25:47 Sufletul credincios al lui Ilie era îndurerat. Indignarea lui fusese stârnită şi era gelos pentru slava lui Dumnezeu. El a văzut că Israel se aruncase într-o apostazie înfricoşătoare. Iar când şi-a readus în minte lucrurile mari pe care Dumnezeu le făcuse pentru ei, a fost copleşit de durere şi uimire. Însă toate acestea fuseseră uitate de majoritatea poporului. A mers înaintea Domnului şi, cu sufletul sfâşiat de suferinţă, a intervenit pentru salvarea poporului, dacă era necesar, chiar prin judecăţi. S-a rugat lui Dumnezeu să nu dea rouă şi ploaie poporului Său nerecunoscător, comorile cerului, pentru ca Israelul apostaziat să poată privi către dumnezeii lui, către idolii de aur, de lemn şi de piatră, către soare, lună şi stele, aşteptând în zadar ca acestea să ude şi să îmbogăţească pământul, făcându-l să rodească din belşug. Domnul i-a spus lui Ilie că i-a auzit rugăciunea şi că va opri ploaia şi roua de la poporul Său până când aveau să se întoarcă la El cu pocăinţă.