24:18 Însă iubirea de sine te-a făcut să preferi averile pământeşti chiar cu preţul sacrificării celor cereşti. Tu alegi comorile pe care le mănâncă moliile şi rugina în locul acelora care ţin în veac. Este privilegiul tău de a manifesta o compasiune duioasă şi de a-i binecuvânta pe alţii; însă ochii tăi sunt atât de orbiţi de dumnezeul acestei lumi, încât nu poţi să vezi această nestemată - binecuvântarea ce urmează să fie primită prin facerea de bine, prin faptul de a fi bogat în fapte bune, gata de a oferi, dispus de a comunica, punându-ţi o temelie solidă pentru vremurile ce vor veni, ca să te poţi prinde de viaţa veşnică. Îţi pui în primejdie sufletul, neglijând să te foloseşti de preţioasele ocazii de a-ţi asigura comoara cerească. Eşti tu cu adevărat mai bogat datorită faptului că eşti strâns la pungă, datorită stricteţii tale în afaceri? Dumnezeu te pune la încercare şi rămâne să hotărăşti tu însuţi dacă vei ieşi aur curat sau zgură lipsită de valoare. Dacă punerea ta la încercare s-ar încheia la noapte, cum s-ar prezenta raportul vieţii tale? N-ai putea să iei cu tine nici un dolar din ceea ce ai câştigat. Blestemul fiecărei fapte de nedreptate ar sta lipit de tine. Când vei privi şiretenia ta în tranzacţii prin mijlocirea oglinzii pe care ţi-o va pune Dumnezeu înainte, nu vei găsi nimic pentru care să te poţi felicita. Lăcomia este idolatrie.