Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.3, 21
|
21:1 Lucrătorii din editură 21:2 Cei de la editură, care mărturisesc credinţa în adevăr, ar trebui să dea la iveală puterea adevărului în vieţile lor şi să facă dovada că lucrează, mergând înainte şi înălţându-se, clădind pe temelia principiului. Ei ar trebui să-şi modeleze viaţa şi caracterul după Modelul desăvârşit. Dacă toţi ar putea privi cu un ochi care ştie să facă deosebire în extraordinarele realităţi ale veşniciei, ce groază a condamnării i-ar cuprinde pe unii de la editură, care acum trec mai departe cu indiferenţă, deşi nu-i mai desparte decât foarte puţin timp de scenele veşnice. Au fost date multe avertizări şi au fost subliniate cu adâncă simţire şi rugăciuni fierbinţi, fiecare dintre ele fiind înregistrată cu credincioşie în ceruri, pentru a sprijini darea de seamă a fiecăruia în ziua cercetării finale. Iubirea neobosită a lui Hristos i-a însoţit pe acei angajaţi în lucrarea Sa de la editură. Dumnezeu i-a urmat cu binecuvântările şi rugăminţile Sale stăruitoare, urând totuşi păcatele şi necredincioşia care se ţin de ei ca lepra. Adevărurile profunde şi solemne pe care cei de la editură au avut privilegiul să le asculte ar trebui să le mişte inimile şi să-i determine să aprecieze într-un înalt grad lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Dacă vor umbla în lumină, aceasta le va înfrumuseţa şi înnobila vieţile cu propria podoabă a cerului, puritatea şi bunătatea adevărată. 21:3 Înaintea fiecărui lucrător de la editură este deschisă o cale pentru a se angaja din toată inima în mod direct în lucrarea lui Hristos şi salvarea de suflete. Hristos a lăsat cerul şi a plecat de la sânul Tatălui Său pentru a veni într-o lume pierdută, neprietenoasă, pentru a-i salva pe aceia care aveau să dorească să fie salvaţi. S-a autoexilat departe de Tatăl Său şi a schimbat tovărăşia curată a îngerilor pentru aceea a oamenilor căzuţi, toţi infectaţi de păcat. Cu durere şi uimire, Hristos este martorul răcelii, indiferenţei şi neglijenţei cu care cei ce mărturisesc că sunt urmaşii Săi tratează lumina şi soliile de avertizare şi de iubire pe care li le-a dat. Hristos a asigurat pâinea şi apa vieţii pentru toţi cei ce flămânzesc şi însetează. 21:4 Domnul pretinde tuturor celor de la editură să lucreze însufleţiţi de motivaţii înalte. 21:5 Hristos le-a oferit un exemplu în propria Sa viaţă. Toţi ar trebui să lucreze cu interes, devotament şi credincioşie pentru salvarea de suflete. Dacă toţi cei de la editură vor lucra sub înrâurirea unor scopuri lipsite de egoism, conştienţi fiind de sfinţenia acestei lucrări, binecuvântarea lui Dumnezeu va rămâne asupra lor. Dacă toţi şi-ar fi purtat cu voioşie, de bună voie diferitele poveri, oboseala şi încurcăturile nu ar fi apăsat în aşa măsură asupra soţului meu. 21:6 Cât de puţine rugăciuni serioase au fost înălţate cu credinţă către Dumnezeu pentru aceia care lucrau la institut şi nu erau consideraţi pe deplin în adevăr! Cine a simţit preţul unui suflet pentru care a murit Hristos? Care au fost lucrătorii din via Domnului? Am văzut că îngerii erau adânc întristaţi de frivolităţile nedemne ale celor ce-şi spun urmaşi ai lui Dumnezeu şi care se ocupă de lucruri sacre la editură. Unii nu au mai multă consideraţie pentru caracterul sacru al lucrării decât ar avea pentru o lucrare obişnuită. Dumnezeu cere acum ca aceia care fac umbră degeaba pământului, neaducând roade, să I se consacre şi să-şi pună în El toate speranţele şi afecţiunea lor. 21:7 Domnul doreşte ca toţi aceia care au legătură cu editura să devină persoane care să-şi asume răspunderi şi să poarte poveri. Dacă ei caută plăcerile, dacă nu practică tăgăduirea de sine, nu sunt vrednici de un loc la editură. Lucrătorii de la editură ar trebui ca atunci când intră în acel spaţiu să aibă simţământul că intră într-un loc sfânt, un loc în care se desfăşoară lucrarea lui Dumnezeu prin publicarea adevărului care va hotărî destinul sufletelor. Oamenii nu sunt conştienţi de acest lucru şi nu îl simt după cum s-ar cuveni. În departamentul de culegere a literelor se vorbeşte mult şi astfel mintea este distrasă de la lucru. Editura nu este un loc pentru vizită, pentru un spirit de flirt, pentru amuzament sau pentru egoism. Toţi ar trebui să aibă sentimentul că desfăşoară o lucrare pentru Dumnezeu. Acela care poate discerne toate motivaţiile şi citeşte toate inimile îi pune la probă, îi încearcă şi îi cerne pe cei din poporul Său, mai ales pe aceia care au lumină şi cunoştinţe şi sunt angajaţi în lucrarea Sa sfântă. Dumnezeu este un cercetător al inimilor, Unul care foloseşte frâul şi care nu va accepta nimic mai prejos decât devotamentul total faţă de lucrare şi consacrarea deplină faţă de El. Toţi cei de la editură ar trebui să îşi reia sarcinile zilnice ca în prezenţa lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să fie mulţumiţi 21:8 făcând doar atât cât să treacă orele de program şi să-şi primească salariile; ci ar trebui să lucreze fiecare în orice loc ar putea fi de ajutor în cea mai mare măsură. Au existat câţiva care erau credincioşi în absenţa fratelui White; au fost şi alţii care lucrau numai dacă erau supravegheaţi. Dacă toţi cei de la editură care mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos ar fi fost credincioşi, împlinindu-şi îndatoririle de la editură, ar fi existat o mare schimbare în bine. Tinerii şi tinerele au fost atât de mult absorbiţi fiecare de societatea celuilalt, vorbind, glumind şi flirtând, încât îngerii lui Dumnezeu au fost izgoniţi de la editură. 21:9 Marcus Lichtenstein era un tânăr care se temea de Dumnezeu; el însă a văzut atât de puţin principiile religioase în cei din biserică şi în lucrătorii de la editură, încât a fost descumpănit, abătut şi dezgustat. S-a poticnit văzând lipsa de conştiinciozitate în păzirea Sabatului, manifestată de unii care susţineau cu toate acestea că sunt păzitori ai poruncilor. Marcus avea o părere înaltă despre lucrarea de le editură; uşurătatea, neseriozitatea şi lipsa principiilor l-au făcut să se poticnească. Dumnezeu îl ridicase şi, în providenţa Sa, îl adusese în legătură cu lucrarea Lui de la editură. Însă unii dintre cei ce lucrează acolo cunosc atât de puţine lucruri despre căile şi voinţa lui Dumnezeu, încât nu au considerat această mare lucrare de convertire a lui Marcus de la iudaism la creştinism ca fiind cu adevărat importantă. Valoarea sa nu a fost apreciată. El a fost adesea rănit de comportamentul lui F. şi al altora de la editură, iar când a încercat să-i mustre, cuvintele sale au fost primite cu dispreţ pentru faptul că a îndrăznit să-i înveţe. Pronunţia sa defectuoasă a fost pentru unii un prilej de glume şi amuzament. 