37:1 Umilinţa lui Hristos
37:2 Nu a umblat Exemplul nostru pentru noi pe cărarea grea a tăgăduirii şi jertfirii de sine şi a umilinţei pentru a ne salva? El a întâmpinat dificultăţi, a trecut prin dezamăgiri şi a răbdat batjocura şi suferinţa în lucrarea Sa de a ne mântui. Şi noi să refuzăm să mergem pe cărarea deschisă de Împăratul slavei? Să ne plângem de greutăţi şi încercări întâmpinate în lucrarea de a birui fiecare pentru propria persoană, când ne amintim de suferinţele pe care le-a avut Răscumpărătorul nostru în pustia ispitei, în grădina Ghetsemani şi pe Calvar? A suferit toate acestea pentru a ne arăta calea şi pentru a ne aduce ajutorul divin, pe care trebuie să-l primim sau să pierim. Dacă tinerii doresc să dobândească viaţa veşnică, să nu se aştepte că îşi pot urma propriile înclinaţii. Premiul îi va costa ceva, chiar totul. Îl pot avea acum pe Isus sau lumea. Dragi tineri, cât de mulţi sunt aceia care acceptă să suporte privaţiunile, oboseala, truda şi neliniştile pentru a se sluji pe ei înşişi şi a câştiga un anumit lucru în această viaţă! Ei nici nu se gândesc să se plângă de greutăţile şi dificultăţile pe care le întâlnesc pentru a-şi sluji propriului interes. Şi atunci de ce să refuze conflictul, tăgăduirea de sine sau orice sacrificiu pentru a obţine viaţa veşnică?
37:3 Hristos a venit din curţile slavei în această lume poluată de păcat şi S-a umilit, luând asupra-I natura omenească. El S-a identificat cu slăbiciunile noastre şi a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă. Hristos Şi-a desăvârşit un caracter drept aici pe pământ, nu pentru Sine Însuşi, căci caracterul Său era curat şi fără pată, ci pentru omul căzut. El oferă omului caracterul Său, dacă acesta îl acceptă. Păcătosului, prin pocăinţă de păcatele lui, credinţa în Hristos şi supunerea faţă de Legea desăvârşită a lui Dumnezeu, i se atribuie neprihănirea lui Hristos; aceasta devine
37:4 neprihănirea lui, iar numele său este înregistrat în cartea vieţii Mielului. El devine un copil al lui Dumnezeu, un membru al familiei regale.
37:5 Isus a plătit un preţ infinit pentru răscumpărarea lumii, iar neamul omenesc a fost dat în mâinile Sale; a devenit proprietatea Sa. El Şi-a jertfit onoarea, bogăţiile şi căminul slăvit din curţile regale şi a devenit fiul lui Iosif şi al Mariei. Iosif era unul dintre cei mai umili lucrători cu ziua. Isus, de asemenea, muncea; El a dus o viaţă de trudă şi greutăţi. Când Şi-a început lucrarea, după botezul Său, El a îndurat un post agonizant de aproape şase săptămâni. Nu doar durerile sfâşietoare ale foamei Îi făceau suferinţele nespus de mari, ci şi vina păcatelor lumii, care apăsau atât de tare asupra Lui. El, care nu a cunoscut păcatul, a fost făcut păcat pentru noi. Având această oribilă greutate a vinei asupra Sa, datorată păcatelor noastre, El a trecut cu bine îngrozitorul test al înfrânării poftei, al iubirii de lume şi al gloriei obţinute uşor, precum şi cel al orgoliului etalării ostentative, care duce la încumetare. Hristos a îndurat aceste trei mari ispite de căpetenie şi a biruit în contul omului, împlinind pentru acesta un caracter neprihănit, pentru că ştia că omul nu putea face aceasta singur. El ştia că în aceste trei puncte avea să asalteze Satana neamul omenesc. Diavolul îl biruise pe Adam şi intenţiona să-şi continue lucrarea până la ruina completă a omului. Hristos a intrat în locul omului pe teritoriul lui Satana pentru a-l birui, întrucât a văzut că omul nu poate birui pentru el însuşi. Hristos a pregătit calea pentru răscumpărarea omului prin propria Sa viaţă de suferinţă, de tăgăduire şi sacrificiu de sine, prin umilinţa şi, în final, moartea Sa. Hristos a adus omului ajutor, pentru ca acesta, urmând exemplul Lui, să poată birui pentru el însuşi,aşa cum Hristos a biruit pentru el.
