27:14 Dimineaţa trece, este miezul zilei şi totuşi nu se face simţită nici o mişcare din partea dumnezeilor lor în semn de îndurare faţă de preoţii lui Baal, amăgiţii închinători la idoli. Nici o voce nu se aude ca răspuns la strigătele lor înnebunite. Preoţii se tot gândesc cum ar putea ca, prin înşelăciune, să aprindă un foc pe altarul lor şi să dea slava lui Baal. Însă ochiul neobosit al lui Ilie este atent la fiecare mişcare. Cele opt sute de voci ajung răguşite. Veşmintele lor sunt acoperite cu sânge şi cu toate acestea agitaţia lor frenetică nu conteneşte. Rugăminţile lor sunt amestecate cu blesteme adresate zeului-soare al lor, pentru că acesta nu trimite foc pentru altarul lor. Ilie stă deoparte, aşteptând, veghind cu ochi de vultur, pentru ca nici o înşelăciune să nu îşi găsească împlinirea, căci el ştie că, dacă, prin vreun mijloc oarecare, ei ar putea să aprindă focul de pe altarul lor, ar fi sfâşiat pe loc în bucăţi. El doreşte să arate poporului nebunia lor de a se îndoi şi de a ezita între două păreri, când au în sprijinul lor lucrările minunate ale puterii înălţătoare a lui Dumnezeu şi dovezile nenumărate ale infinitei Sale îndurări şi bunătăţi pline de iubire faţă de ei.