21:10 Marcus a fost profund marcat de cazul lui F.; nu a ştiut însă cum să-i vină în ajutor. El nu ar fi părăsit niciodată editura dacă tinerii ar fi fost credincioşi mărturisirii lor de credinţă. Dacă va eşua în credinţă, sângele său se va găsi cu siguranţă pe veşmintele tinerilor care-L mărturisesc pe Hristos, dar care, prin cuvintele, faptele şi comportamentul lor, declară fără echivoc faptul că nu aparţin lui Hristos, ci lumii. Această stare deplorabilă de neglijenţă, indiferenţă şi necredincioşie trebuie să înceteze; la editură trebuie să aibă loc o schimbare profundă şi definitivă; 21:11 în caz contrar, cei care au avut atât de multă lumină şi privilegii atât de mari ar trebui să fie concediaţi şi alţii să le ia locul, chiar dacă aceştia din urmă vor fi necredincioşi. Este un lucru îngrozitor să te minţi singur. Îngerul a spus, privind către cei de la editură: "Dacă neprihănirea voastră n-o întrece pe cea a învăţaţilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor." Simpla mărturisire nu este de ajuns. Trebuie să existe o lucrare în suflet, o lucrare care să se dea pe faţă în viaţă. 21:12 Iubirea lui Hristos răzbate până în profunzimile mizeriei şi nenorocirii pământeşti, căci altminteri nu ar putea veni în întâmpinarea fiecărui om, chiar şi a celui mai păcătos. Ea ajunge totodată şi la tronul Celui veşnic, căci altfel omul nu ar putea fi ridicat din starea lui de degradare, iar necesităţile şi dorinţele noastre nu ar putea fi satisfăcute. Hristos a deschis calea de la pământ la cer. El constituie veriga de legătură dintre cele două lumi; aduce omului iubirea şi bunăvoinţa lui Dumnezeu şi, prin meritele Sale, îl înalţă pe om în locul în care acesta poate beneficia de împăcarea cu Dumnezeu. Hristos este calea, adevărul şi viaţa. Este o lucrare grea aceea de a merge pas cu pas, încet şi cu suferinţă, înainte şi în sus pe cărarea purităţii şi sfinţeniei. Însă Hristos a luat toate măsurile pentru a oferi puteri noi şi tărie divină la fiecare pas înainte în viaţa divină. Aceasta este cunoaşterea şi experienţa de care duc lipsă, şi pe care trebuie să o aibă, toţi lucrătorii de la editură, căci altfel vor aduce zilnic ruşine cauzei lui Hristos. 21:13 Fratele G. face o greşeală în viaţa sa. Pune un preţ prea mare pe sine însuşi. Nu a început să zidească în direcţia care trebuie pentru a-şi încununa viaţa cu succes. El zideşte de la vârf, însă temelia nu este pusă corect. Temelia trebuie pusă sub pământ şi după aceea se poate înălţa construcţia. El are nevoie de o disciplină şi de o experienţă în îndatoririle de fiecare zi pe care nu i le pot da ştiinţele; toată educaţia sa nu-i va da tăria fizică necesară pentru a se deprinde cu greutăţile vieţii. 21:14 Din ceea ce mi s-a arătat, ar trebui să se facă o selecţie atentă a ajutoarelor de la editură. Cei tineri, neîncercaţi şi neconsacraţi nu ar trebui aduşi acolo; căci sunt expuşi la 21:15 ispite şi nu au nişte caractere solide. Cei care şi-au format caracterele, care şi-au fixat principiile şi care au în inimă adevărul lui Dumnezeu nu vor constitui o permanentă sursă de griji şi nelinişte, ci mai degrabă ajutoare şi binecuvântări. Instituţia editurii este perfect capabilă de a face aranjamentele necesare pentru a asigura ajutoare bune, pe aceia care au pricepere şi principii. Iar biserica, la rândul ei, ar trebui să nu caute să profite nici cu un bănuţ pe seama celor care vin la editură pentru a munci şi a învăţa meserie. Există locuri în care unii pot câştiga salarii mai bune decât la editură, însă ei nu pot găsi niciodată un loc de muncă mai important, mai onorabil sau mai înălţat decât în lucrarea lui Dumnezeu de la editură. Cei care lucrează cu credincioşie şi fără egoism vor fi răsplătiţi. Pentru ei este pregătită o cunună de slavă, faţă de care toate onorurile şi plăcerile pământeşti nu pot fi asemănate decât cu praful cel neînsemnat de pe talerul cântarului. Vor fi îndeosebi binecuvântaţi cei care au fost credincioşi lui Dumnezeu, veghind asupra bunăstării spirituale a celor de la editură. Interesele băneşti şi vremelnice devin cu totul nesemnificative în comparaţie cu acest lucru. Într-o parte a cântarului se află praf de aur; în cealaltă, un suflet de om de o asemenea valoare, încât Fiul lui Dumnezeu a jertfit onoruri, bogăţii şi slavă pentru a-l răscumpăra din robia păcatului şi a totalei disperări. Un suflet are o valoare infinită şi reclamă cea mai mare atenţie. Orice om care se teme de Dumnezeu la această editură ar trebui să lase deoparte lucrurile copilăreşti şi deşarte şi, cu o adevărată îndrăzneală morală, să stea drept în toată demnitatea bărbăţiei sale, dispreţuind intimitatea josnică, unind cu toate acestea o inimă de alta cu legăturile interesului şi iubirii creştine. Inimile tânjesc după compasiune şi iubire şi sunt împrospătate şi întărite de către acestea precum florile prin ploi bogate şi soare. 21:16 Biblia ar trebui citită în fiecare zi. O viaţă religioasă, de consacrare faţă de Dumnezeu reprezintă cel mai bun scut pentru tinerii care sunt expuşi ispitelor în timpul în care îşi fac o educaţie. Cuvântul lui Dumnezeu va furniza standardul corect în ce priveşte binele şi răul şi principiile morale. Statornicia principiului adevărului este singura apărare pentru tineri. Hotărârile puternice şi 21:17 dârzenia vor închide multe uşi în faţa ispitei şi influenţelor nefavorabile menţinerii caracterului creştin. Un spirit slab şi nehotărât care a fost îngăduit în copilărie şi în tinereţe va marca viaţa printr-o necurmată luptă şi trudă, pentru motivul că lipsesc hotărârea şi principiul solid. Asemenea persoane vor fi mereu împiedicate să obţină succesul în această viaţă şi se vor afla în primejdia de a-şi pierde viaţa cealaltă. Te vei afla în siguranţă atunci când vei fi sincer în privinţa a ceea ce este drept. Primul lucru care ar trebui luat în consideraţie ar trebui să fie de a-L onora pe Dumnezeu, iar cel de-al doilea, de a fi credincios în ce-i priveşte pe oameni, împlinind îndatoririle pe care le aduce fiecare zi, înfruntând încercările şi purtând poverile ei cu statornicie şi cu o inimă hotărâtă. Un efort serios şi neobosit, unit cu o voinţă puternică şi cu o încredere deplină în Dumnezeu vor fi de ajutor în orice situaţie de urgenţă, vor pregăti pentru o viaţă folositoare în această lume şi desăvârşi pentru viaţa veşnică. 