36:2 Evreii au avut ocazia să reflecteze asupra scenei la care fuseseră martori când se revărsase mânia lui Dumnezeu asupra celor mai importanţi agenţi în această mare răzvrătire. Bunătatea şi îndurarea lui Dumnezeu s-au arătat prin faptul că nu a exterminat acest popor nerecunoscător, când mânia Lui s-a aprins împotriva celor mai vinovaţi dintre ei. El a lăsat loc de pocăinţă adunării care se lăsase amăgită. Faptul că Domnul, Conducătorul lor nevăzut, a arătat atât de multă îndelungă răbdare şi milă în această împrejurare este raportat cu claritate, ca dovadă că este dispus să-i ierte şi pe cei mai mari păcătoşi, atunci când îşi dau seama de păcatul lor şi se întorc la El cu pocăinţă şi umilinţă. Prin descoperirea răzbunării Domnului, adunarea fusese oprită din calea pe care se încumetau să meargă; însă nu erau convinşi că păcătuiseră mult împotriva Sa, meritând mânia Lui din cauza căii lor răzvrătite.