21:21 Aici avem clar expusă datoria servitorilor lui Dumnezeu. Ei nu pot fi scutiţi de împlinirea cu credincioşie a datoriei lor de a mustra păcatele şi nedreptăţile din poporul lui Dumnezeu, deşi acest lucru poate fi o însărcinare neplăcută, mustrarea putând fi chiar şi respinsă de către cel greşit. Însă, în majoritatea cazurilor, cel mustrat va primi avertizarea şi va ţine seama de observaţia făcută, dacă nu vor exista alte persoane care să stea în calea acestui lucru. Ele vin ca unii plini de compasiune şi îl compătimesc pe cel mustrat, având sentimentul că trebuie să-i ia apărarea. Aceştia nu văd că Domnul este nemulţumit de cel păcătos, întrucât cauza lui Dumnezeu a avut de suferit şi Numele Său a fost prejudiciat. Suflete au fost întoarse de la adevăr şi au căzut de la credinţă ca urmare a căii celei rele pe care a urmat-o cel greşit; însă servitorul lui Dumnezeu al cărui discernământ este întunecat şi a cărui judecată se află sub semnul influenţelor rele va lua mai degrabă poziţie alături de cel greşit, a cărui înrâurire a făcut mult rău, iar nu alături de cel ce mustră păcatul şi nedreptatea şi, făcând aşa, el spune de fapt celui păcătos: "Nu fi tulburat, nu te descuraja; tu ai dreptate până la urmă." Aceştia spun celui păcătos: "O să fie bine cu tine."