25:50 Cetatea Ierihonului era consacrată idolatriei celei mai extravagante. Locuitorii ei erau foarte bogaţi; însă ei socoteau că toate bogăţiile pe care li le dăduse Dumnezeu erau daruri venite din partea dumnezeilor lor. Aveau din plin aur şi argint; însă, asemenea oamenilor dinainte de potop, erau stricaţi şi hulitori şi Îl insultaseră şi provocaseră pe Dumnezeul cerurilor prin faptele lor nelegiuite. Judecăţile lui Dumnezeu au fost stârnite împotriva Ierihonului. Aceasta era o fortăreaţă. Însă chiar Căpetenia Domnului oştirilor a venit din cer pentru a conduce armatele cerului într-un atac împotriva cetăţii. Îngeri ai lui Dumnezeu s-au prins de zidurile masive şi le-au prăbuşit la pământ. Dumnezeu hotărâse ca cetatea Ierihonului să fie blestemată şi că toţi trebuia să piară, în afară de Rahav şi cei din casa ei. Aceştia trebuia să fie salvaţi din pricina atitudinii binevoitoare pe care o avusese Rahav faţă de trimişii Domnului. Cuvântul Domnului pentru popor a fost: "Feriţi-vă numai de ceea ce va fi dat spre nimicire; căci dacă veţi lua ceva din ceea ce va fi dat spre nimicire, veţi face ca tabăra lui Israel să fie dată spre nimicire şi o veţi nenoroci." "Atunci Iosua a jurat şi a zis: 'Blestemat să fie înaintea Domnului omul care se va scula să zidească cetatea aceasta a Ierihonului! Cu preţul întâiului născut îi va pune temelia şi cu preţul celui mai tânăr fiu al lui îi va aşeza porţile!'"