20:14 la urechile acelui bolnav; căci povara păcatului apăsase atât de tare asupra lui, încât nu putuse găsi nici cea mai mică alinare. Hristos ridică povara care îl chinuise aşa de mult: "Îndrăzneşte, fiule; Eu, Mântuitorul tău, am venit să-ţi iert păcatele." Cât de repede se schimbă înfăţişarea palidă a suferindului! Nădejdea ia locul negrei disperări, iar pacea şi bucuria iau locul îndoielii chinuitoare şi tristeţii sfâşietoare. Trupul suferind poate fi atins acum, după ce minţii i s-au redat pacea şi fericirea. De pe buzele divine vin apoi cuvintele: "Păcatele îţi sunt iertate, ridică-te şi umblă." În efortul de a asculta de glasul voinţei, braţele acelea lipsite de sânge şi viaţă sunt înviorate; un val sănătos de sânge se revarsă prin vene; culoarea vineţie a pielii dispare şi în locul ei apare strălucirea roşiatică a sănătăţii. Membrele, care ani de-a rândul au refuzat să dea ascultare voinţei, sunt aduse acum la viaţă; paraliticul vindecat îşi ia patul şi străbate mulţimea în drumul său către casă, slăvindu-L pe Dumnezeu.