21:18 Dragoste şi datorie 21:19 Iubirea are o soră geamănă, care este datoria. Iubirea şi datoria stau umăr lângă umăr. Manifestarea iubirii în timp ce datoria este neglijată îi va face pe copii încăpăţânaţi, neascultători, capricioşi şi îndărătnici. Dacă datoria neînduplecată nu este susţinută de iubire, care să îmblânzească şi să câştige sufletul, se va obţine un rezultat asemănător. Datoria şi iubirea trebuie să se întrepătrundă pentru o bună disciplinare a copiilor. 21:20 În vechime, preoţii au primit îndrumări: "Vor învăţa pe poporul Meu să deosebească ce este sfânt de ce nu este sfânt şi vor arăta deosebirea dintre ce este necurat şi ce este curat. Vor judeca în neînţelegeri şi vor hotărî după legile Mele". "Când voi zice celui rău: 'Vei muri negreşit!', dacă nu-l vei înştiinţa şi nu-i vei spune, ca să-l întorci de la calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta. Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce de la răutatea lui şi de la calea lui cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dar tu îţi vei mântui sufletul!" 21:21 Aici avem clar expusă datoria servitorilor lui Dumnezeu. Ei nu pot fi scutiţi de împlinirea cu credincioşie a datoriei lor de a mustra păcatele şi nedreptăţile din poporul lui Dumnezeu, deşi acest lucru poate fi o însărcinare neplăcută, mustrarea putând fi chiar şi respinsă de către cel greşit. Însă, în majoritatea cazurilor, cel mustrat va primi avertizarea şi va ţine seama de observaţia făcută, dacă nu vor exista alte persoane care să stea în calea acestui lucru. Ele vin ca unii plini de compasiune şi îl compătimesc pe cel mustrat, având sentimentul că trebuie să-i ia apărarea. Aceştia nu văd că Domnul este nemulţumit de cel păcătos, întrucât cauza lui Dumnezeu a avut de suferit şi Numele Său a fost prejudiciat. Suflete au fost întoarse de la adevăr şi au căzut de la credinţă ca urmare a căii celei rele pe care a urmat-o cel greşit; însă servitorul lui Dumnezeu al cărui discernământ este întunecat şi a cărui judecată se află sub semnul influenţelor rele va lua mai degrabă poziţie alături de cel greşit, a cărui înrâurire a făcut mult rău, iar nu alături de cel ce mustră păcatul şi nedreptatea şi, făcând aşa, el spune de fapt celui păcătos: "Nu fi tulburat, nu te descuraja; tu ai dreptate până la urmă." Aceştia spun celui păcătos: "O să fie bine cu tine." 21:22 Dumnezeu cere de la servii Săi să umble în lumină şi să nu-şi acopere ochii ca să nu vadă lucrarea lui Satana. Ei ar trebui să fie pregătiţi să-i avertizeze şi să-i mustre pe aceia care se află în pericolul de a fi înşelaţi prin şiretenia acestuia. Satana se află la lucru şi la stânga, şi la dreapta pentru a obţine un teren avantajos. El nu se odihneşte. Este perseverent. Este atent şi priceput pentru a profita de orice împrejurare şi de a o folosi în scopurile lui în războiul pe care îl duce împotriva adevărului şi intereselor Împărăţiei lui Dumnezeu. Este un lucru vrednic de plâns faptul că slujitorii lui Dumnezeu nu veghează nici măcar pe jumătate cât ar trebui împotriva ticăloşiilor lui Satana. Şi, în loc să se împotrivească diavolului pentru ca acesta să fugă de la ei, mulţi sunt înclinaţi să facă compromis cu puterile întunericului. 21:23 Comunitatea din Battle Creek 21:24 Există obiecţiuni serioase împotriva faptului de a avea şcoala noastră la Battle Creek. Dacă influenţa pe care o are un membru asupra altuia într-o comunitate atât de mare avea un caracter înălţat, ducând la puritate şi consacrare faţă de Dumnezeu, atunci tinerii care vin la Battle Creek ar avea avantaje mai mari decât în cazul în care şcoala s-ar afla în altă parte. Dacă însă influenţa de la Battle Creek va fi în viitor tot aşa cum a fost şi în ultimii ani, îi voi avertiza pe părinţi să-şi ţină copiii departe de Battle Creek. Nu sunt decât câţiva în această comunitate mare care îşi manifestă influenţa de a atrage cu consecvenţă suflete la Hristos; aceasta în timp ce există mulţi care, prin exemplul lor, îi va îndepărta pe tineri de Dumnezeu, atrăgându-i către iubirea de lume. 21:25 Mulţi membri din comunitatea din Battle Creek nu au sentimentul responsabilităţii personale. Cei care practică religia îşi vor menţine trăsăturile de caracter în orice împrejurări. Ei nu vor fi asemenea unei trestii care tremură în bătaia vântului. Cei care se află ceva mai departe au sentimentul că ar fi mult favorizaţi dacă ar putea avea privilegiul de a locui în Battle Creek, în mijlocul unei comunităţi puternice, în care copiii lor ar putea beneficia de Şcoala de Sabat şi de adunări. Unii dintre fraţii şi surorile noastre au făcut sacrificii înainte de vreme pentru ca fiii şi fiicele lor să locuiască aici. Au fost însă dezamăgiţi în aproape toate cazurile. Nu erau decât puţini în comunitate care arătau un interes lipsit de egoism pentru aceşti tineri. Membrii comunităţii au luat în general poziţia unor străini fariseici, izolaţi de cei ce aveau cel mai mult nevoie de ajutorul lor. Unii dintre tinerii din comunitate care, după propria lor mărturisire, îi slujeau lui Dumnezeu, dar iubeau mai mult lumea şi plăcerile, erau gata de a face cunoştinţă cu tineri veniţi din alte părţi în mijlocul lor şi de a exercita o influenţă puternică asupra lor pentru a-i conduce mai degrabă către lume decât către Dumnezeu. Când aceştia se întorc acasă, sunt mai departe de adevăr decât erau când au venit la Battle Creek. 21:26 În inima lucrării este nevoie de bărbaţi şi femei care să fie mame şi taţi plini de grijă în Israel, care să aibă inimi mari, în care să încapă şi alţii, nu doar "eu" şi "al meu". Ei ar trebui să aibă inimi care să strălucească de iubire pentru tinerii cei dragi, fie că aceştia sunt membri ai propriei lor familii, fie că sunt copiii vecinilor lor. Ei sunt membri ai marii familii a lui Dumnezeu, pentru care Hristos a dovedit un interes atât de mare, încât a făcut orice sacrificiu posibil pentru a-i salva. El Şi-a părăsit slava, mărirea, tronul împărătesc şi veşmintele împărăteşti şi a devenit sărac, pentru ca, prin sărăcia Sa, copiii oamenilor să poată deveni bogaţi. În cele din urmă, Şi-a dat sufletul la moarte pentru a putea salva neamul omenesc dintr-o nenorocire lipsită de speranţă. Acesta este exemplul bunăvoinţei dezinteresate, pe care Hristos doreşte să-l urmăm. 