37:6 "Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu." "Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul
37:7 lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi şi voi". "Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: 'Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu'. De aceea: 'Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei', zice Domnul; 'nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice, zice Domnul cel Atotputernic'."
37:8 Cu câtă îndurare şi blândeţe se poartă Tatăl nostru ceresc cu copiii Săi! El îi păzeşte de o mie de pericole nevăzute pentru ei şi îi apără de şireteniile ingenioase ale lui Satana, pentru a nu fi nimiciţi. Pentru că nu putem observa grija protectoare a lui Dumnezeu prin îngerii Săi cu vederea noastră slabă, noi nu încercăm să contemplăm şi să apreciem interesul arătat prin atenţia necurmată pe care o are milostivul şi binevoitorul Creator faţă de lucrarea mâinilor Sale şi nu suntem recunoscători pentru mulţimea îndurărilor pe care le revarsă zilnic asupra noastră.
37:9 Cei tineri nu realizează la cât de multe primejdii sunt expuşi zilnic. Nu le vor putea cunoaşte niciodată deplin pe toate; dacă însă vor fi atenţi şi se vor ruga, Dumnezeu va menţine sensibilitatea conştiinţelor lor şi ne va ţine simţurile treze, pentru a putea sesiza lucrările vrăjmaşului şi a fi întăriţi împotriva atacurilor lui. Însă mulţi tineri şi-au urmat atâta timp propriile înclinaţii, încât "datorie" este pentru ei un cuvânt fără sens. Ei nu-şi dau seama de datoriile înalte şi sfinte pe care le-ar putea avea de împlinit pentru folosul altora şi pentru slava lui Dumnezeu; şi neglijează total îndeplinirea lor.
37:10 Dacă ar putea tinerii să se trezească şi să simtă că într-adevăr au nevoie de tărie de la Dumnezeu pentru a rezista ispitelor lui Satana, atunci ar câştiga biruinţe preţioase şi ar obţine o experienţă valoroasă în lupta creştină. Cât de puţini tineri
37:11 se gândesc la îndemnul inspiratului apostol Petru: "Fiţi treji şi vegheaţi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită. Împotriviţi-vă lui tari în credinţă"! În viziunea care i-a fost dată, Ioan a văzut puterea lui Satana asupra oamenilor şi a exclamat: "Vai de voi, pământ şi mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puţină vreme."
37:12 Vegherea neîntreruptă şi rugăciunea umilă reprezintă unica siguranţă pentru cei tineri. Să nu-şi facă iluzii că pot fi creştini fără acestea. Satana îşi ascunde ispitele şi tertipurile sub un veşmânt de lumină, ca atunci când s-a apropiat de Hristos în pustie. Avea atunci înfăţişarea îngerilor cereşti. Vrăjmaşul sufletelor se va apropia de noi în chip de oaspete ceresc; iar apostolul ne recomandă să fim treji şi să veghem, căci numai aşa putem fi în siguranţă. Tinerii care îşi îngăduie nepăsarea şi frivolitatea şi care neglijează îndatoririle creştine cad mereu în ispitele vrăjmaşului, în loc să biruie aşa cum a biruit Hristos.
