27:7 Dis-de-dimineaţă, Ilie stă pe muntele Carmel, înconjurat de Israelul apostaziat şi de profeţii lui Baal. Singur în acea mare mulţime, el este neînfricat. Omul asupra căruia întreaga împărăţie şi-a pus povara nenorocirii ei este înaintea lor neînspăimântat şi neînsoţit de oştiri vizibile şi etalare ostentativă. Stă neclintit, îmbrăcat în veşmintele sale aspre, cu acea înfăţişare solemnă înfricoşătoare, deplin conştient de însărcinarea lui sfântă, ca serv al lui Dumnezeu, pentru a împlini poruncile Sale. Ilie îşi opreşte privirile asupra crestei celei mai înalte, unde se înălţase altarul lui Iehova pe când muntele era acoperit cu flori şi copaci plini de sevă. Blestemul lui Dumnezeu stă acum asupra lui; toată nenorocirea lui Israel se regăseşte în priveliştea altarului neglijat, dărâmat al lui Iehova; în zare se mai văd şi altarele lui Baal. Ahab stă în fruntea preoţilor lui Baal şi cu toţii aşteaptă înfricoşaţi cuvintele lui Ilie.