24:1 Iubire exagerată de câştig
24:2 Frate S., pe 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că ai defecte serioase în caracterul tău, defecte care, dacă nu vor fi cunoscute şi biruite, vor lucra spre ruina ta; şi nu numai că vei fi cântărit cu etalonul Sanctuarului şi vei fi găsit tu însuţi prea uşor, dar influenţa ta va hotărî şi destinul altora. Ori aduni cu Hristos, ori risipeşti în toate cele patru vânturi.
24:3 Mi s-a arătat că ai adânc înrădăcinată o dragoste pentru lume. Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor. Te măguleşti singur că ai în general dreptate, când de fapt nu ai. Dumnezeu nu vede aşa cum vede omul. El priveşte în inimă. Căile Sale nu sunt căile noastre şi nici gândurile Sale nu sunt gândurile noastre. Marea ta grijă şi frământare este de a dobândi mijloace materiale. Această pasiune acaparatoare s-a dezvoltat în tine, până când a depăşit iubirea pe care o ai pentru adevăr. Sufletul tău se strică prin iubirea de bani. Dragostea ta pentru adevăr şi pentru înaintarea lui este foarte slabă. Comorile tale pământeşti îţi pretind şi deţin afecţiunea.
24:4 Tu cunoşti adevărul; nu eşti străin de cerinţele Scripturii; cunoşti voinţa Stăpânului, căci El a dezvăluit-o cu claritate. Dar inima ta nu este înclinată să urmeze lumina care străluceşte pe cărarea ta. Ai o mare doză de trufie. Iubirea pe care o ai în propria ta persoană este mai mare decât iubirea faţă de cauza adevărului prezent. Încrederea pe care o ai în tine şi independenţa ta te vor îndrepta negreşit către ruină, dacă nu îţi vei vedea slăbiciunile şi greşelile şi nu te vei schimba. Eşti arbitrar. Ai o voinţă îndărătnică, prin care îţi impui punctul de vedere şi, chiar dacă părerile altora pot fi corecte şi judecata ta greşită, nu eşti totuşi omul care să cedeze. Ţii neclintit de părerea pe care ai enunţat-o, indiferent de judecata altora. Aş vrea să poţi vedea primejdia care te paşte dacă vei continua pe calea pe care ai apucat. Dacă ochii tăi ar putea fi luminaţi de Duhul lui Dumnezeu, ai putea vedea clar aceste lucruri.
24:5 Soţia ta iubeşte adevărul şi este o femeie practică, o femeie cu principii. Dar tu nu apreciezi valoarea ei. A muncit din greu pentru binele întregii familii, însă nu i-ai acordat încrederea ta. Nu te-ai sfătuit cu ea, după cum este de datoria ta s-o faci. Ţii chestiunile tale mai mult pentru tine; nu-ţi face deloc plăcere să-ţi deschizi inima înaintea soţiei tale şi să-i spui ce gândeşti, care sunt adevăratele tale simţăminte şi credinţă. Ai o fire ascunsă. Soţia ta nu deţine în familie locul onorat pe care îl merită şi este capabilă să-l ocupe.
24:6 Ai impresia că ea nu ar trebui să aibă de-a face cu planurile
24:7 şi aranjamentele tale şi iei adesea hotărâri şi faci planuri de acţiune contrare celor pe care le are ea. Te comporţi ca şi cum identitatea ei ar trebui să se disipeze în a ta. Nu eşti mulţumit s-o vezi acţionând ca şi cum ar avea o individualitate, o identitate proprie. Dumnezeu o consideră răspunzătoare pentru că are propria sa personalitate. Ea nu te poate mântui pe tine şi tu nu o poţi mântui pe ea. Are o conştiinţă proprie după care trebuie să se călăuzească. Ai o dorinţă prea mare de a fi tu însuţi conştiinţă pentru ea şi uneori pentru copiii tăi. Dumnezeu are preten ni mai mari de la soţia ta decât poţi avea tu. Ea trebuie să îşi formeze singură un caracter şi răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care şi-l dezvoltă.
