20:46 Mi s-a arătat că medicii de la institutul nostru ar trebui să fie bărbaţi şi femei cu credinţă şi spiritualitate. Ei ar trebui să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu. La institut vin mulţi oameni care şi-au provocat, prin propriile lor îngăduinţe păcătoase, boli de aproape orice tip. Aceştia nu merită compasiunea pe care o pretind adesea. Şi este foarte greu pentru medici să consacre timp şi energie acestor persoane decăzute fizic, mintal şi moral. Există însă şi unii care, din neştiinţă, au trăit încălcând legile organismului lor. Ei au lucrat într-un mod lipsit de cumpătare şi au mâncat fără cumpătare, pentru că aşa obişnuia lumea să facă. Unii au suferit multe din partea multor medici, dar nu au fost făcuţi să se simtă mai bine, ci hotărât mai rău. În cele din urmă, ei ajung să fie rupţi de ocupaţia lor, de societate şi de familiile lor şi, ca o ultimă încercare, vin la Institutul de Sănătate cu speranţa slabă de a găsi o oarecare ameliorare. Aceştia au nevoie de compasiune. Ei trebuie trataţi cu cea mai mare gingăşie şi trebuie avut grijă să înţeleagă în mod clar care sunt legile care guvernează fiinţa lor, pentru a putea, încetând să le mai încalce şi stăpânindu-se, să evite suferinţa şi boala, preţul încălcării legilor firii.