23:45 Unii dintre pastorii noştri privesc responsabilităţile cu prea multă uşurinţă, evitând grijile şi poverile individuale; din acest motiv, ei nu simt acea nevoie de ajutor din partea lui Dumnezeu, pe care ar simţi-o dacă ar ridica poverile pe care lucrarea lui Dumnezeu şi credinţa noastră pretind ca ei să le ridice. Când în lucrarea Sa trebuie purtate greutăţi şi când cei ce le poartă sunt aduşi în strâmtorări, vor simţi nevoia de a trăi aproape de Dumnezeu, pentru a putea avea siguranţa de a-i încredinţa Lui căile lor şi a pretinde cu credinţă acel ajutor pe care numai El poate să-l dea. Vor obţine atunci zilnic o experienţă în credinţă şi încredere, experienţă de cea mai mare valoare pentru slujitorii Evangheliei. Lucrarea lor este mai solemnă şi mai sfântă decât îşi dau seama în general pastorii. Ei ar trebui să poarte cu sine o influenţă sfinţitoare. Dumnezeu pretinde ca aceia care se ocupă de lucruri sacre să fie bărbaţi care să aibă sentimente pline de zel pentru cauza Sa. Povara lucrării lor ar trebui să fie salvarea sufletelor. Frate R., tu nu ai simţit ceea ce descrie profetul Ioel: "Preoţii, slujitorii Domnului, să plângă între tindă şi altar, şi să zică: 'Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moştenirea Ta'". "Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând, când aruncă sămânţa, se întoarce cu veselie, când îşi strânge snopii."