22:2 La 10 decembrie 1871, mi s-au arătat primejdiile de care este ameninţat fratele K. Influenţa pe care o are în lucrarea lui Dumnezeu nu este ceea ce ar trebui să fie sau ceea ce ar fi putut să fie. El pare să fie orb în ce priveşte rezultatele purtării sale; nu îşi dă seama ce efecte lasă în urma sa. El nu lucrează într-un mod pe care Dumnezeu să-l poată accepta. Am văzut că se află în aceeaşi mare primejdie în care era şi Moses Hull înainte de a părăsi adevărul. S-a încrezut în sine. Şi-a închipuit că era atât de preţios pentru cauza adevărului, încât sistemul nu se putea lipsi de el. Fratele K. a avut simţăminte foarte asemănătoare. El se bizuie prea mult pe propria sa tărie şi înţelepciune. Dacă şi-ar putea vedea slăbiciunea la fel cum o vede Dumnezeu, nu s-ar mai amăgi niciodată singur şi nici n-ar mai simţi cumva că este triumfător. Iar dacă nu va face din Dumnezeu tăria lui şi nu va depinde total de El, va cădea de la credinţă la fel de sigur cum a căzut şi Moses Hull.