44:1 Autoritatea Bisericii
44:2 Răscumpărătorul lumii a învestit biserica Sa cu mare putere. El stabileşte regulile care trebuie aplicate în cazurile de judecare a membrilor ei. După ce a dat instrucţiuni explicite privind calea care trebuie urmată, El spune: "Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice (în limitele disciplinei bisericii, n.a.) veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer." Astfel, însăşi autoritatea cerească validează disciplina bisericii în privinţa membrilor ei, atunci când a fost urmată regula biblică.
44:3 Cuvântul lui Dumnezeu nu aprobă ca un singur om să-şi impună propria-i judecată în opoziţie cu judecata bisericii şi nici să forţeze acceptarea părerilor sale împotriva opiniilor bisericii. Dacă nu ar exista disciplină şi conducere în biserică, aceasta s-ar fragmenta; nu s-ar putea menţine unită ca un trup. Au fost mereu indivizi cu gândire independentă, care au pretins că au dreptate, că Dumnezeu i-a învăţat, le-a impresionat mintea şi i-a călăuzit într-un mod deosebit. Fiecare are o teorie a lui, perspective proprii deosebite şi fiecare declară că vederile lui sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare are o credinţă şi o teorie diferită şi cu toate acestea fiecare pretinde că are o lumină deosebită de la Dumnezeu. Aceştia se îndepărtează de
44:4 corpul bisericii şi sunt fiecare în sine o biserică separată. Nu pot avea toţi dreptate, deşi toţi susţin că sunt conduşi de Domnul. Cuvântul inspiraţiei nu este da şi nu, ci "da şi amin" în Hristos Isus.
44:5 Mântuitorul nostru Îşi continuă lecţiile de instruire cu o făgăduinţă, anume că dacă doi sau trei se unesc pentru a cere un lucru oarecare de la Dumnezeu, le va fi dat. Hristos ne arată aici că trebuie să existe unitate cu alţii, chiar şi în dorinţele noastre pentru un obiect dat. Se acordă o mare importanţă rugăciunii în părtăşie, unităţii de scop. Dumnezeu ascultă rugăciunile individuale; cu această ocazie însă, Isus oferea o lecţie deosebită şi importantă care urma să aibă un efect special asupra nou-createi Sale biserici de pe pământ. Trebuie să existe o înţelegere în privinţa lucrurilor pe care le doresc şi pentru care se roagă. Nu sunt doar gândurile şi aprecierile unei singure minţi, pasibile de a fi amăgite; ci trebuia ca rugămintea să fie dorinţa sinceră a mai multor minţi concentrate asupra aceluiaşi punct.
44:6 În convertirea minunată a lui Pavel, vedem puterea miraculoasă a lui Dumnezeu. O lumină mai presus de slava soarelui la amiază a strălucit în jurul său. Isus, al cărui Nume, din toate câte sunt, îl ura şi dispreţuia cel mai mult, S-a descoperit lui Pavel pentru a-i opri umblarea nebună, şi totuşi sinceră, pentru a putea face din această unealtă nespus de nepromiţătoare un vas ales care să ducă Evanghelia la neamuri. El făcuse cu conştiinciozitate multe lucruri împotriva Numelui lui Isus din Nazaret. În zelul său, el era un prigonitor perseverent şi sârguincios al bisericii lui Hristos. Convingerile pe care le avea despre datoria sa de a extermina această doctrină contaminantă care se găsea peste tot, şi anume că Isus era Prinţul Vieţii, erau adânci şi puternice.
44:7 Pavel credea într-adevăr că această credinţă în Isus lipsea de orice putere Legea lui Dumnezeu, serviciul religios al jertfelor şi ritualul circumciziei, care în toate veacurile trecute primiseră aprobarea deplină a lui Dumnezeu. Dar descoperirea miraculoasă a lui Hristos aduce lumină în ungherele întunecate ale minţii lui. Isus din Nazaret, cu care se află în război, este într-adevăr Răscumpărătorul lumii.
