45:41 Fratele B. nu încearcă să fie în unitate cu fraţii săi; încrederea în sine l-a făcut să nu simtă o nevoie deosebită de a se afla în unitate. El are simţământul că mintea lor a fost concepută după o structură inferioară minţii sale şi că a primi părerile şi sfatul lor ca fiind demne de atenţie ar fi un act de mare bunăvoinţă. Această încredere în sine l-a despărţit de iubirea şi simpatia fraţilor lui şi de unirea cu ei. El are sentimentul că este prea înţelept şi experimentat pentru a avea nevoie de precauţiile care sunt indispensabile multora. Are păreri atât de înalte faţă de calităţile sale şi o asemenea încredere în propriile lui realizări, încât se crede pregătit pentru orice stare de urgenţă. Arătând către fratele B., îngerii cereşti au spus: "Cel care crede că stă în picioare să ia aminte să nu cadă." Încrederea în sine duce la neglijarea vegherii şi a rugăciunii umile, în pocăinţă. Există ispite exterioare ce trebuie evitate şi vrăjmaşi dinăuntru şi nedumeriri ce trebuie biruite; căci Satana îşi adaptează ispitele în funcţie de caracterele şi temperamentele indivizilor.