21:27 În deosebita providenţă a lui Dumnezeu, mulţi tineri şi oameni maturi deopotrivă au fost aruncaţi în braţele celor din comunitatea de la Battle Creek, pentru a fi binecuvântaţi cu marea lumină pe care le-a dat-o Dumnezeu acestora din urmă şi pentru ca, prin eforturile lor dezinteresate, să poată avea privilegiul preţios de a-i aduce la Hristos şi la adevăr. Hristos Îşi însărcinează îngeri care să slujească celor ce sunt aduşi sub influenţa adevărului, să le înmoaie inimile şi să-i facă deschişi faţă de influenţele adevărului Său. În timp ce Dumnezeu şi îngerii îşi fac lucrarea, cei ce mărturisesc că sunt urmaşi ai lui Hristos par să fie stăpâniţi de o indiferenţă rece. Ei nu lucrează la unison cu Hristos şi îngerii sfinţi. Deşi mărturisesc că sunt slujitori ai lui Dumnezeu, ei slujesc propriului lor interes şi îşi iubesc propriile plăceri, iar sufletele pier în jurul lor. Aceste suflete pot spune cu îndreptăţire: "Nici unui om nu-i pasă de sufletul meu." Comunitatea a neglijat folosirea privilegiilor şi binecuvântărilor pe care le-au avut la îndemână, iar prin neglijarea datoriei lor au pierdut ocaziile de aur de a câştiga suflete la Hristos. 21:28 Cei necredincioşi au trăit printre ei luni de zile, iar ei n-au făcut nici un efort deosebit pentru a-i salva. Cum poate privi Stăpânul astfel de servi? Necredincioşii ar fi reacţionat la eforturile depuse pentru ei, dacă fraţii şi surorile ar fi trăit în conformitate cu înalta lor mărturisire. Dacă ar fi căutat 21:29 ocazii de a lucra în interesul Stăpânului lor, pentru înaintarea cauzei Sale, ar fi manifestat bunătate şi iubire faţă de aceştia, ar fi căutat ocazii de a se ruga cu şi pentru ei şi ar fi simţit că asupra lor apasă răspunderea de a-şi arăta credinţa prin fapte, prin precepte şi exemplu. Prin mijlocirea lor, aceste suflete ar fi putut fi salvate, pentru a fi nişte stele în cununa bucuriei lor. În multe cazuri însă, ocazia de aur a trecut fără să se mai întoarcă vreodată. Sufletele care au trecut prin valea deciziei lor au luat poziţie în rândurile vrăjmaşului şi au devenit inamici ai lui Dumnezeu şi ai adevărului. Iar raportul necredincioşiei celor ce au declarat că sunt urmaşi ai lui Hristos a mers sus, în cer. 21:30 Mi s-a arătat că, dacă tinerii din Battle Creek ar fi credincioşi mărturisirii lor de credinţă, ar putea exercita o puternică influenţă înspre bine asupra semenilor lor tineri ca şi ei. Însă o mare parte dintre tinerii de la Battle Creek au nevoie de o experienţă creştină. Ei nu-L cunosc pe Dumnezeu prin punerea în practică a cunoştinţelor teoretice. Nu au în mod individual o experienţă personală în viaţa de creştin şi sunt condamnaţi să piară alături de cei necredincioşi, dacă nu obţin această experienţă. Tinerii din această categorie îşi urmează mai degrabă propriile înclinaţii decât datoria. Unii nu caută să se lase stăpâniţi de principii. Nu îşi dau şi sufletul din ei pentru a intra pe poarta cea strâmtă, tremurând de teamă că n-o vor putea face. Ei sunt încrezători în ei înşişi, lăudăroşi, mândri, nesupuşi, nemulţumitori şi nesfinţi. Tocmai persoane ca acestea conduc sufletele pe calea cea largă, la ruină. Din moment ce Hristos nu locuieşte în ei, nu-L pot da pe faţă prin vieţile şi caracterele lor. 21:31 Membrii comunităţii din Battle Creek au avut o mare lumină. Ca popor, ei au fost favorizaţi într-un mod deosebit de către Dumnezeu. Nu au fost lăsaţi neştiutori în ceea ce priveşte voia lui Dumnezeu pentru ei. Ar fi putut fi mult mai înaintaţi decât sunt acum, dacă ar fi umblat în lumină. Ei nu sunt tocmai acel popor distinct, deosebit şi sfânt pe care îl presupune credinţa lor, pe care Dumnezeu să-i recunoască şi să-i considere drept copii ai luminii. Ei nu sunt atât de supuşi şi consacraţi după cum o cere poziţia lor înălţată, de copii care umblă în lumină. Cea mai solemnă solie de har 21:32 dată vreodată lumii le-a fost încredinţată lor. Domnul a făcut din membrii acelei comunităţi depozitarii poruncilor Sale într-o manieră deosebită de oricare altă biserică. Dumnezeu nu Şi-a arătat favoarea specială faţă de ei, încredinţându-le adevărul Său sacru pentru ca numai ei să fie binecuvântaţi de lumina dată, ci pentru ca lumina să fie reflectată asupra lor, să strălucească mai departe şi asupra altora şi să fie reflectată înapoi către Dumnezeu de către cei ce primesc adevărul, slăvindu-L. Mulţi din Battle Creek vor avea de dat o socoteală înfricoşătoare în ziua lui Dumnezeu pentru această păcătoasă neglijare a datoriei. 21:33 Mulţi dintre cei de la Battle Creek care mărturisesc credinţă în adevăr îşi contrazic credinţa prin faptele lor. Ei sunt tot atât de necredincioşi, tot atât de departe de a îndeplini cerinţele lui Dumnezeu şi de a onora mărturisirea lor de credinţă cum era biserica iudaică în timpul primei veniri a lui Hristos. Dacă Hristos S-ar arăta în mijlocul lor, mustrând şi condamnând egoismul, mândria şi iubirea prieteniei cu lumea, aşa cum a făcut la prima Sa venire, numai câţiva L-ar recunoaşte ca Domn al slavei. Ei nu ar primi tabloul datoriei neglijate pe care El l-ar pune înaintea lor, ci i-ar spune în faţă: "Te înşeli total; am făcut cutare şi cutare lucru bun şi măreţ, am făcut cutare şi cutare lucrare minunată şi avem dreptul să fim mult înălţaţi pentru faptele noastre bune." 21:34 Iudeii nu au intrat în întuneric dintr-o dată. Aceasta a fost o lucrare treptată, până când n-au mai putut să vadă darul lui Dumnezeu, care Şi-a trimis propriul Fiu. Comunitatea de la Battle Creek a avut avantaje deosebite şi va fi judecată după lumina şi privilegiile pe care le-a avut. Defectele, necredinţa, împietrirea inimii lor şi neglijarea de a cultiva şi de a urma lumina, toate acestea nu sunt mai mici decât ale evreilor favorizaţi, care au refuzat binecuvântările pe care le-ar fi putut primi şi L-au răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Evreii reprezintă acum o uimire şi o ruşine pentru lume. 21:35 Comunitatea din Battle Creek este asemenea Capernaumului, pe care Hristos îl reprezintă ca fiind înălţat până la ceruri prin lumina şi privilegiile ce i-au fost date. Dacă lumina şi privilegiile cu care au fost binecuvântaţi ar fi fost oferite Sodomei 21:36 şi Gomorei, acestea ar fi putut supravieţui până în ziua de azi. Dacă lumina şi cunoştinţa pe care le-a primit biserica din Battle Creek ar fi fost date neamurilor care stau în întuneric, acestea ar fi putut fi mult mai înaintate faţă de acea comunitate. 