22:26 extraordinara sa armură, care era tăria lui. David, în umilinţa şi zelul lui pentru Dumnezeu şi poporul Său, s-a oferit să-l înfrunte pe acest lăudăros. Saul a consimţit şi i-a oferit lui David propria lui armură împărătească. Acesta n-a vrut s-o poarte. A lăsat deoparte armura împăratului, căci nu era deprins cu ea. El era deprins cu Dumnezeu şi, încrezându-se în El, câştigase victorii deosebite. Dacă şi-ar fi pus armura lui Saul, ar fi dat impresia că este un războinic, când nu era decât micul David care păştea oile. El a avut grijă ca nu cumva biruinţa să-i fie pusă în seama armurii lui Saul; căci încrederea lui era în Domnul lui Israel. El şi-a ales câteva pietre de la pârâu şi, cu praştia şi toiagul său, singurele lui arme, s-a dus în Numele Dumnezeului lui Israel pentru a-l înfrunta pe războinicul înarmat.