28:16 Cum a privit Dumnezeu asupra slujitorului Său îndurerat? L-a părăsit din pricina descurajării şi disperării care îl cuprinseseră? O, nu! Ilie era zdrobit din pricina descurajării. Se trudise toată ziua fără hrană. Când a călăuzit carul lui Ahab, alergând înaintea lui până la poarta cetăţii, era plin de curaj. Avea mari speranţe că israeliţii, ca naţiune, se vor reîntoarce la supunerea lor faţă de Dumnezeu şi vor intra din nou în favoarea Sa. Însă reacţia care urmează adesea înălţării credinţei şi succesului glorios, răsunător, apăsa asupra lui Ilie. El a fost înălţat pe vârful muntelui Pisga, pentru a fi smerit până în cea mai adâncă vale a credinţei şi simţirii. Însă ochiul lui Dumnezeu era încă asupra slujitorului Său. El nu-l iubea mai puţin acum, când se simţea cu inima sfâşiată şi părăsit de Dumnezeu şi de oameni, ca atunci când, ca răspuns la rugăciunea sa, focul străfulgerase din cer, luminând Carmelul.