21:37 Biserica laodiceană credea cu adevărat şi se bucura de binecuvântările Evangheliei, crezând că era bogată în favoruri venite de la Dumnezeu, când Martorul Credincios îi numea săraci, orbi, goi şi vrednici de plâns. Aşa stau lucrurile şi cu biserica din Battle Creek şi cu o mare parte dintre cei ce mărturisesc că sunt poporul lui Dumnezeu, păzitori ai poruncilor Sale. Domnul nu vede lucrurile tot aşa cum le vede omul. Gândurile şi căile Sale nu sunt asemenea căilor noastre. 21:38 Cuvintele şi Legea lui Dumnezeu, scrise în suflet şi date pe faţă printr-o viaţă consacrată şi sfântă, au o puternică influenţă de a convinge lumea. Lăcomia, care este idolatrie, invidia şi iubirea de lume vor fi dezrădăcinate din inimile acelora care-I sunt supuşi lui Hristos şi va fi plăcerea lor de a se purta cu dreptate, de a iubi îndurarea şi de a umbla cu umilinţă înaintea lui Dumnezeu. Dacă este scrisă în inimă, Legea lui Dumnezeu va aduce mintea şi voinţa la ascultare faţă de Hristos. 21:39 Credinţa noastră este deosebită. Mulţi care mărturisesc că vieţuiesc în sunetul de trâmbiţă al ultimei solii de har nu şi-au dezlipit afecţiunea de lume. Ei se înclină înaintea prieteniei lumii şi jefuiesc lumina şi principiul pentru a-şi asigura favoarea ei. Apostolul descrie poporul favorizat al lui Dumnezeu prin aceste cuvinte: "Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată". 21:40 Lucrarea misionară 21:41 La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat că Dumnezeu doreşte să facă o mare lucrare prin adevăr, dacă bărbaţi devotaţi, caracterizaţi de principiul jertfirii de sine, s-ar preda fără rezerve în lucrarea de a-l prezenta celor aflaţi în întuneric. Cei care cunosc adevărul cel preţios şi care sunt consacraţi lui Dumnezeu ar trebui să se folosească de fiecare ocazie, acolo unde se arată o deschidere prin care poate fi răspândit adevărul. Îngeri ai lui Dumnezeu lucrează la inimile şi conştiinţele oamenilor din alte naţiuni şi suflete cinstite sunt tulburate când văd semnele timpurilor împlinite în starea de agitaţie a naţiunilor. În inimile lor se ridică întrebarea: "Care va fi sfârşitul tuturor acestor lucruri?" În timp ce Dumnezeu şi îngerii sunt la lucru pentru a impresiona inimile, slujitorii lui Hristos par să fie adormiţi. Numai puţini lucrează cot la cot cu trimişii cereşti. Toţi bărbaţii şi femeile care sunt creştini în orice sens al cuvântului, ar trebui să fie lucrători în via Domnului. Ei ar trebui să fie treji de-a binelea, lucrând zeloşi pentru salvarea semenilor lor, şi să imite exemplul pe care li l-a dat Mântuitorul lumii prin viaţa Sa de tăgăduire de sine, sacrificiu şi lucrare plină de seriozitate şi credincioşie. 21:42 Între adventiştii păzitori ai Sabatului a domnit în mică măsură spiritul misionar. Dacă pastorii şi poporul ar fi îndeajuns de conştienţi de acest lucru, ei nu ar mai sta atât de indiferenţi în timp ce Dumnezeu i-a onorat, făcându-i depozitarii Legii Sale, întipărind-o în mintea şi scriind-o în inima lor. Aceste adevăruri de importanţă vitală au menirea de a pune lumea la probă; şi cu toate acestea, există chiar în ţara noastră oraşe mari, oraşe mici şi sate care nu au auzit niciodată solia de avertizare. Tineri care au fost mişcaţi de apelurile pentru ajutor care au fost făcute, ajutor pentru această mare lucrare de înaintare a cauzei lui Dumnezeu, au făcut nişte paşi înainte, însă nu iau într-adevăr povara asupra lor, încât să împlinească tot ce ar putea cu adevărat. Ei sunt dispuşi să facă o mică lucrare, o lucrare care să nu reclame un efort deosebit. Prin urmare, ei nu învaţă să devină complet dependenţi de 21:43 Dumnezeu şi, printr-o credinţă vie, să bea apă de la marele Izvor şi Sursă de lumină şi tărie pentru ca eforturile lor să poată fi pe deplin încununate de succes. 21:44 Cei care cred că au de făcut o lucrare pentru Stăpân nu ar trebui să-şi înceapă eforturile printre comunităţi; ei ar trebui să iasă în câmpuri noi şi să-şi pună la încercare darurile. În acest fel, ei se pot pune singuri la probă şi pot vedea, spre propria lor satisfacţie, dacă Dumnezeu i-a ales cu adevărat pentru această lucrare. Ei vor simţi necesitatea de a studia Cuvântul lui Dumnezeu şi a se ruga cu seriozitate, pentru a primi înţelepciune şi ajutor divin. Confruntându-se cu împotrivitori care aduc obiecţiuni faţă de punctele importante ale credinţei noastre, ei vor ajunge în punctul în care vor căpăta o experienţă extrem de preţioasă. Îşi vor simţi slăbiciunea şi vor fi aduşi la Cuvântul lui Dumnezeu şi la rugăciune. Exercitându-şi astfel darurile, ei vor învăţa, vor progresa, vor câştiga încredere, curaj şi credinţă, iar în cele din urmă vor dobândi o experienţă valoroasă. 21:45 Fraţii H. au început bine această lucrare. În eforturile lor, ei nu au mers prin comunităţi, ci au ieşit în câmpuri noi. Au început cu umilinţă. Erau neînsemnaţi în propriii lor ochi şi au simţit necesitatea de a-şi pune întreaga încredere în Dumnezeu. Aceşti fraţi, mai cu seamă A. H., se află acum în mare primejdie de a deveni independenţi. Când a discutat cu împotrivitori, adevărul a câştigat victoria, iar el a început să se simtă puternic prin el însuşi. Când se înalţă deasupra simplităţii lucrării, munca lui nu va ajuta preţioasei cauze a lui Dumnezeu. El nu ar trebui să nutrească iubirea faţă de discuţii contradictorii, ci să le evite ori de câte ori poate. Aceste întreceri cu puterile întunericului se soldează rareori cu rezultatele cele mai bune pentru înaintarea adevărului prezent. 21:46 Dacă tinerii care încep să lucreze pentru această cauză ar avea spiritul misionar, ei ar dovedi că Dumnezeu i-a chemat cu adevărat în lucrare. Însă când ei nu ies în teritorii noi, ci sunt mulţumiţi să meargă din comunitate în comunitate, dau dovadă că povara lucrării nu este asupra lor. Ideile tinerilor noştri predicatori nu sunt suficient de largi. 