32:15 În fiecare mişcare de înaintare pe care ne-a condus Dumnezeu s-o facem, în fiecare pas câştigat de poporul lui Dumnezeu, au existat printre noi unelte ale lui Satana, gata să manifeste rezervă şi să răspândească îndoiala şi neîncrederea, să arunce obstacole în calea noastră şi să ne slăbească credinţa şi curajul. Am fost nevoiţi să stăm ca nişte războinici, gata să înaintăm şi să ne croim calea prin luptă în împotrivirea care s-a ridicat. Acest lucru a făcut ca lucrarea noastră să fie de zece ori mai grea decât ar fi fost în alte condiţii. A trebuit să stăm la fel de fermi şi nemişcaţi ca o stâncă. Această fermitate a fost interpretată ca fiind împietrire a inimii şi încăpăţânare. Dumnezeu n-a intenţionat niciodată să oscilăm mai întâi în dreapta şi apoi în stânga, pentru a mulţumi mintea fraţilor neconsacraţi. El a intenţionat ca umblarea noastră să fie dreaptă. Au venit la noi când unul, când altul, mărturisind că au o mare povară în privinţa noastră, aceea de a ne determina să urmăm o cale sau alta, contrară luminii pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Ce-ar fi fost dacă am fi urmat aceste lumini false şi impresii fanatice? Atunci, în mod sigur, cei din poporul nostru nu şi-ar mai fi pus încrederea în noi. A trebuit să ne facem feţele asemenea cremenei pentru ceea ce este drept şi apoi să mergem mai departe în calea lucrării şi a datoriei.