44:8 Pavel îşi vede zelul greşit şi strigă:
44:9 "Ce să fac, Doamne?" Isus nu i-a spus atunci şi acolo, după cum putea s-o facă, despre lucrarea pe care i-o rânduise. Pavel trebuie să primească învăţătură în credinţa creştină şi să acţioneze în cunoştinţă de cauză. Hristos îl trimite chiar la ucenicii pe care acesta îi persecutase atât de crâncen, pentru a învăţa de la ei. Lumina de sorginte cerească îi luase vederea lui Pavel, iar Isus, marele vindecător al celor orbi, nu i-o redă. El îi răspunde lui Pavel cu aceste cuvinte: "Scoală-te şi du-te în cetate şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci". Isus nu numai că ar fi putut să-l vindece pe Pavel de orbirea lui, dar ar fi putut şi să-i ierte păcatele şi să-i spună care este datoria lui, arătându-i noua cale pe care s-o urmeze. De la Hristos urma să se reverse toată puterea şi îndurările; însă, în convertirea lui Pavel la adevăr, El nu i-a dat acestuia o experienţă independentă de biserica Sa de curând organizată pe pământ.
44:10 Lumina minunată dată lui Pavel cu acea ocazie l-a uimit şi l-a pus în încurcătură. El a fost cu totul smerit. Această parte a lucrării omul nu o putea face pentru Pavel; însă exista totuşi o lucrare de înfăptuit pe care slujitorii lui Hristos o puteau face. Isus îl îndreaptă către uneltele Sale din biserică pentru cunoaşterea datoriei lui viitoare. Astfel, El dă autoritate şi aprobare bisericii Sale constituite. Hristos făcuse lucrarea de descoperire şi convingere, Pavel aflându-se acum în condiţia de a învăţa de la aceia pe care Dumnezeu îi rânduise să dea învăţătură despre adevăr. Hristos îl îndreaptă pe Pavel către robii Săi aleşi, punându-l astfel în legătură cu biserica Sa.
44:11 Chiar oamenii pe care Pavel avea de gând să-i nimicească aveau să fie instructorii săi în însăşi religia pe care o dispreţuise şi persecutase. El a trăit trei zile fără hrană şi vedere, făcându-şi drum către oamenii pe care, în zelul său orb, intenţiona să-i distrugă. Acolo, Isus îl pune pe Pavel în legătură cu reprezentanţii Săi de pe pământ. Domnul îi dă lui Anania o viziune, în care îi spune să meargă într-o anumită casă din Damasc şi să întrebe de Saul din Tars; "căci, iată, el se roagă".
44:12 După ce Saul a fost îndrumat către Damasc, el a fost condus de
44:13 oamenii care-l însoţeau în scopul de a-l ajuta să-i aducă legaţi pe ucenici la Ierusalim pentru a fi judecaţi şi executaţi. Saul a zăbovit cu Iuda în Damasc, consacrând timp postului şi rugăciunii. Aici, credinţa lui Saul a fost pusă la încercare. Timp de trei zile mintea sa a fost întunecată în privinţa a ceea ce se cerea de la el, trei zile a fost lipsit de vedere. Fusese îndrumat să meargă la Damasc, căci acolo trebuia să i se spună ce trebuie să facă. El se află în nesiguranţă şi strigă cu sinceritate către Dumnezeu. Un înger este trimis la Anania, îndrumându-l pe acesta să meargă la o anumită casă în care Saul se roagă să fie instruit ce trebuie să facă în continuare. Mândria lui Saul a dispărut. Puţin timp înainte era încrezător în sine, gândind că era angajat într-o lucrare bună, pentru care ar trebui să primească o răsplată; dar totul s-a schimbat acum. Este plecat şi umilit în praf, în pocăinţă şi ruşine, iar rugăminţile sale fierbinţi urmăresc iertarea. Prin îngerul Său, Domnul îi spune lui Anania: "Iată, el se roagă." Îngerul l-a informat pe slujitorul lui Dumnezeu că îi descoperise lui Saul în viziune pe un om numit Anania, care venea şi îşi punea mâna peste el, pentru a-şi putea recăpăta vederea. Anania abia dacă poate da crezare cuvintelor îngerului şi repetă ceea ce auzise despre amara prigoană condusă de Saul împotriva sfinţilor la Ierusalim. Însă porunca dată lui Anania este fermă: "Du-te, căci el este un vas pe care Mi l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel."