21:47 Zelul lor este prea firav. Dacă tinerii ar fi treji şi devotaţi Domnului, ei ar fi sârguincioşi în orice clipă şi ar căuta să se califice pentru a deveni lucrători în câmpul misionar mai degrabă decât să devină apărători înfocaţi în discuţii contradictorii. 21:48 Tinerii ar trebui să capete o pregătire, devenind cunoscători ai altor limbi, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca unelte prin mijlocirea cărora să comunice adevărul Său mântuitor şi celor din alte naţiuni. Aceşti tineri pot obţine o cunoaştere a altor limbi chiar şi în timpul în care sunt angajaţi în lucrarea pentru cei păcătoşi. Dacă îşi folosesc timpul cu economie, îşi pot cultiva mintea şi se pot pregăti pentru a fi încă şi mai utili. Dacă tinerele care nu au purtat decât răspunderi mărunte s-ar consacra lui Dumnezeu, ele s-ar putea califica pentru o mai mare utilitate, studiind şi deprinzând alte limbi. S-ar putea dărui lucrării de traducere. 21:49 Publicaţiile noastre ar trebui tipărite şi în alte limbi, pentru a putea fi atinse şi alte naţiuni. Multe se pot realiza prin intermediul presei, însă chiar mai mult se poate împlini dacă influenţei lucrării predicatorului înzestrat i s-ar alătura publicaţiile noastre. Este nevoie ca misionarii să meargă la alte naţiuni pentru a predica adevărul într-un mod foarte atent, prevăzător. Cauza adevărului prezent poate fi mult extinsă prin eforturi personale. Contactul dintre o minte şi alta în mod nemijlocit va face mai mult pentru înlăturarea prejudecăţilor, dacă lucrarea este discretă, decât ar putea-o face doar publicaţiile. Cei ce se angajează în această lucrare nu ar trebui să ia în consideraţie comoditatea sau înclinaţia lor; şi nici să aibă o iubire pentru popularitate sau etalare. 21:50 Când comunităţile vor vedea cum tinerii sunt împinşi de zelul de a se pregăti pentru a-şi extinde lucrarea în oraşe, orăşele sau sate care n-au fost niciodată mişcate de adevăr şi cum misionarii se oferă să meargă la alte naţiuni pentru a le duce adevărul, aceste biserici vor fi încurajate şi întărite cu mult mai mult decât dacă ar beneficia doar ele de lucrarea primită din partea unor tineri neexperimentaţi. Când văd că inimile pastorilor lor luminează de atâta zel şi dragoste de adevăr şi de dorinţa de a salva suflete, 21:51 comunităţile se vor trezi. Acestea au în general în ele însele darurile şi puterea de a se întări singure şi de a se binecuvânta, de a strânge în turmă oile şi mieii. Ele au nevoie să fie puse în situaţia de a depinde de propriile resurse, pentru ca toate darurile care stau în latenţă să poată fi astfel trezite pentru slujire activă. 21:52 Când se formează comunităţi, trebuie pus înainte faptul că din mijlocul lor chiar trebuie luaţi bărbaţi care să ducă altora adevărul şi să înalţe noi comunităţi; din acest motiv, ei trebuie să lucreze cu toţii, să cultive la maximum talanţii pe care i i-a încredinţat Dumnezeu şi să-şi educe mintea pentru a intra în slujba Stăpânului lor. Dacă aceşti mesageri au o inimă şi o viaţă curată, dacă exemplul lor este ceea ce ar trebui să fie, lucrarea lor va avea un mare succes; căci ei au un adevăr extrem de puternic, unul care este lămurit şi coerent, care are argumente convingătoare în favoarea sa. Ei Îl au pe Dumnezeu de partea lor şi pe îngerii lui Dumnezeu care să li se alăture în eforturile lor. 21:53 Motivul pentru care cei ce predică adevărul au atât de puţine realizări nu se datorează în întregime faptului că adevărul pe care îl susţin este nepopular, ci pentru că bărbaţii care duc această solie nu sunt sfinţiţi prin adevărul pe care îl predică. Mântuitorul Îşi retrage aprobarea, iar inspiraţia Duhului Său nu se află asupra lor. Prezenţa şi puterea lui Dumnezeu de a-l convinge pe păcătos şi de a-l curăţa de orice nelegiuire nu se fac simţite. Asupra poporului pluteşte nimicirea iminentă, dar, cu toate acestea, nu sunt alarmaţi peste măsură. Pastori neconsacraţi fac aşa încât lucrarea să fie foarte grea pentru cei ce vin după ei şi care au asupra lor povara şi spiritul lucrării. 21:54 Domnul a mişcat oameni de alte limbi şi i-a adus sub influenţa adevărului, pentru ca aceştia să fie pregătiţi să lucreze pentru cauza Sa. El i-a adus în raza de acţiune a instituţiei editurii, pentru ca managerii acesteia să se poată folosi de serviciile lor în cazul că erau conştienţi de nevoile cauzei. Este nevoie de publicaţii în alte limbi pentru a trezi interesul şi un spirit de cercetare printre alte naţiuni. 21:55 Într-o manieră cu totul remarcabilă a lucrat Domnul asupra inimii lui Marcus Lichtenstein şi a făcut ca paşii acestui 21:56 tânăr să-l poarte către Battle Creek, pentru a putea fi adus acolo sub influenţa adevărului, iar apoi să fie convertit, pentru a putea obţine o experienţă şi a intra în slujba editurii. Educaţia pe care a primit-o în religia iudaică l-ar fi calificat să pregătească publicaţii. Cunoştinţele sale de ebraică ar fi fost de folos la editură pentru pregătirea publicaţiilor prin care se putea accede la o categorie de oameni, care altfel nu ar fi putut fi atinsă. Prin Marcus, Dumnezeu nu a oferit nicidecum editurii un dar inferior. Comportamentul şi conştiinciozitatea sa erau conforme cu principiile minunatelor adevăruri pe care începea să le înţeleagă şi să le aprecieze. 21:57 Însă atitudinea unora de la editură l-a mâhnit şi descurajat pe Marcus. Acei tineri care nu l-au preţuit aşa cum merita şi a căror vieţuire creştină le contrazicea mărturisirea de credinţă au fost mijloacele pe care le-a folosit Satana pentru a îndepărta de la editură darul pe care i-l oferise Dumnezeu. El a plecat tulburat, îndurerat, descurajat. Cei care avuseseră parte de ani de experienţă şi care ar fi trebuit să aibă în inimile lor iubirea lui Hristos erau în aşa măsură despărţiţi de Dumnezeu prin egoism, mândrie şi prin propria lor nebunie, încât nu au putut să vadă lucrarea deosebită a lui Dumnezeu când l-a adus pe Marcus la editură. 21:58 Dacă lucrătorii de la editură ar fi fost treji, şi nu paralizaţi ca spiritualitate, fratele I. ar fi lucrat de mult pentru editură şi ar fi putut fi de acum pregătit pentru a înfăptui o lucrare bună, o lucrare de care este atât de multă nevoie. El ar fi trebuit să fie angajat în instruirea tinerilor şi tinerelor care ar fi fost de acum gata să devină lucrători în câmpurile misionare. 