24:15 Viaţa lui Hristos este modelul pentru noi toţi. Exemplul Său de tăgăduire de sine şi jertfire de sine, de bunăvoinţă dezinteresată există pentru ca noi să-l urmăm. Întreaga Sa viaţă este o demonstraţie totală a marii Sale iubiri şi bunăvoinţe de a salva pe omul păcătos. "Iubiţi-vă unul pe altul aşa cum v-am iubit Eu", spune Hristos. Cum va suporta o comparaţie viaţa noastră de tăgăduire de sine, de sacrificiu şi bunăvoinţă cu viaţa lui Hristos? "Voi sunteţi", spune Hristos, adresându-Se ucenicilor Săi, "lumina lumii". "Voi sunteţi sarea pământului". Dacă acesta este privilegiul şi totodată datoria noastră, iar noi suntem oameni ai întunericului şi necredinţei, ce responsabilitate înfricoşătoare ne asumăm? Putem fi canale de lumină sau de întuneric. Dacă am neglijat să folosim lumina pe care ne-a dat-o Dumnezeu şi n-am reuşit să înaintăm în cunoaştere şi adevărată sfinţenie, în timp ce lumina ne arăta calea, suntem vinovaţi şi ne aflăm în întuneric în aceeaşi măsură în care am neglijat să profităm de lumină şi adevăr. În aceste zile ale nelegiuirii şi primejdiei, caracterele şi lucrările creştinilor declaraţi nu vor trece, în general, proba şi nici nu vor suporta să fie dezvăluite, dacă ar fi cercetate prin lumina care străluceşte acum asupra lor. Nu există nici o înţelegere între Hristos şi Belial; nu există nici o unire între lumină şi întuneric. Cum s-ar putea, dar, armoniza spiritul lui Hristos şi spiritul lumii? Domnul Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos. El pretinde afecţiunea sinceră şi încrederea neîngrădită a celor ce mărturisesc că Îl iubesc. Psalmistul spune: "Dacă aş fi cugetat lucruri nelegiuite în inima mea, nu m-ar fi ascultat Domnul".