32:47 Primilor noştri părinţi, când au fost ispitiţi, li s-a părut un lucru mărunt faptul de a încălca porunca lui Dumnezeu printr-o faptă neînsemnată şi de a mânca dintr-un pom plăcut la vedere şi bun la gust. Pentru cei ce au încălcat porunca, aceasta nu era decât o faptă măruntă; ea însă a nimicit loialitatea lor faţă de Dumnezeu şi a deschis uşa unui potop de nenorocire şi vină, care a umplut pământul. Cine poate şti, în clipa ispitei, care va fi consecinţa îngrozitoare a unui singur pas grăbit, greşit! Singura noastră siguranţă este de a fi sub pavăza harului lui Dumnezeu în fiecare clipă şi de a nu ne închide ochiul spiritual, astfel încât să ajungem să spunem răului bine şi binelui rău. Fără ezitare sau discuţii, trebuie să închidem şi să păzim uşile sufletului împotriva răului.