiţi treji şi puneţi-vă toată nădejdea în harul care vă va fi adus la descoperirea lui Isus Hristos. Ca nişte copii ai ascultării, nu vă potriviţi poftelor pe care le aveaţi altădată, când eraţi în neştiinţă. Ci, după cum Cel care v-a chemat este sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră, căci este scris: "Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt."
47:25 Gândurile rătăcite trebuie adunate şi îndreptate către Dumnezeu. Şi gândurile trebuie să fie aduse în supunere faţă de voia lui Dumnezeu. Nu trebuie dată sau aşteptată lauda; căci acest lucru va avea mai degrabă tendinţa de a încuraja încrederea de sine decât de a spori umilinţa; de a corupe mai degrabă decât de a curăţi. Oamenii care sunt cu adevărat pregătiţi şi care simt că au o datorie în lucrarea lui Dumnezeu vor simţi apăsarea simţământului sfinţeniei lucrării asemenea unui car aflat sub greutatea snopilor. Acum este momentul să facem cele mai serioase eforturi pentru a învinge sentimentele nesfinte ale inimii fireşti.
47:26 Starea în care se află biserica
47:27 Se face simţită marea nevoie a unei reforme printre cei din poporul lui Dumnezeu. Starea actuală a bisericii naşte întrebarea: Este aceasta o reprezentare corectă a Celui ce Şi-a dat viaţa pentru noi? Sunt aceştia urmaşii lui Hristos şi fraţii acelora care n-au ţinut numaidecât la viaţa lor ca şi când le-ar fi fost scumpă? Cei care se ridică la cerinţele standardului biblic vor fi într-adevăr greu de găsit. Părăsindu-L pe Dumnezeu, Izvorul de apă vie, ei şi-au săpat puţuri, "puţuri crăpate, care nu ţin apă."
47:28 Îngerul a spus: "Lipsa de credinţă şi iubire sunt marile păcate de care se fac vinovaţi acum cei din poporul lui Dumnezeu". Lipsa de credinţă duce la nepăsare, la iubirea de sine şi de lume. Cei care se despart de Dumnezeu şi cad în ispită îşi îngăduie vicii neruşinate; pentru că inima firească împinge la o mare nelegiuire. Şi această stare de lucruri se găseşte printre mulţi membri declaraţi ai poporului lui Dumnezeu. În timp ce mărturisesc că Îi slujesc lui Dumnezeu, prin toate intenţiile şi scopurile urmărite, ei îşi strică umblarea înaintea Sa. Mulţi îşi îngăduie pofta şi pasiunea, cu toate că lumina clară a adevărului arată pericolul şi ridică vocea cu avertizarea: Fii atent, înfrânează-te, tăgăduieşte. "Plata păcatului este moartea." Deşi exemplul celor care au eşuat în credinţă stă asemenea unui far, pentru a-i avertiza pe alţii să nu urmeze aceeaşi cale, totuşi mulţi se aruncă nebuneşte mai departe. Satana are în stăpânire mintea lor şi pare să aibă putere şi asupra trupurilor lor.
47:29 Ah, cât de mulţi sunt încântaţi să creadă că au bunătate şi neprihănire, când adevărata lumină a lui Dumnezeu descoperă că toată viaţa lor n-au trăit decât pentru plăcerea proprie! Comportamentul lor în întregime este respins cu scârbă de către Dumnezeu. Cât de mulţi trăiesc fără Lege! În marea lor întunecime, privesc la ei înşişi cu plăcere; dar să fie Legea lui Dumnezeu descoperită conştiinţelor lor, cum a fost lui Pavel, şi vor vedea că au fost vânduţi robi păcatului şi că trebuie să moară faţă de mintea firească. Eul trebuie ucis.
47:30 Cât de triste şi înfricoşătoare sunt greşelile pe care le fac mulţi! Ei zidesc pe nisip, dar le place să creadă că sunt ţintuiţi pe Stânca cea veşnică. Mulţi care mărturisesc evlavia se aruncă înainte nepăsători şi nu-şi dau seama de primejdia în care se află, ca şi când nu ar exista o Judecată viitoare. Îi aşteaptă o răsplată înfricoşătoare şi totuşi se află sub stăpânirea pornirilor şi pasiunilor josnice; ei completează pentru Judecată un raport întunecat al vieţii lor. Îmi ridic glasul şi îi avertizez pe toţi cei ce poartă Numele lui Hristos să se despartă de orice nelegiuire. Curăţiţi-vă sufletele prin ascultare de adevăr. Curăţiţi-vă de orice întinăciune a cărnii şi spiritului, ducându-vă până la capăt sfinţirea în frica de Dumnezeu. Vouă, cărora vi se potriveşte aceasta, vă spun şi ştiţi despre ce vorbesc.
47:31 Şi pe voi, care v-aţi stricat căile înaintea Domnului, care v-aţi făcut părtaşi la nelegiuirea care colcăie peste tot şi v-aţi întunecat sufletele cu păcat, pe voi vă invită încă Isus să vă întoarceţi de la calea voastră, să vă prindeţi de tăria Lui şi să găsiţi în El acea pace, putere şi har care vă vor face mai mult decât biruitori în Numele Său.
47:32 Stricăciunile acestui veac degenerat au întinat multe suflete care I-au slujit lui Dumnezeu prin mărturisire de credinţă. Dar nici chiar acum nu este prea târziu ca să fie îndreptate relele şi ca sângele unui Mântuitor răstignit şi înviat să facă ispăşire pentru voi, dacă vă pocăiţi şi simţiţi nevoia de a fi iertaţi. Avem nevoie să veghem şi să ne rugăm acum ca niciodată înainte, ca să nu cădem sub puterea ispitei şi să lăsăm în urmă exemplul unei vieţi care este o jalnică epavă. Nu trebuie, ca popor, să devenim nepăsători şi să privim cu indiferenţă asupra păcatului. Tabăra trebuie să fie curăţită. Toţi cei ce cheamă Numele lui Hristos au nevoie să vegheze, să se roage şi să-şi ţină sub pază cărările sufletului; căci Satana este la lucru pentru a strica şi nimici, dacă i se dă şi cel mai mic avantaj.
47:33 Fraţii mei, ca urmaşi ai Săi, El vă cheamă să umblaţi în lumină. Trebuie să fiţi în stare de alarmă. Păcatul este printre noi şi nu este privit ca fiind peste măsură de păcătos. Simţurile multora sunt amorţite prin îngăduirea poftei şi familiaritatea cu păcatul. Avem nevoie să înaintăm mai aproape de Cer. Putem creşte în har şi în cunoaşterea adevărului. A umbla în lumină, a alerga pe calea poruncilor lui Dumnezeu nu sugerează că putem sta pur şi simplu, nefăcând nimic. Trebuie să înaintăm.
47:34 În iubirea de sine, înălţarea de sine şi mândrie există o mare slăbiciune; este putere însă în umilinţă. Adevărata noastră demnitate nu se menţine când ne gândim mai mult la noi înşine, ci atunci când Dumnezeu Se află în toate gândurile noastre şi inimile ne sunt pline de strălucirea iubirii faţă de Răscumpărătorul nostru şi faţă de semeni. Simplitatea caracterului şi smerenia inimii vor aduce fericirea, câtă vreme înfumurarea va aduce nemulţumire, bombăneli şi o continuă dezamăgire. Ceea ce ne va da tăria divină este faptul de a învăţa să ne gândim mai puţin la noi înşine şi mai mult la a-i face pe alţii fericiţi.
47:35 Când ne despărţim de Dumnezeu, în mândria şi întunericul în care ne aflăm, căutăm neîncetat să ne înălţăm pe noi înşine şi uităm că puterea stă în umilinţa minţii. Tăria Mântuitorului nostru nu a constat într-o etalare puternică a cuvintelor aspre care să străpungă sufletul însuşi; ceea ce L-a făcut să câştige inimile a fost blândeţea Sa şi comportamentul Său rezervat. Comparate cu modestia şi umilinţa, mândria şi înfumurarea sunt într-adevăr slăbiciune. Suntem invitaţi să învăţăm de la Acela care este blând şi smerit cu inima; atunci vom avea experienţa acelei odihne şi păci atât de mult dorite.