24:8 Şi tu trebuie să-ţi formezi un caracter, şi tu eşti răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru caracterul pe care ţi-l modelezi. Ai o influenţă autoritară şi un spirit dictatorial, care nu sunt în acord cu voinţa lui Dumnezeu. Trebuie să încetezi să mai fii atât de sever. Te-ai mândrit cu spiritul tău de organizare şi bunul tău gust. Ai idei frumoase, însă nu ai extins această percepţie fină la nivelul caracterului şi comportamentului tău. N-ai reuşit să-ţi desăvârşeşti un caracter simetric. Ai idei în ce priveşte ordinea şi aranjamentele, dar toate aceste frumoase calităţi ale minţii s-au deteriorat prin pervertirea lor. Nu te-ai conformat condiţiilor pe care le pune Cuvântul lui Dumnezeu pentru a deveni un copil al lui Dumnezeu. Toate făgăduinţele lui Dumnezeu sunt însoţite de condiţii. "'Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei', zice Domnul; 'nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi. Eu vă voi fi Tată şi voi Îmi veţi fi fii şi fiice', zice Domnul Cel Atotputernic. Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu". Încă ai de obţinut această experienţă. Şi doreşti mult să intri în compania celor necredincioşi, să-i auzi vorbind şi să vorbeşti la rândul tău. Isus nu poate fi preamărit prin conversaţia pe care o duci; şi, dacă ai fi avut spiritul lui Isus, nu te-ai fi putut afla atât de mult în societatea celor ce nu au nici un pic de iubire pentru adevărul lui Dumnezeu.
24:9 Ai avut sentimentul că fiii tăi întâmpină neajunsuri care îi împiedică să devină creştini şi ai mai crezut că alţii sunt de vină. Dar să nu te amăgeşti în privinţa acestei chestiuni. Influenţa ta de părinte a fost suficientă, chiar dacă n-ar mai fi existat nici un alt neajuns, pentru a-i opri din drum. Conversaţia şi exemplul tău au fost de aşa natură, încât copiii tăi n-au putut crede că mărturisirea ta a fost compatibilă cu calea pe care ai urmat-o. Conversaţia pe care ai dus-o cu cei necredincioşi a fost inferioară şi atât de frivolă, presărată într-atât de glume şi uşurătăţi, încât influenţa ta n-ar fi putut niciodată să-i înalţe. Modul în care te-ai purtat cu alţii nu a fost întotdeauna cât se poate de onest. Nu L-ai iubit pe Dumnezeu cu toată inima, mintea şi puterea ta şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Dacă ţi-ar fi stat în putere, ai fi profitat de aproapele tău chiar spre dezavantajul lui. Fiecare dolar care îţi parvine în acest fel va aduce cu el un blestem pe care îl vei simţi, mai devreme sau mai târziu. Dumnezeu notează fiecare act de nedreptate, fie că vine din partea unui credincios, fie că vine din partea unui necredincios, şi nu-l va trece cu vederea. Firea ta hrăpăreaţă este o cursă pentru tine. Modul în care te porţi cu semenii tăi nu poate trece de proba judecăţii.
24:10 Caracterul tău creştin este mânjit de avariţie. Dacă nu vei îndepărta aceste pete, vei pierde viaţa veşnică. Avem fiecare de făcut o lucrare pentru Stăpân; fiecare avem de folosit talanţi. Cel mai umil şi mai sărac dintre discipolii lui Isus poate fi o binecuvântare pentru alţii. S-ar putea ca aceştia să nu îşi dea seama că fac vreun bine deosebit, însă, prin influenţa pe care o exercită fără a fi conştienţi de aceasta, ei pot stârni valuri de binecuvântări din ce în ce mai cuprinzătoare, iar rezultatul benefic al cuvintelor şi comportamentului lor consecvent poate nu îl vor şti până în clipa răsplătirii finale. Ei nu simt şi nu îşi imaginează că fac ceva nemaipomenit. Nu au crezut că trebuie să se preocupe cu neliniştile legate de succes. Nu au decât să meargă înainte, fără multe cuvinte, fără să-şi acorde o slavă deşartă şi fără să se laude, ci în linişte, împlinind cu credincioşie lucrarea pe care le-a stabilit-o providenţa lui Dumnezeu, şi nu îşi vor pierde răsplata. Aşa va fi, dacă vrei, şi în cazul tău. Istoria vieţii tale va fi scrisă în cartea în care se păstrează rapoartele; iar dacă, în cele din urmă, vei fi biruitor, vor exista suflete
24:11 mântuite prin eforturile tale, prin lepădarea de sine de care ai dat dovadă, prin armonia dintre cuvintele bune şi viaţa de creştin. Iar când, la sfârşit, va fi dată fiecăruia o răsplată potrivit faptelor, sufletele răscumpărate te vor numi binecuvântat şi Stăpânul va spune: "Bine, rob bun şi credincios, intră în bucuria Domnului tău."