37:13 Pentru sufletul consacrat pe deplin, a-I sluji lui Hristos nu este o corvoadă. Supunerea faţă de Mântuitorul nostru nu ne răpeşte din fericirea şi adevărata plăcere a acestei vieţi, ci are o putere de a ne înălţa şi rafina caracterele. Studiul zilnic al preţioaselor cuvinte ale vieţii, pe care le găsim în Biblie întăreşte intelectul şi oferă o cunoaştere a marilor şi slăvitelor lucrări ale lui Dumnezeu în natură. Prin studiul Scripturilor, obţinem o cunoaştere corectă a modului în care să trăim pentru a ne bucura în cea mai mare măsură de o fericire desăvârşită. Cel ce studiază Biblia este de asemenea înarmat cu argumente din Scriptură, încât să poată veni în întâmpinarea îndoielilor necredincioşilor şi să le îndepărteze prin lumina clară a adevărului. Cei care au cercetat Scripturile pot fi întotdeauna întăriţi împotriva ispitelor lui Satana: ei pot fi pregătiţi pe deplin pentru orice faptă bună fiind gata să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.
37:14 Prea adesea se lasă asupra minţii impresia că religia degradează şi că este un act de bunăvoinţă din partea păcătoşilor dacă
37:15 acceptă standardul biblic ca regulă de viaţă. Ei cred că cerinţele ei sunt grosolane, că, acceptându-le, trebuie să renunţe la toate gusturile lor - şi la bucuria pe care le-o dă - pentru ceea ce este frumos şi că trebuie să primească în schimb umilinţa şi degradarea. Satana nu încătuşează niciodată mintea cu o amăgire mai mare decât aceasta. Religia curată a lui Isus cere de la cei care o îmbrăţişează simplitatea frumuseţii naturale şi strălucirea rafinamentului natural şi a purităţii elevate mai degrabă decât artificialul şi falsul.
37:16 În timp ce religia curată este considerată exigentă datorită cerinţelor ei mai cu seamă de către cei tineri, ea este comparată nefavorabil cu strălucirea falsă şi amăgitoare a lumii, iar exigenţele Bibliei sunt privite ca nişte teste umilitoare de tăgăduire de sine, care le răpesc bucuria vieţii. Însă, dacă urmaşii declaraţi ai lui Hristos ar fi împlinit în vieţile lor principiile religiei curate, religia lui Hristos ar fi primită de mai multe minţi rafinate. Religia biblică nu are în ea nimic care să deranjeze simţămintele cele mai delicate. Ea este, prin toate preceptele şi cerinţele ei, la fel de curată ca şi caracterul lui Dumnezeu şi la fel de înălţată ca tronul Său.
37:17 Răscumpărătorul lumii ne-a avertizat împotriva mândriei vieţii, nu împotriva graţiei şi frumuseţii ei natale. El a îndreptat atenţia asupra frumuseţii strălucitoare a florilor câmpului şi asupra nufărului, care se odihneşte în puritatea lui desăvârşită în sânul iazului, şi a spus: "Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia." Aici El arată că, deşi unele persoane pot manifesta multă grijă şi pot trudi din greu pentru a se transforma în obiect de admiraţie prin podoabe exterioare, toate ornamentele lor artificiale, pe care pun un preţ atât de mare, nu se pot compara cu frumuseţea naturală a florilor simple de pe câmp. Chiar aceste flori simple, purtând podoaba dată de Dumnezeu, vor întrece în frumuseţe veşmintele splendide ale lui Solomon. "Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia."
37:18 Iată o lecţie importantă pentru fiecare urmaş al lui Hristos. Răscumpărătorul lumii vorbeşte tineretului. Vreţi voi să daţi ascultare cuvintelor Sale care cuprind învăţături cereşti? El pune înaintea voastră teme pentru meditaţie care vor înălţa, înnobila, curăţi şi rafina, dar care niciodată nu vor degrada sau pipernici intelectul. Vocea Sa vi se adresează: "Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă." "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri." Dacă lumina lui Dumnezeu este în voi, va lumina şi pe alţii. Ea nu poate fi ascunsă vreodată.
