26:2 Mi s-a arătat că Dumnezeu ilustrează aici cum priveşte El păcatul aflat printre cei care mărturisesc că sunt poporul Său, păzitor al poruncilor. Cei pe care i-a onorat într-un mod deosebit prin faptul că au fost martori ai unor extraordinare etalări ale puterii Sale, şi care chiar şi atunci se aventuraseră să nesocotească îndrumările Sale lămurite, vor constitui obiectul mâniei Lui. Dumnezeu doreşte să-Şi înveţe poporul că neascultarea şi păcatul sunt peste măsură de jignitoare pentru El şi că nu trebuie privite cu uşurătate. El ne arată că, atunci când cei din poporul Său sunt găsiţi în păcat, ar trebui să ia de îndată măsuri hotărâte pentru a scoate din mijlocul lor acel păcat, pentru ca mânia Sa să nu fie îndreptată asupra tuturor. Dacă însă păcatele poporului sunt trecute cu vederea de către aceia aflaţi în poziţii de răspundere, dezaprobarea Sa se va afla asupra lor, iar poporul lui Dumnezeu, ca întreg, va fi considerat răspunzător pentru acele păcate. Prin metodele folosite cu poporul Său din trecut, Domnul arată necesitatea curăţirii de rele a bisericii. Un singur păcătos poate răspândi atât întuneric, încât să alunge lumina lui Dumnezeu din întreaga adunare. Când poporul îşi dă seama că întunericul se aşterne asupra lor şi nu ştiu cauza, ar trebui să-L caute cu sinceritate pe Dumnezeu, cu multă umilinţă şi văzându-şi propria nevrednicie, până când relele care Îl întristează pe Duhul lui Dumnezeu sunt descoperite şi îndepărtate.