21:59 Cei angajaţi în lucrare au fost morţi în proporţie de două treimi, pentru că au cedat influenţelor rele. Ei s-au aflat în locul în care Dumnezeu nu putea să-i impresioneze prin Duhul Sfânt. Ah, şi cum mă doare inima când văd că a trecut atât de mult timp şi că marea lucrarea ce ar fi putut fi înfăptuită a rămas nefăcută pentru că persoanele aflate în poziţii importante nu au umblat în lumină! Satana a stat gata să-i compătimească pe cei ce 21:60 ocupau o slujbă sfântă şi să le spună că Dumnezeu nu pretinde de la ei atât de mult zel şi un interes lipsit de egoism şi plin de devotament, aşa cum aşteaptă fratele White; şi ei se lasă pe spate cu nepăsare în fotoliul confortabil al lui Satana, iar vrăjmaşul perseverent şi veşnic treaz îi leagă cu lanţurile întunericului, în timp ce ei consideră că totul este în regulă. Satana lucrează şi în dreapta, şi în stânga, şi peste tot în jurul lor; iar ei nu ştiu aceasta. Ei numesc lumina întuneric şi întunericul lumină. 21:61 Dacă cei de la editură sunt cu adevărat angajaţi în lucrarea sacră de a da lumii ultima solie solemnă de avertizare, câtă grijă ar trebui ei să aibă pentru a împlini în vieţile lor principiile adevărului de care se ocupă. Ei ar trebui să aibă inimi curate şi mâini neîntinate. 21:62 Cei din poporul nostru care lucrează la editură nu au vegheat pentru a se folosi de privilegiile pe care le-au avut la îndemână şi pentru a nu pierde nici un talant sau influenţă pe care li le-a dat Dumnezeu. Aproape toţi cei de la editură n-au reuşit nici pe departe să înţeleagă importanţa şi sfinţenia lucrării. Mândria şi egoismul sunt prezente într-o foarte mare măsură, iar îngerii lui Dumnezeu nu sunt atraşi de editură, cum ar fi dacă inimile celor de acolo ar fi curate şi în părtăşie cu Dumnezeu. Cei care lucrează la editură nu au avut sentimentul clar că adevărurile de care se ocupau sunt de obârşie cerească, menite să împlinească o anumită lucrare specială, asemenea predicării lui Noe înainte de potop. Aşa cum propovăduirea lui Noe i-a avertizat, i-a pus la probă şi i-a verificat pe cei ce populau lumea înainte ca revărsarea de ape să-i nimicească de pe faţa pământului, în acelaşi fel adevărul lui Dumnezeu pentru aceste ultime zile înfăptuieşte o lucrare similară de avertizare, punere la probă şi verificare a lumii. Publicaţiile care ies de la editură poartă sigiliul Celui veşnic. Ele sunt răspândite pretutindeni în ţară şi hotărăsc destinul sufletelor. Este o mare nevoie acum de bărbaţi care să traducă şi să pregătească publicaţiile noastre în alte limbi, astfel încât solia de avertizare să poată merge la toate naţiunile şi să le încerce prin lumina adevărului, pentru ca bărbaţii şi femeile, văzând lumina, 21:63 să se poată întoarce de la nelegiuire la supunerea faţă de Legea lui Dumnezeu. 21:64 Ar trebui folosită fiecare ocazie pentru a duce adevărul şi altor naţiuni. Acest lucru va fi însoţit de cheltuieli considerabile, însă cheltuiala nu ar trebui în nici un caz să împiedice împlinirea acestei lucrări. Mijloacele materiale sunt valoroase numai în cazul în care sunt folosite pentru înaintarea intereselor Împărăţiei lui Dumnezeu. Domnul le-a împrumutat oamenilor mijloace materiale tocmai în acest scop, ca să le folosească pentru a trimite adevărul către semenii lor. Există un surplus apreciabil de mijloace în rândurile adventiştilor de ziua a şaptea. Iar oprirea lor egoistă de la slujirea cauzei lui Dumnezeu face ca ochii lor să devină orbi faţă de importanţa lucrării lui Dumnezeu, aducându-i în imposibilitatea de a-şi da seama de solemnitatea timpurilor în care trăim sau de valoarea bogăţiilor veşnice. Ei nu privesc Calvarul într-o lumină corectă şi, prin urmare, nu pot aprecia valoarea sufletului pentru care Hristos a plătit un preţ atât de mare. 21:65 Oamenii vor investi mijloacele lor în ceea ce preţuiesc cel mai mult, despre care cred că le va aduce cele mai mari profituri. Când oamenii îşi asumă riscuri mari şi investesc mult în proiecte lumeşti, dar nu sunt dispuşi să se aventureze sau să investească mult în cauza lui Dumnezeu, trimiţând adevărul către semenii lor, ei dovedesc că preţuiesc comoara lor pământească cu atât mai mult decât cea din ceruri, cu cât o arată faptele lor. 21:66 Dacă oamenii ar vrea să-şi aşeze comoara pământească pe altarul lui Dumnezeu şi să lucreze la fel de zeloşi pentru a-şi pune deoparte comori cereşti, după cum au făcut-o pentru a le câştiga pe cele pământeşti, ei ar investi mijloace materiale cu voioşie şi de bunăvoie oriunde ar putea vedea o ocazie de a face bine şi de a ajuta cauza Stăpânului lor. Hristos le-a dăruit dovezi de netăgăduit ale iubirii şi ataşamentului Său faţă de ei şi le-a încredinţat mijloace pentru a-i pune la probă şi a le dovedi fidelitatea faţă de El. El a părăsit cerul, bogăţiile şi slava Sa şi a devenit sărac de dragul lor, pentru ca prin sărăcia Sa ei să devină bogaţi. După dovada bunăvoinţei Sale de a mântui pe om, Hristos nu cere mai puţine de la acesta, decât tăgăduirea de sine şi folosirea mijloacelor, pe care i le-a împrumutat, pentru salvarea semenilor săi şi, procedând astfel, să dea dovadă de iubire faţă de Răscumpărătorul său şi să arate că pune preţ pe mântuirea ce i-a fost adusă prin acea jertfă infinită. 21:67 Acum este timpul de a folosi mijloace materiale pentru Dumnezeu. Acum este timpul să fim bogaţi în fapte bune, strângând pentru noi ceea ce va fi o bună temelie pentru vremurile potrivnice care vor veni, pentru a ne putea prinde de viaţa veşnică. Un singur suflet mântuit în Împărăţia lui Dumnezeu este mai preţios decât toate bogăţiile pământeşti. Suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor cu care suntem aduşi în contact şi cu cât sunt mai strânse legăturile cu semenii noştri, cu atât este mai mare răspunderea pe care o avem. Facem parte dintr-o frăţie şi bunăstarea semenilor noştri ar trebui să constituie cel mai mare interes al nostru. Nu avem nici o clipă de pierdut. Dacă am fost neglijenţi în această privinţă, acum este momentul să răscumpărăm timpul pierdut, pentru ca sângele sufletelor să nu fie găsit pe veşmintele noastre. Fiind copii ai lui Dumnezeu, nici unul dintre noi nu este scutit de a lua parte la marea lucrare a lui Hristos de mântuire a semenilor noştri. 