44:14 Anania a ascultat de porunca îngerului. El şi-a pus mâinile asupra omului care, cu atât de puţin timp în urmă, era stăpânit de spiritul cel mai profund de ură, proferând ameninţări împotriva tuturor celor ce credeau în Numele lui Hristos. Anania i-a spus lui Saul: "Frate Saul, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea şi să fii umplut de Duh Sfânt. Şi îndată au căzut de pe ochii lui un fel de solzi şi el şi-a căpătat iarăşi vederea şi, sculându-se, a fost botezat".
44:15 Isus ar fi putut înfăptui toată această lucrare pentru Pavel în mod direct, dar
44:16 nu acesta era planul Său. Pavel avea ceva de făcut în privinţa mărturisirii faţă de oamenii a căror nimicire o premeditase, iar Dumnezeu avea pentru oamenii pe care îi rânduise să acţioneze în locul Său o lucrare plină de răspundere. Pavel trebuia să facă acei paşi necesari în convertire. I s-a cerut să se unească tocmai cu aceia pe care îi persecutase pentru religia lor. Aici Hristos dă tuturor celor din poporul Său un exemplu în ce priveşte modul în care lucrează El pentru mântuirea oamenilor. Fiul lui Dumnezeu Se identifică pe Sine cu slujba şi autoritatea bisericii Sale organizate. Binecuvântările Lui urmau să vină prin uneltele rânduite de El, unind astfel omul cu canalul prin care vin binecuvântările Sale. Faptul că Pavel era conştiincios în lucrarea sa de persecutare a sfinţilor nu l-a scos drept nevinovat când Duhul Sfânt l-a impresionat, făcându-l să-şi înţeleagă lucrarea plină de cruzime. El trebuie să devină un elev al ucenicilor.
44:17 El află că Isus, pe care, în orbirea lui, Îl considera un impostor, este într-adevăr autorul şi temelia întregii religii a poporului ales al lui Dumnezeu încă din zilele lui Adam şi desăvârşitorul credinţei, lucru atât de clar acum în viziunea luminată pe care o are. L-a văzut pe Hristos ca apărător al adevărului, împlinitor al tuturor profeţiilor. Hristos fusese privit ca lipsind de orice putere Legea lui Dumnezeu; când însă percepţia sa spirituală a fost atinsă de degetul lui Dumnezeu, el a aflat de la ucenici că Hristos era creatorul şi temelia întregului sistem evreiesc al jertfelor, că în moartea lui Hristos tipul a întâlnit antitipul şi că Hristos a venit în lume tocmai cu scopul de a apăra Legea Tatălui Său.
44:18 În lumina Legii, Pavel se vede pe sine ca păcătos. El descoperă că era călcător chiar al Legii pe care credea că o ţine cu scrupulozitate. Se pocăieşte şi moare faţă de păcat, devine supus cerinţelor Legii lui Dumnezeu şi are credinţă în Hristos ca Mântuitor al său, este botezat şi Îl propovăduieşte pe Isus cu tot atâta sinceritate şi zel cu cât Îl condamna odată. În convertirea lui Pavel ni se dau principii importante pe care trebuie să ni le amintim întotdeauna. Răscumpărătorul lumii nu aprobă experienţa şi manifestarea în chestiuni religioase
44:19 independent de biserica Sa organizată şi recunoscută, acolo unde are o biserică.