37:19 Dragi tineri, dispoziţia pe care o aveţi de a vă îmbrăca după modă şi de a purta dantelă, aur şi podoabe pentru a vă etala nu va recomanda altora religia voastră sau adevărul pe care-l mărturisiţi. Oamenii cu percepţie fină vor privi încercările voastre de a vă înfrumuseţa exteriorul ca o dovadă a unor minţi slabe şi inimi vanitoase. Recomandarea pentru surorile mele tinere este aceasta: rochii simple, nesofisticate şi nepretenţioase. Nu există nici un mod mai bun de a face ca lumina voastră să-i lumineze pe alţii, decât acela al simplităţii cu care vă îmbrăcaţi şi vă purtaţi. Puteţi arăta tuturor că, prin comparaţie cu lucrurile veşnice, estimaţi corect valoarea lucrurilor din viaţa aceasta.
37:20 Acum aveţi ocazia de aur pentru a vă forma caractere curate şi sfinte pentru cer. Nu vă puteţi permite să petreceţi aceste momente preţioase gătindu-vă, ondulându-vă părul şi înfrumuseţându-vă exteriorul în defavoarea împodobirii interioare. "Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu."
37:21 Dumnezeu, care a creat frumoase şi încântătoare toate lucrurile asupra cărora ne oprim privirile, este un iubitor de frumos şi vă arată ce înseamnă pentru El adevărata frumuseţe. Podoaba unui duh blând şi liniştit este pentru El de mare preţ. Deci, să nu căutăm cu stăruinţă să dobândim ceea ce Dumnezeu consideră ca fiind mai valoros decât îmbrăcămintea costisitoare, decât perlele sau aurul? Împodobirea lăuntrică,
37:22 blândeţea, un duh în perfectă armonie cu îngerii cereşti, acestea nu vor lua din adevărata demnitate a caracterului şi nu ne vor face mai puţin plăcuţi aici, în această lume.
37:23 Religia curată îl înnobilează pe cel ce a îmbrăţişat-o. La creştinul adevărat veţi descoperi întotdeauna un marcant spirit de voioşie, o încredere sfântă, fericită în Dumnezeu, o supunere faţă de providenţa Sa, lucruri care înviorează sufletul. Pentru creştin, iubirea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu pot fi văzute în fiecare cadou mărinimos pe care-l primeşte. Frumuseţile din natură constituie o temă de meditaţie. Studiind minunăţia naturală care ne înconjoară, mintea este purtată prin mijlocirea naturii către Autorul a tot ceea ce este încântător. Toate lucrările lui Dumnezeu vorbesc simţurilor noastre, preamărindu-I puterea, înălţându-I înţelepciunea. Fiecare lucru creat are în sine un farmec care stârneşte interesul copilului lui Dumnezeu şi îi cultivă gustul de a privi aceste dovezi preţioase ale iubirii lui Dumnezeu ca fiind deasupra lucrării ieşite prin îndemânarea omului.
37:24 Prin cuvinte de entuziasm fervent, profetul Îl preamăreşte pe Dumnezeu în lucrurile Sale create: "Când privesc cerurile - lucrarea mâinilor Tale - luna şi stelele pe care le-ai făcut Tu, îmi zic: 'Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?'... Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Voi lăuda pe Dumnezeu din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui".
37:25 Absenţa religiei este cea care face ca drumul atât de multor mărturisitori ai religiei să fie întunecat. Există oameni care pot trece drept creştini, dar care sunt nevrednici de acest nume. Ei nu au caractere creştine. Când calitatea lor de creştini este pusă la probă, falsitatea ei este mai mult decât evidentă. Adevărata religie se vede în comportamentul de zi cu zi. Viaţa creştinului este caracterizată prin lucrarea sinceră, altruistă de a face bine celorlalţi şi de a-L slăvi pe Dumnezeu. Cărarea ei nu este întunecată şi posomorâtă. Un scriitor inspirat a spus: "Dar cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni".
