29:9 Când Dumnezeu l-a chemat pe Moise să vină pe munte, mai erau şase zile până să fie primit în nor, în imediata prezenţă a lui Dumnezeu. Vârful muntelui era plin de strălucirea slavei lui Dumnezeu. Şi totuşi, chiar şi când copiii lui Israel aveau slava Sa înaintea propriilor lor ochi, necredinţa constituia pentru ei un lucru atât de firesc, încât au început să cârtească plini de nemulţumire, din pricina absenţei lui Moise. În timp ce slava lui Dumnezeu semnala sfânta Sa prezenţă, ei ar fi trebuit să se sfinţească, cercetându-şi îndeaproape inima, să se sfinţească prin umilinţă şi frică de Dumnezeu. Dumnezeu îi lăsase pe Aron şi pe Hur să ia locul lui Moise. În absenţa lui, poporul trebuia să-i asculte şi să se sfătuiască cu aceşti bărbaţi hotărâţi de Dumnezeu.