40:50 Luaţi aminte la viaţa umilă a Fiului lui Dumnezeu. El a fost un "om al durerii şi obişnuit cu suferinţa". Priviţi ruşinea la care a fost expus, agonia Sa din Ghetsemani şi învăţaţi ce este tăgăduirea de sine. Suferim din pricina lipsurilor? Şi Hristos a suferit, El, maiestatea cerului. Dar sărăcia Sa a fost pentru binele nostru. Ne aflăm în rândurile celor bogaţi? Şi El S-a aflat. Dar a consimţit ca de dragul nostru să devină sărac, pentru ca, prin sărăcia Sa, noi să putem fi îmbogăţiţi. Avem în Hristos exemplificarea tăgăduirii de sine. Jertfa Sa nu a constat numai în faptul că a părăsit curţile împărăteşti ale cerului, că a fost judecat de oamenii răi ca un criminal şi declarat vinovat şi apoi predat să moară ca un răufăcător, ci în aceea că a purtat greutatea păcatelor lumii. Viaţa lui Hristos mustră indiferenţa şi răceala noastră. Suntem aproape de încheierea timpului, când Satana a coborât cu mare mânie, ştiind că are puţină vreme. El lucrează cu toată amăgirea nelegiuirii în cei care sunt pe calea pieirii. Desfăşurarea ostilităţilor a fost lăsată în mâinile noastre de către marele nostru Conducător, pentru a le duce mai departe cu putere. Nu facem nici a douăzecea parte din ceea ce am putea face dacă am fi treji. Lucrarea este întârziată din cauza iubirii tihnei şi a lipsei acelui spirit de tăgăduire de sine pe care Mântuitorul nostru ni l-a dat ca exemplu în viaţa Sa.