37:26 Şi să ducă cei tineri o viaţă deşartă şi nepăsătoare, ocupându-se cu moda şi frivolitatea, înjosindu-şi intelectul cu grija
37:27 de a fi bine îmbrăcaţi şi risipindu-şi timpul în plăceri senzuale? Când toţi sunt nepregătiţi, Dumnezeu le-ar putea spune: "În noaptea aceasta, nebunia voastră va înceta". El poate îngădui ca asupra celor care nu au adus deloc roade spre slava Sa să vină o boală mortală. Faţă în faţă cu realităţile veşniciei, s-ar putea să îşi dea seama de valoarea timpului şi vieţii pe care le-au pierdut. Atunci s-ar putea să-şi dea seama de valoarea sufletului. Ei văd că nu L-au slăvit pe Dumnezeu, luminând calea către cer pentru alţii. Ei au vieţuit pentru a glorifica eul. Şi, torturaţi de dureri şi chin sufletesc, nu pot înţelege clar lucrurile veşnice. S-ar putea să-şi revadă viaţa şi, în remuşcarea care-i cuprinde, să strige: "N-am făcut nimic pentru Isus, care a făcut totul pentru mine. Viaţa mea a fost un eşec îngrozitor".
37:28 Dragi tineri, când vă rugaţi să nu fiţi duşi în ispită, amintiţi-vă că lucrarea voastră nu se sfârşeşte o dată cu rugăciunea. Apoi trebuie să răspundeţi cât mai mult cu putinţă propriei voastre rugăciuni, rezistând şi lăsându-L pe Isus să facă pentru voi ceea ce nu puteţi face singuri. Nu puteţi fi atât de bine stăpâniţi în vorbire şi comportament încât să nu-l provocaţi pe vrăjmaş să vă ispitească. Mulţi dintre tinerii noştri, prin nesocotirea din neglijenţă a mustrărilor şi avertizărilor ce le-au fost date, deschid larg uşa înaintea lui Satana. Având Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză şi pe Isus ca Învăţător ceresc, nu trebuie să rămânem neştiutori în ce priveşte cerinţele Sale sau vicleniile lui Satana şi să fim biruiţi de ispitele lui. Nu va fi deloc o sarcină neplăcută să ne supunem voinţei lui Dumnezeu, când acceptăm fără rezerve să fim conduşi de Duhul Său.
37:29 Acum este timpul să lucrăm. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, atâta vreme cât vom trăi în această lume, ne va da o lucrare de făcut. Nu putem spune niciodată că nu avem nimic de făcut, atâta vreme cât rămâne o lucrare neterminată. Îmi doresc ca toţi tinerii să vadă, aşa cum am văzut eu, lucrarea pe care o pot face şi că Dumnezeu îi va considera răspunzători pentru neglijarea ei. Cea mai mare lucrare realizată vreodată în lume a fost înfăptuită de Acela care a fost un om la durerii şi obişnuit cu suferinţa. O persoană cu o minte uşuratică nu va împlini niciodată binele.
37:30 Slăbiciunea spirituală a multor tineri şi tinere din acest veac este deplorabilă, pentru că ei ar putea fi puternici agenţi ai binelui dacă ar fi consacraţi lui Dumnezeu. Deplâng mult lipsa de statornicie a acelor tineri. Este un lucru pe care toţi ar trebui să-l privim ca fiind jalnic. Pare să fie o lipsă a puterii de a face bine, o lipsă a efortului sincer de a asculta chemările datoriei, nu pe cele ale înclinaţiilor. Unii par să nu aibă decât puţină tărie de a se împotrivi ispitei. Motivul pentru care ei sunt ca nişte pitici în lucrurile spirituale este că nu se întăresc spiritual prin exerciţiu. Stau nemişcaţi, când ar trebui să meargă înainte. Fiecare pas în viaţa de credinţă şi datorie este un pas către cer. Îmi doresc mult să aud despre o reformă, în multe privinţe, aşa cum tinerii n-au mai făcut niciodată până acum. Fiecare perspectivă atrăgătoare pe care o poate inventa Satana este împinsă spre ei, pentru a-i face indiferenţi şi nepăsători în ce priveşte lucrurile veşnice. Sfatul meu este ca tinerii să facă eforturi deosebite pentru a se ajuta unul pe altul să trăiască în credincioşie faţă de legămintele pe care le-au făcut prin botez şi să se angajeze solemn înaintea lui Dumnezeu că îşi vor retrage dragostea pe care o au faţă de îmbrăcăminte şi ostentaţie.