21:68 Va fi o lucrare dificilă aceea de a învinge prejudecăţile şi de a convinge pe cei necredincioşi că eforturile noastre de a-i ajuta sunt dezinteresate. Însă acest lucru nu ar trebui să împiedice lucrarea noastră. Nu există nici un precept în Cuvântul lui Dumnezeu care să ne spună să facem bine numai celor care apreciază şi răspund pozitiv la eforturile noastre şi să-i binecuvântăm numai pe aceia care ne vor mulţumi pentru aceasta. Dumnezeu ne-a trimis să lucrăm în via Sa. Este de datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere. "Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune." Avem prea puţină credinţă. Îl silim să lucreze puţin pe Sfântul lui Israel. Ar trebui să fim recunoscători că Dumnezeu este binevoitor să folosească pe fiecare dintre noi ca unealtă a Sa. Pentru fiecare rugăciune fierbinte înălţată cu credinţă vor fi înapoiate răspunsuri. S-ar putea ca acestea să nu vină aşa cum ne aşteptam noi; însă vor veni, poate nu după cum am plănuit noi, însă cu siguranţă chiar în momentul în care avem cea mai mare nevoie de ele. Însă, vai, cât de păcătoasă este necredinţa noastră! "Dacă rămâneţi în Mine şi rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da" . 21:69 Tinerii care sunt angajaţi în această lucrare nu ar trebui să se încreadă prea mult în propriile lor calităţi. Ei sunt neexperimentaţi şi ar trebui să caute să deprindă înţelepciunea de la cei care au avut o experienţă îndelungată în lucrare şi care au avut ocazii să studieze caracterul. 21:70 În loc ca fraţii noştri predicatori să lucreze printre comunităţi, Dumnezeu intenţionează să ne răspândim în lumea întreagă, iar lucrarea noastră misionară să se extindă în oricât de multe teritorii am putea ocupa în mod avantajos, mergând în toate direcţiile, pentru a înălţa noi adunări. Ar trebui să imprimăm mereu în mintea noilor discipoli importanţa misiunii noastre. Când oameni capabili sunt convertiţi la adevăr, nu ar trebui să pretindă lucrători care să le ţină în viaţă credinţa ofilită, ci ar trebui ca acestor bărbaţi să li se imprime necesitatea de a lucra în vie. Atâta vreme cât comunităţile se bizuie pe lucrători din alte părţi să le întărească şi să le încurajeze în credinţă, ele nu vor deveni puternice în sine. Ar trebui să fie instruite că tăria lor va creşte direct proporţional cu eforturile lor personale. Cu cât este urmat mai îndeaproape planul nou-testamentar în lucrarea misionară, cu atât vor avea un succes mai mare eforturile depuse. Ar trebui să lucrăm aşa cum a făcut-o Învăţătorul nostru divin, semănând seminţele adevărului cu grijă, frământare şi tăgăduire de sine. Ar trebui să avem gândul care era în Hristos, dacă nu vrem să obosim în facerea de bine. Viaţa Sa a fost o jertfă necurmată pentru binele altora. Trebuie să urmăm exemplul Său. Trebuie să semănăm sămânţa adevărului şi să ne punem încrederea în Dumnezeu pentru aducerea acesteia la viaţă. Sămânţa preţioasă ar putea rămâne în adormire câtva timp, până când harul lui Dumnezeu va putea convinge inima, apoi sămânţa să fie trezită la viaţă, să se înalţe şi să aducă roadă pentru slava lui Dumnezeu. În această mare lucrare este nevoie de misionari care să lucreze fără egoism, cu devotament şi perseverenţă, ca împreună lucrători cu Hristos şi îngerii noştri cereşti, pentru salvarea semenilor lor. 21:71 Mai ales predicatorii noştri ar trebui să se ferească de indolenţă şi mândrie, defecte care au tendinţa să se dezvolte din impresia că noi avem un adevăr şi argumente puternice cărora împotrivitorii noştri nu le pot face faţă; şi, în vreme ce este real faptul că adevărurile pe care le folosim sunt suficient de puternice pentru a rupe legăturile puterilor întunericului, există primejdia neglijării evlaviei personale, curăţeniei inimii şi consacrării depline faţă de Dumnezeu. Există pericolul să creadă că s-au îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic, în timp ce le lipsesc virtuţile creştine esenţiale. Ei pot fi ticăloşi, vrednici de plâns, săraci, orbi şi goi. Aceştia nu simt 21:72 necesitatea de a trăi în supunere faţă de Dumnezeu zi de zi şi ceas de ceas. Mândria spirituală nimiceşte esenţa religiei. Pentru a ne păstra umilinţa, ar fi bine să ne reamintim cum arătăm în faţa unui Dumnezeu sfânt, care citeşte fiecare secret al sufletului, şi cum ar fi să apărem înaintea semenilor noştri, dacă ne-ar cunoaşte cu toţii la fel de bine ca Dumnezeu. Din acest motiv, pentru a ne smeri, suntem îndemnaţi să ne mărturisim greşelile şi să ne folosim de acest prilej pentru a ne reprima mândria. 21:73 Pastorii nu ar trebui să neglijeze exerciţiul fizic. Ei ar trebui să caute să se facă de folos şi să fie de ajutor acolo unde depind de ospitalitatea altora. N-ar trebui să îngăduie altora să-i servească, ci să uşureze mai degrabă poverile acelora care, având un respect atât de mare pentru lucrarea de evanghelizare, s-ar deranja să facă pentru ei ceea ce ar trebui să facă ei înşişi. Sănătatea proastă a unora dintre predicatorii noştri se datorează neglijenţei lor de a face exerciţiu fizic prin muncă folositoare. 21:74 În urma situaţiei care a survenit, mi s-a arătat că ar fi fost mai bine dacă fraţii J. ar fi făcut totul pentru a pregăti broşuri care să circule printre francezi. Dacă nu au existat lucrări pregătite în mod desăvârşit, ar fi mai bine să circule broşurile, pentru ca poporul francez să poată avea ocazia să cerceteze argumentele credinţei noastre. Întârzierea comportă riscuri mari. Francezii ar fi trebuit să aibă cărţi care să prezinte motivele credinţei noastre. Fraţii J. nu au fost pregătiţi să "facă dreptate" acestor lucrări; ci aveau nevoie să fie mai întâi luminaţi şi spiritualizaţi ei înşişi, căci altfel cărţile pregătite aveau să poarte amprenta minţii lor. Ei aveau nevoie să fie îndreptaţi, pentru ca scrierile şi predicarea lor să nu fie anoste. Aveau nevoie să se autoeduce să treacă imediat la subiect şi să pună cu claritate în evidenţă înaintea poporului trăsăturile esenţiale ale credinţei noastre. Lucrarea a fost împiedicată de către Satana şi s-a pierdut mult din cauză că aceste lucrări nu au fost gata atunci când a trebuit. Aceşti fraţi pot face mult bine dacă sunt pe deplin devotaţi lucrării şi dacă vor umbla în lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: