46:9 Dumnezeu a dat bisericii Sale oameni cu experienţă, care au postit, au plâns şi s-au rugat chiar noaptea întreagă ca Dumnezeu să deschidă Scripturile pentru mintea lor. În umilinţă, aceşti oameni au oferit lumii câştigul provenit din experienţa lor matură. Este aceasta lumina Cerului sau a oamenilor? Are vreo valoare sau nu face nici două parale? Fratele B. desfăşoară o lucrare de răspândire a părerilor greşite despre adevărul biblic, pe care într-o zi va dori să le retracteze; va fi însă în zadar. Se poate pocăi, poate fi chiar salvat ca din foc; dar, ah, cât de mult timp preţios va fi fost pierdut, timp care nu va mai putea fi răscumpărat niciodată! Cât de multă sămânţă a aruncat, sămânţă care n-a adus decât mărăcini şi spini! Cât de multe suflete au fost pierdute, suflete care ar fi putut fi salvate dacă ar fi încercat să răspândească lumina cea adevărată cu aceeaşi pasiune cu care şi-a răspândit întunericul! Dar ce n-ar fi făcut, dacă ar fi fost consacrat, sfinţit prin adevăr! Fratele B. se simte prea independent, prea bogat şi neducând lipsă de nimic pentru a vedea că are nevoie de ceva. Martorul Credincios a arătat către el şi a spus: "Dacă nu veţi deveni asemenea unui copilaş, nu veţi putea vedea Împărăţia Cerurilor." El nu respectă lumina adevărului, adusă cu atâta grijă în cărţi şi publicaţii, dar îşi înalţă propria-i judecată mai presus de cea mai scumpă lumină, iar această lumină va străluci la judecată pentru a-l condamna.