36:21 Dumnezeu doreşte ca poporul Său să fie disciplinat şi adus la o acţiune concertată,pentru a vedea cu aceiaşi ochi şi a avea acelaşi gând, aceeaşi judecată. Pentru a înfăptui această stare de lucruri, sunt multe de făcut. Inima firească trebuie supusă şi preschimbată. Dumnezeu intenţionează ca în biserică să existe necurmat o mărturie vie. Va fi necesară mustrarea şi povăţuirea şi va trebui ca unii să fie certaţi cu asprime, după cum reclamă fiecare caz. Auzim această apărare: "Ah, sunt atât de sensibil, că nu suport nici cea mai mică dezaprobare!" Dacă aceste persoane ar descrie în mod corect cum stau lucrurile, ar spune: "Sunt atât de încăpăţânat, atât de plin de mine însumi, cu un spirit atât de orgolios, încât n-am să admit să mi se dicteze; n-am să accept să fiu mustrat. Reclam dreptul la judecata individuală; am dreptul să cred şi să vorbesc cum îmi place." Domnul nu doreşte să renunţăm la individualitatea noastră. Însă care este omul care judecă în mod corect cât de departe ar trebui dusă această chestiune a independenţei individuale?