35:20 Când copiii lui Israel au auzit strigătul celor care piereau, au fugit la o mare depărtare de ei. Ştiau că într-o măsură erau vinovaţi; căci ei fuseseră de acord cu acuzaţiile împotriva lui Moise şi Aaron şi se temeau că vor pieri alături de cei vinovaţi. Însă judecata lui Dumnezeu nu se terminase încă. Un foc ieşi din norul de slavă şi mistui pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care arseseră tămâie. Aceştia erau căpetenii; ceea ce înseamnă, în general, oameni cu o bună judecată şi cu influenţă în adunare, bărbaţi cu renume. Ei erau foarte preţuiţi, iar judecata lor fusese adesea căutată în chestiuni dificile. Ei erau însă atinşi de o influenţă rea şi au devenit invidioşi, geloşi şi răzvrătiţi. Ei nu au pierit împreună cu Core, Datan şi Abiram pentru că ei au fost primii în răzvrătire. Ei au fost primii care au văzut sfârşitul conducătorilor răzvrătiţi şi au avut ocazia să se pocăiască de crima lor. Nu se împăcau însă cu nimicirea acelor oameni răi, iar mânia lui Dumnezeu a venit asupra lor, nimicindu-i şi pe ei.