24:12 Lumea este într-adevăr foarte grăbită, plină de mândrie, egoism, avariţie şi violenţă şi ni s-ar putea părea o pierdere de timp şi energie să fim gata la timp şi ne la timp, pregătiţi în orice ocazie de a rosti cuvinte pline de blândeţe, curate, înălţătoare, cuvinte potrivite, venite de pe buze şi din inimi sfinţite şi sprijinite printr-o purtare pe măsură, creştină şi evlavioasă, care vor fi asemenea unor mere de aur într-un coşuleţ de argint. Te-ai asemănat cu un flecar şi ai arătat ca un om din lume. Ai fost uneori neglijent cu cuvintele tale, nesocotit în conversaţia purtată şi te-ai înjosit în calitate de creştin în ochii necredincioşilor. Ai vorbit uneori despre adevăr; însă cuvintele tale nu au provocat acel interes viu, serios, care să atingă inima. Au fost însoţite de remarci triviale, uşuratice, care îi determinau pe cei cu care conversai să conchidă că nu aveai o credinţă reală şi că nu crezi adevărurile pe care le mărturiseşti. Cuvintele spuse în favoarea adevărului cu stăpânirea de sine pe care o presupune un ţel nobil şi care vin dintr-o inimă curată vor face mult pentru a stinge împotrivirea şi a câştiga suflete. Însă un spirit aspru, egoist şi acuzator nu va avea ca efect decât o şi mai mare îndepărtare de adevăr şi trezirea unui spirit de împotrivire.
24:13 Nu trebuie să aştepţi ocazii mari sau dobândirea unor calităţi extraordinare înainte de a lucra cu devotament pentru Dumnezeu. Nu trebuie să te preocupe nici un gând privitor la ceea ce va crede lumea despre tine. Dacă legăturile pe care le ai cu ei şi conversaţia evlavioasă pe care o întreţii constituie pentru aceştia o mărturie vie despre puritatea şi sinceritatea credinţei tale şi dacă sunt convinşi că doreşti să-i binecuvântezi, cuvintele tale nu vor fi pe de-a-ntregul pierdute cu ei, ci vor fi aducătoare de bine.
24:14 Un rob al lui Hristos, în orice ramură de slujire creştină s-ar afla, va avea asupra altora, prin învăţătură şi exemplu, o influenţă mântuitoare. Se poate ca sămânţa cea bună să stea pentru un timp într-o inimă rece, lumească, egoistă, fără să dea semne că ar fi încolţit; însă adesea Duhul lui Dumnezeu lucrează asupra acelei inimi şi o udă cu roua cerului, iar îndelung ascunsa sămânţă se înalţă şi aduce în cele din urmă roadă spre slava lui Dumnezeu. Nu ştim, în lucrarea vieţii noastre, ce va izbuti aceasta sau aceea. Acestea nu sunt întrebări pe care să le punem noi, muritorii. Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea, lăsând rezultatul în seama lui Dumnezeu. Dacă te-ai afla în neştiinţă şi în întuneric, nu ai fi tot atât de vinovat. Însă ai avut multă lumină, ai auzit o mare parte din adevăr; însă nu eşti un împlinitor al Cuvântului.
