23:40 Pentru că ţi-ai părăsit părinţii în suferinţă atunci când aveau nevoie de ajutor, biserica a fost obligată să preia această povară şi să vegheze asupra mădularelor suferinde ale trupului lui Hristos. Prin această neglijare lipsită de inimă, aţi provocat încruntarea lui Dumnezeu în ce vă priveşte. Dumnezeu nu trece cu uşurinţă peste astfel de lucruri. Ele sunt înregistrate de către îngeri. Dumnezeu nu poate binecuvânta pe cei ce merg complet împotriva datoriei care a fost aşa de clar specificată în Cuvântul Său, datoria copiilor faţă de părinţii lor. Copiii care nu se simt mai obligaţi faţă de părinţii lor pământeşti decât ai dovedit-o tu, ci pot evita cu atâta uşurinţă responsabilitatea pe care o au, nu vor manifesta respectul cuvenit faţă de Tatăl lor ceresc; nu vor arăta apreciere sau respect faţă de pretenţiile pe care le are Dumnezeu de la ei. Dacă nu-şi respectă, ci îşi dezonorează părinţii pământeşti, nu-şi vor respecta şi iubi Creatorul. Neglijându-şi părinţii, soţia ta a încălcat cel de-al cincilea precept al Decalogului: "Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să ţi se lungească zilele în ţara pe care ţi-o va da Domnul, Dumnezeul tău". Aceasta este prima poruncă însoţită de o făgăduinţă. Cei care nu-şi respectă părinţii, ci îi dezonorează, să nu se aştepte că vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu. Părinţii noştri au cerinţe în ce ne priveşte la care nu putem renunţa şi nici privi cu uşurinţă. Însă copiii care nu au fost educaţi şi supravegheaţi în copilărie şi cărora li s-a îngăduit să devină persoane preocupate doar de ele însele, căutându-şi cu egoism propriul bine şi evitând poverile, devin lipsiţi de inimă şi nu respectă cerinţele părinţilor, care au vegheat asupra lor în copilărie.