28:15 Obosit şi zdrobit, Ilie se întinde pe jos, pentru a se odihni. Este descurajat şi înclinat să murmure. El spune: "Acum, Doamne, ia-mi sufletul căci nu sunt mai bun decât părinţii mei." El simte că viaţa nu mai este vrednică de dorit. El se aştepta ca, după nemaivăzuta descoperire a puterii lui Dumnezeu în prezenţa israeliţilor, aceştia să-I fie credincioşi şi supuşi lui Dumnezeu. El se aştepta ca Izabela să nu mai aibă influenţă asupra minţii lui Ahab, şi în întreaga împărăţie a Israelului să fie o revoluţie generală. Iar când i-a fost adus mesajul ameninţător din partea Izabelei, a uitat că Dumnezeu era acelaşi Dumnezeu atotputernic şi milostiv ca atunci când I s-a rugat pentru foc din cer, care a venit, şi pentru ploaie, care de asemenea a venit. Dumnezeu ascultase fiecare cerere; cu toate acestea, Ilie este un fugar, departe de locuinţele oamenilor, şi îşi doreşte să nu mai dea ochi cu oamenii vreodată.