30:1 Către un tânăr pastor şi soţia sa
30:2 Dragă frate şi soră A.: Timp de câteva luni, am simţit că era momentul să vă scriu despre unele lucruri pe care Domnul a avut bunăvoinţa să mi le arate despre voi acum mai mulţi ani în urmă. Mi-au fost arătate cazurile voastre alături de situaţiile altora, dintre cei care aveau de făcut o lucrare pentru ei înşişi, pentru a fi pregătiţi în lucrarea de prezentare a adevărului. Mi s-a arătat că vă lipseau amândurora calităţi esenţiale şi că, dacă nu le veţi dobândi, calitatea de a fi folositor şi mântuirea propriilor voastre suflete vor fi primejduite. Aveţi unele defecte în caracter, pe care este foarte important să le corectaţi. Dacă neglijaţi să vă apucaţi cu seriozitate şi hotărâre de această lucrare, relele respective vor creşte, vă vor slăbi mult influenţa pe care o aveţi în cauza şi lucrarea lui Dumnezeu şi, în final, vă vor despărţi de lucrarea de predicare a adevărului, pe care o iubiţi atât de mult.
30:3 În viziunea ce mi-a fost dată în legătură cu B., mi s-a arătat că are un gen de caracter foarte nefericit. El nu a fost
30:4 disciplinat, copil fiind, iar firea sa nervoasă nu a fost îngrădită. I s-a permis să acţioneze de capul lui şi să facă foarte mult după cum a avut plăcere. I-a lipsit, într-o foarte mare măsură, respectul faţă de Dumnezeu şi faţă de om. A avut un spirit încăpăţânat, nesupus şi numai o vagă idee despre recunoştinţa cuvenită celor care au făcut pentru el tot ce le-a stat în putinţă. A fost extrem de egoist. Mi s-a arătat că independenţa, o voinţă încăpăţânată, iraţională, nemaleabilă, lipsa respectului şi consideraţiei cuvenite pentru alţii, egoismul şi prea marea încredere în sine evidenţiază caracterul sorei A. Dacă nu veghează cu multă atenţie şi nu biruie aceste defecte din caracterul ei, cu siguranţă că nu va ajunge să stea cu Hristos pe tronul Său.
30:5 În legătură cu fratele A., mi s-a arătat că multe dintre lucrurile menţionate în mărturia pentru B. ţi se aplică şi ţie. Mi-a fost atrasă atenţia asupra vieţii tale din trecut. Am văzut că, de când erai copil, ai fost încrezător în tine însuţi, încăpăţânat şi cu o voinţă de neînfrânt, făcând după cum te ducea capul. Ai un spirit independent şi ţi-a fost foarte dificil să cedezi în faţa cuiva. Când era de datoria ta să renunţi la căile şi dorinţele tale în favoarea altora, împingeai lucrurile mai departe în felul tău, pripit. Ai avut simţământul că erai pe deplin competent să gândeşti şi să acţionezi singur, independent. Ai acceptat adevărul lui Dumnezeu şi acesta a făcut mult pentru tine; însă nu a adus acea transformare necesară desăvârşirii caracterului creştin. Când ai început prima dată să lucrezi pentru cauza lui Dumnezeu, te-ai simţit mult mai umil şi erai dispus să fii sfătuit şi călăuzit. Însă când, într-o anumită măsură, ai început să ai succes, ţi s-a mărit încrederea în tine, ai fost mai puţin umil şi ai devenit mai independent.
30:6 Privind la lucrarea fratelui şi sorei White, ai gândit că ai putea să vezi unde te-ai fi descurcat mai bine decât ei. Ai nutrit în inima ta sentimente îndreptate împotriva lor. Simţămintele pe care le aveai îţi erau din fire marcate de scepticism şi necredincioşie. Văzându-le lucrarea şi auzind mustrările adresate celor greşiţi, te-ai întrebat cum ai putea suporta o asemenea mărturie directă. Te-ai hotărât să n-o primeşti şi ai început să-ţi faci curaj ca să ataci modul lor de lucru, deschizând astfel în inima ta o uşă
30:7 pentru suspiciune, îndoială şi invidie faţă de ei şi lucrarea lor.
30:8 Ai căpătat prejudecăţi în simţăminte îndreptate împotriva lucrării lor. Ai privit, ai ascultat, ai adunat toate informaţiile pe care le-ai putut avea şi ai făcut multe presupuneri neîntemeiate. Întrucât Dumnezeu îţi dăduse succesul într-o anumită măsură, ai început să-ţi plasezi scurta experienţă şi lucrare la acelaşi nivel cu lucrările fratelui White. Te-ai amăgit singur că, dacă ai fi în locul său, ai putea înfăptui cu mult mai multe lucruri bune decât el. Ai început să creşti în propriii tăi ochi. Ţi-ai socotit cunoştinţele mult mai extinse şi mai valoroase decât erau în realitate. Dacă ai avea a suta parte din experienţa fratelui White, experienţă în ce priveşte lucrarea reală, grija, încurcăturile şi purtarea de poveri în cauza aceasta, ai putea să înţelegi mai bine lucrarea lui şi ai fi mai dornic să arăţi compasiune faţă de el în munca sa decât să murmuri, să-l suspectezi şi să fii invidios pe el.
30:9 În ce priveşte locul pe care îl ocupi în lucrare, ar trebui să fii foarte neîncrezător în tine, pentru ca nu cumva să ajungi să nu-ţi îndeplineşti lucrarea după placul lui Dumnezeu şi să nu faci cinste cauzei adevărului în eforturile tale. Cu sufletul smerit, ar trebui să simţi astfel: "Cine este destoinic pentru aceste lucruri?" Motivul pentru care sunteţi amândoi gata să puneţi la îndoială şi să vă lăsaţi pradă bănuielilor în privinţa lucrării fratelui White este acela că ştiţi atât de puţin despre ea. Atât de puţine poveri reale au apăsat până în prezent asupra sufletelor voastre, inimile voastre au fost atinse de atât de puţin chin sufletesc real pentru cauza lui Dumnezeu, aţi purtat atât de puţină suferinţă şi necazuri reale pentru alţii, încât nu sunteţi mai pregătiţi să-i apreciaţi lucrarea decât este pregătit un băieţel de zece ani să înţeleagă grijile, neliniştile şi munca istovitoare ale tatălui său împovărat. Băiatul poate trece mai departe cu sufletul plin de bucurie, pentru că el nu are experienţa tatălui încovoiat şi măcinat de griji. El se poate uita mirat la temerile şi îngrijorările tatălui, care îi par fără rost; însă, când viaţa sa se va îmbogăţi cu ani de experienţă, când va lua în mâinile sale adevăratele ei poveri şi le va duce apoi în spate, atunci poate privi în urmă la viaţa tatălui său şi va înţelege ceea ce în copilărie era pentru el un mister, căci experienţa amară l-a ajutat să cunoască.