22:21 Bunăstarea veşnică a păcătoşilor a fost motivaţia comportamentului lui Isus. El a umblat peste tot, făcând bine. Bunăvoinţa era viaţa sufletului Său. Nu numai că a făcut bine tuturor celor care au venit la El, apelând la mila Sa, ci i-a căutat El Însuşi cu perseverenţă. Nu a fost niciodată încântat de aplauze sau deprimat din pricina criticilor sau dezamăgirilor. Când Se confrunta cu cea mai puternică împotrivire şi cu tratamentul cel mai crud, El era plin de curaj. Cea mai importantă cuvântare pe care ne-a oferit-o Inspiraţia a fost rostită de Hristos unei singure ascultătoare. Pe când se aşeza lângă fântână ca să Se odihnească, pentru că era obosit, a venit o femeie samariteancă să scoată apă; El a văzut o ocazie de a-i atinge mintea şi, prin ea, de a ajunge la mintea samaritenilor, care se aflau în mare întuneric şi rătăcire. Deşi obosit, El a prezentat adevărurile Împărăţiei Sale spirituale, care au încântat-o pe femeia păgână şi au umplut-o de admiraţie pentru Hristos. Ea s-a dus şi le-a spus tuturor: "Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva Acesta este Hristos?" Mărturia acestei femei i-a adus pe mulţi să creadă în Hristos, convertindu-se. Prin declaraţia ei, mulţi au venit să audă cu urechile lor şi au crezut din pricina cuvântului auzit de la El.