29:25 "Aceştia", a zis Aaron fără ezitare sau ruşine, "să fie dumnezeii tăi care te-au scos din ţara Egiptului, o, Israele." Aaron i-a influenţat pe copiii lui Israel să meargă mai departe cu idolatria decât avuseseră ei în minte. Ei nu mai erau neliniştiţi de teama ca, pe munte, slava arzătoare asemenea unui foc dezlănţuit să nu-l fi mistuit pe conducătorul lor. Ei gândeau că aveau un general potrivit pentru ei şi erau gata să facă orice le-ar fi sugerat. Au adus jertfe dumnezeului lor de aur; au adus jertfe de mulţumire şi s-au dedat la plăceri, dezmăţ şi beţie. Erau atunci convinşi în mintea lor că avuseseră parte de atâtea necazuri în pustie nu pentru că greşiseră; problema, în definitiv, era cu conducătorul lor. Nu era omul potrivit. Era prea neînduplecat şi le punea neîncetat înainte păcatele, avertizându-i, mustrându-i şi ameninţându-i că aveau să-şi atragă asupră-le neplăcerea lui Dumnezeu. Venise o nouă stare de lucruri, fiind mulţumiţi de Aaron şi mulţumiţi de ei înşişi. Gândeau aşa: dacă ar fi fost şi Moise plăcut şi blând ca Aaron, ce pace şi armonie s-ar fi aşternut în tabăra lui Israel! Nu le păsa dacă Moise avea să mai coboare sau nu de pe munte.