37:31 Aş vrea să le reamintesc tinerilor care îşi împodobesc propriile persoane şi poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, capul Mântuitorului a purtat ruşinoasa coroană de spini. Când petreceţi timp preţios aranjându-vă îmbrăcămintea, amintiţi-vă că Împăratul slavei a purtat o cămaşă simplă, care n-avea nici o cusătură. Voi, care vă osteniţi să vă împodobiţi, vă rog să ţineţi minte că Isus era adesea obosit din cauza muncii neîncetate, a tăgăduirii şi jertfirii de sine pentru a-i binecuvânta pe cei aflaţi în suferinţă şi în nevoie. El a petrecut în rugăciune nopţi întregi pe munţii singuratici nu din pricina slăbiciunilor şi nevoilor Sale, ci pentru că a văzut şi a simţit slăbiciunea firilor voastre de a se împotrivi ispitelor vrăjmaşului chiar în acele puncte în care sunteţi acum biruiţi. El a ştiut că veţi fi indiferenţi faţă de primejdii şi că nu veţi simţi nevoia rugăciunii. În contul nostru, Şi-a revărsat rugăciunile către Tatăl Său, cu strigăte puternice şi lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate şi chipul Mântuitorului a fost umbrit de tristeţe şi suferinţă mai mult decât oricare dintre fiii oamenilor, pentru a ne salva pe noi chiar de mândria şi iubirea de plăceri şi deşertăciunea în care trăim acum şi care alungă din suflet iubirea lui Isus.
37:32 Tineri prieteni, vă veţi ridica şi vă veţi scutura de această înfricoşătoare indiferenţă şi adormire care v-au făcut asemenea lumii? Veţi lua voi aminte la glasul avertizării, care vă spune că nimicirea stă în calea celor care sunt relaxaţi în acest ceas de primejdie? Biete suflete frivole, răbdarea lui Dumnezeu nu vă va aştepta la nesfârşit. Cel care ţine în mâini destinele noastre nu Se va lăsa tratat mereu cu uşurătate. Isus ne declară că acesta este un păcat mai mare decât acela care a adus nimicirea Sodomei şi a Gomorei. Este păcatul acelora care au marea lumină a adevărului în aceste zile şi care nu sunt mişcaţi spre pocăinţă. Este păcatul de a respinge lumina celei mai solemne solii de milă date lumii. Este păcatul celor care Îl văd pe Isus în pustia ispitei, aplecat şi apăsat de agonia morţii din pricina păcatelor lumii, şi care totuşi nu sunt mişcaţi spre pocăinţă deplină. A postit aproape şase săptămâni pentru a birui, în contul oamenilor, îngăduinţa poftei şi deşertăciunii şi dorinţa de etalare şi cinstire lumească. El le-a arătat cum pot birui singuri după modelul biruinţei Sale; însă nu este plăcut pentru firile lor să suporte conflictul şi batjocura, luarea în râs şi ruşinea, toate de dragul Lui. Nu le este pe plac tăgăduirea de sine şi nici să caute mereu să facă bine altora. Nu este plăcut să biruie cum a biruit Hristos, aşa că întorc spatele modelului ce le-a fost dat spre copiere şi refuză să imite exemplul pe care Mântuitorul a venit din curţile cereşti să li-l lase.
37:33 Va fi mai uşor pentru Sodoma şi Gomora în ziua judecăţii decât pentru aceia care au avut privilegiile şi marea lumină care străluceşte în zilele noastre, dar care au neglijat să urmeze lumina şi să-şi predea pe deplin inimile lui Dumnezeu.