44:20 Mulţi au ideea că nu sunt răspunzători decât faţă de Hristos pentru lumina şi experienţa lor, independent de urmaşii Săi recunoscuţi din lume. Însă acest lucru este condamnat de Isus în învăţăturile Sale, în exemplele şi faptele pe care le-a dat pentru instruirea noastră. Aici se afla Pavel, unul pe care Hristos avea să-l pregătească pentru o lucrare extrem de importantă, unul care urma să-I fie un vas ales, adus direct în prezenţa lui Hristos; cu toate acestea, nu-l învaţă lecţiile adevărului. Îl opreşte din calea pe care umbla şi îl convinge de păcat; iar când acesta întreabă: "Ce să fac, Doamne?", Mântuitorul nu-i spune direct, ci îl pune în legătură cu biserica Sa. "Ei îţi vor spune ce trebuie să faci." Isus este prietenul păcătosului, inima Sa este mereu deschisă, mereu sensibilă la suferinţa omenească; El are toată puterea, atât în Cer, cât şi pe pământ; însă El respectă uneltele pe care le-a hotărât pentru luminarea şi salvarea oamenilor. Îl îndrumă pe Saul către biserică, recunoscând astfel puterea cu care a învestit-o, ca mijloc de transmitere a luminii către lume. Aceasta este trupul organizat al lui Hristos pe pământ şi trebuie avut respect pentru cele rânduite de El. În cazul lui Saul, Anania Îl reprezintă pe Hristos şi, de asemenea, pe slujitorii de pe pământ ai lui Hristos, care sunt hotărâţi să acţioneze în locul Său.
44:21 Saul era un învăţător erudit în Israel; însă, în timp ce se află sub influenţa rătăcirii şi prejudecăţii orbeşti, Hristos i Se descoperă şi îl pune apoi în legătură cu cei ce formează biserica Sa, care sunt lumina lumii. Ei trebuie să-l instruiască în religia creştină pe acest orator educat şi cunoscut. În locul lui Hristos, Anania îi atinge ochii, pentru ca aceştia să-şi capete vederea; în locul lui Hristos, îşi pune mâinile peste el, se roagă în Numele lui Hristos şi Saul primeşte Duhul Sfânt. Totul se face în Numele şi autoritatea lui Hristos. Hristos este izvorul. Biserica este canalul de transmitere. Cei care se mândresc cu independenţa personală trebuie să fie aduşi într-o relaţie mai strânsă cu Hristos prin legătura cu biserica Sa de pe pământ.
44:22 Frate A., Dumnezeu te iubeşte şi doreşte să te mântuiască şi să te aducă în poziţia corectă. Dacă vei fi smerit şi dispus să te laşi învăţat şi dacă vei voi să fii modelat de Duhul, El va fi tăria, neprihănirea şi nespus de marea ta răsplată. Poţi realiza mult pentru fraţii tăi, dacă te vei ascunde în Dumnezeu şi vei lăsa ca Spiritul Său să îmblânzească spiritul tău. Ai de întâmpinat o categorie dificilă de oameni. Ei sunt plini de prejudecăţi amare; dar nu mai mult decât a fost Saul. Dumnezeu poate lucra cu putere pentru fraţii tăi, dacă nu îngădui să fii tu însuţi o piedică şi să-ţi îngrădeşti propria cale. Lasă ca iubirea fierbinte, mila şi duioşia să sălăşluiască în inima ta în timp ce lucrezi. Poţi nărui zidurile de fier ale prejudecăţii numai dacă te prinzi de Hristos şi eşti dispus să te laşi sfătuit de fraţii tăi mai experimentaţi.
44:23 Ca slujitor al lui Dumnezeu, nu trebuie să te laşi prea uşor descurajat de dificultăţi sau de împotrivirea cea mai înverşunată. Mergi înainte nu în numele tău, ci în puterea Dumnezeului lui Israel. Îndură greutăţile ca un bun soldat al crucii lui Hristos. Isus a răbdat opoziţia păcătoşilor împotriva Sa. Ia în consideraţie viaţa lui Hristos, prinde curaj şi mergi cu putere mai departe în credinţă, cu vitejie şi nădejde.