24:15 Viaţa lui Hristos este modelul pentru noi toţi. Exemplul Său de tăgăduire de sine şi jertfire de sine, de bunăvoinţă dezinteresată există pentru ca noi să-l urmăm. Întreaga Sa viaţă este o demonstraţie totală a marii Sale iubiri şi bunăvoinţe de a salva pe omul păcătos. "Iubiţi-vă unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu", spune Hristos. Cum va suporta o comparaţie viaţa noastră de tăgăduire de sine, de sacrificiu şi bunăvoinţă cu viaţa lui Hristos? "Voi sunteţi", spune Hristos, adresându-Se ucenicilor Săi, "lumina lumii". "Voi sunteţi sarea pământului". Dacă acesta este privilegiul şi totodată datoria noastră, iar noi suntem oameni ai întunericului şi necredinţei, ce responsabilitate înfricoşătoare ne asumăm? Putem fi canale de lumină sau de întuneric. Dacă am neglijat să folosim lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi n-am reuşit să înaintăm în cunoaştere şi adevărată sfinţenie, în timp ce lumina ne arăta calea, suntem vinovaţi şi ne aflăm în întuneric în aceeaşi măsură în care am neglijat să profităm de lumină şi adevăr. În aceste zile ale nelegiuirii şi primejdiei, caracterele şi lucrările creştinilor declaraţi nu vor trece, în general, proba şi nici nu vor suporta să fie dezvăluite, dacă ar fi cercetate prin lumina care străluceşte acum asupra lor. Nu există nici o înţelegere între Hristos şi Belial; nu există nici o unire între lumină şi întuneric. Cum s-ar putea, dar, armoniza spiritul lui Hristos şi spiritul lumii? Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El pretinde afecţiunea sinceră şi încrederea neîngrădită a celor ce mărturisesc că Îl iubesc. Psalmistul spune: "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul".
24:16 Ai stat chiar în calea mântuirii copiilor tăi. Pui indiferenţa lor faţă de lucrurile religioase pe seama altor cauze decât cele adevărate. Exemplul tău este o piatră de poticnire pentru ei. Ei ştiu după roadele pe care le aduci, după cuvintele şi lucrările tale că tu nu crezi în apropiata revenire a lui Hristos. Unii dintre ei nici nu ezită să ia în râs ideea apropiatei reveniri a lui Hristos şi a timpului scurt. Ei au o mare satisfacţie când închei un târg prin înşelătorie. Gândesc că tatăl lor este foarte priceput când e vorba de tras foloase şi că nimeni n-ar putea să-l întreacă, iar ei calcă pe urmele tale. Numai credinţa, fără fapte, este moartă. Banii ţi-au dat putere, iar tu ai folosit acea putere pentru a profita de pe urma nevoilor altora. Speculaţiile pe care le-ai făcut în viaţa de afaceri nu au fost cinstite, nu ai fost corect cu semenii tăi. Prin negocierile tale ţi-ai jertfit reputaţia de creştin şi de om cinstit. Prin negoţ corect, mijloacele materiale nu intrau în posesia ta suficient de repede pentru a-ţi satisface setea de câştig şi ai făcut adesea mai grele poverile omului sărac, profitând de necazul lui pentru a-ţi spori averea. Priveşte cu atenţie, frate S. Pierzi înfricoşător de mult de dragul unui câştig pământesc. În ceasul ispitei, tu îţi pierzi integritatea bărbătească şi bunătatea cerească. Este acest lucru un câştig sau o pierdere? Eşti mai bogat sau mai sărac de pe urma unui asemenea profit? Pentru tine este o pierdere teribilă, căci el îţi răpeşte tot atât de mult din comoara pe care ai fi putut-o strânge în cer.
24:17 Fiecare ocazie de a ajuta un frate aflat în nevoie sau de a sprijini cauza lui Dumnezeu de răspândire a adevărului reprezintă o perlă pe care o poţi trimite dinainte şi depozita în banca cerului, pentru a fi păstrată în siguranţă. Dumnezeu te pune la probă şi te verifică. El ţi-a dat binecuvântările Sale cu mână largă, iar acum aşteaptă să vadă cum le vei folosi, să vadă dacă îi vei ajuta pe aceia care au nevoie de ajutor, dacă vei simţi valoarea sufletelor şi vei face tot ce poţi cu mijloacele pe care ţi le-a încredinţat. Folosirea fiecărei astfel de ocazii va însemna un plus la comoara cerească.
24:18 Însă iubirea de sine te-a făcut să preferi averile pământeşti chiar cu preţul sacrificării celor cereşti. Tu alegi comorile pe care le mănâncă moliile şi rugina în locul acelora care ţin în veac. Este privilegiul tău de a manifesta o compasiune duioasă şi de a-i binecuvânta pe alţii; însă ochii tăi sunt atât de orbiţi de dumnezeul acestei lumi, încât nu poţi să vezi această nestemată - binecuvântarea ce urmează să fie primită prin facerea de bine, prin faptul de a fi bogat în fapte bune, gata de a oferi, dispus de a comunica, punându-ţi o temelie solidă pentru vremurile ce vor veni, ca să te poţi prinde de viaţa veşnică. Îţi pui în primejdie sufletul, neglijând să te foloseşti de preţioasele ocazii de a-ţi asigura comoara cerească. Eşti tu cu adevărat mai bogat datorită faptului că eşti strâns la pungă, datorită stricteţii tale în afaceri? Dumnezeu te pune la încercare şi rămâne să hotărăşti tu însuţi dacă vei ieşi aur curat sau zgură lipsită de valoare. Dacă punerea ta la încercare s-ar încheia la noapte, cum s-ar prezenta raportul vieţii tale? N-ai putea să iei cu tine nici un dolar din ceea ce ai câştigat. Blestemul fiecărei fapte de nedreptate ar sta lipit de tine. Când vei privi şiretenia ta în tranzacţii prin mijlocirea oglinzii pe care ţi-o va pune Dumnezeu înainte, nu vei găsi nimic pentru care să te poţi felicita. Lăcomia este idolatrie.
24:19 Singura ta speranţă este aceea de a-ţi smeri inima înaintea lui Dumnezeu. "Căci ce i-ar folosi unui om să câştige lumea întreagă dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?" Te rog stăruitor, nu-ţi închide ochii la primejdia care te paşte. Nu fi orb faţă de interesele cele mai înalte ale sufletului, faţă de perspectiva slăvită şi binecuvântată a vieţii celeilalte. Neliniştiţii şi împovăraţii căutători de câştiguri lumeşti sunt orbi şi nebuni. Ei se întorc de la comoara veşnică, nepieritoare, către această lume. Strălucirea şi sclipirile amăgitoare ale acestei lumi pun stăpânire pe simţurile lor şi lucrurile veşnice nu mai sunt preţuite. Ei se trudesc pentru ceea ce nu aduce mulţumire şi îşi cheltuiesc banii pentru ceea ce nu este pâine, când Isus le oferă pace, nădejde şi infinite binecuvântări în schimbul unei vieţi de supunere. Toate comorile pământului nu vor fi îndeajuns de valoroase pentru a cumpăra aceste daruri preţioase. Cu toate acestea, mulţi sunt nebuni şi se întorc de la atrăgătoarele perspective cereşti.
24:20 Hristos va reţine numele tuturor celor ce consideră că nici un sacrificiu nu este prea costisitor pentru a-I fi oferit Lui pe altarul credinţei şi iubirii. El a sacrificat totul pentru omenirea căzută. Numele celor ascultători, jertfitori de sine şi credincioşi vor fi săpate pe palmele Sale; ele nu vor fi vărsate din gura Sa, ci vor fi luate pe buzele Lui şi El va pleda într-un mod deosebit pentru ele înaintea Tatălui. Pe când cei egoişti şi mândri sunt uitaţi, cei credincioşi vor fi amintiţi; numele lor vor fi imortalizate. Trebuie să trăim cu scopul de a-i face pe alţii fericiţi dacă vrem să fim noi înşine fericiţi. Este bine pentru noi să oferim bunurile, talentele şi afecţiunea noastră cu devotament recunoscător lui Hristos şi să ne găsim astfel fericirea aici şi slava nemuritoare în lumea cealaltă.
24:21 Lunga noapte de veghere, trudă şi greutăţi aproape a trecut. Hristos trebuie să vină în curând. Pregăteşte-te! Îngerii lui Dumnezeu caută să-ţi întoarcă atenţia de la tine însuţi şi de la lucrurile pământeşti. Să nu-i laşi să lucreze în van. De credinţă ai nevoie, de credinţă vie; credinţa care lucrează prin iubire şi curăţeşte sufletul. Adu-ţi aminte de Calvar şi de jertfa sfâşietoare, infinită, care a fost adusă acolo pentru om. Isus te invită să vii la El aşa cum eşti şi să-ţi faci din El tăria şi Prietenul tău veşnic.