Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.3, 20
|
20:1 Institutul de Sănătate 20:2 Marea lucrare de reformă trebuie să înainteze. Institutul de Sănătate a fost întemeiat la Battle Creek pentru a alina suferinţele celor năpăstuiţi, pentru a împrăştia lumina, pentru a trezi un spirit de cercetare şi pentru a înainta reforma. Această instituţie este condusă după principii diferite de ale oricărei alte instituţii sanitare din ţară. Nu banii reprezintă marele obiectiv de atins pentru prietenii şi conducătorii ei. Aceştia o administrează din punct de vedere religios, al conştiinţei, căutând să împlinească principiile de igienă ale Bibliei. Cele mai multe instituţii de acest fel sunt întemeiate pe principii diferite şi sunt conservatoare, propunându-şi obiectivul de a ieşi în întâmpinarea maselor de oameni de rând şi de a urma o asemenea strategie, încât să primească cea mai numeroasă clientelă şi cei mai mulţi bani. 20:3 Institutul de Sănătate de la Battle Creek este întemeiat pe principii religioase solide. Administratorii lui Îl recunosc pe Dumnezeu ca fiind proprietarul de drept al instituţiei. Medicii şi asistenţii lor caută călăuzire la El şi au ca scop să se conducă cu conştiinciozitate, în temere de El. Din acest motiv, acesta este aşezat pe o temelie solidă. Când bolnavii slăbiţi şi suferinzi află despre principiile directorilor, supraveghetorului principal, medicilor şi ajutoarelor de la Institut, că au înaintea lor frica lui Dumnezeu, se simt mai în siguranţă acolo decât în instituţiile obişnuite. 20:4 Dacă cei implicaţi în lucrarea de la Institutul de Sănătate din Battle Creek ar coborî standardul principiilor curate şi înălţătoare ale adevărului biblic pentru a imita teoriile şi practicile celor care se află la conducerea altor instituţii, în care sunt tratate numai afecţiunile pentru care vin cei bolnavi, şi aceasta numai pentru bani, conducătorii nelucrând sub o înrâurire înaltă, religioasă, binecuvântarea deosebită a lui Dumnezeu nu s-ar lăsa asupra institutului. Dumnezeu a intenţionat ca această instituţie să fie unul dintre cele mai mari ajutoare pentru pregătirea unui popor care să fie desăvârşit înaintea lui Dumnezeu. Pentru a atinge această perfecţiune, bărbaţii şi femeile trebuie să aibă tăria fizică şi mintală de a aprecia adevărurile înalte ale Cuvântului lui Dumnezeu şi să fie aduşi într-o poziţie din care să vadă nedesăvârşirile morale din caracterele lor. Ei trebuie să aibă dorinţa sinceră de a face o reformă pentru a avea parte de o prietenie cu Dumnezeu. Religia lui Hristos nu trebuie pusă pe planul al doilea, iar principiile Sale sfinte, înlăturate pentru a căpăta aprobarea oricărei clase, indiferent cât de populare ar fi. Dacă standardul adevărului şi sfinţeniei este coborât, intenţia lui Dumnezeu nu va fi atunci împlinită în această instituţie. 20:5 Însă credinţa noastră deosebită nu ar trebui discutată cu pacienţii. Mintea lor nu ar trebui tulburată în mod inutil cu subiecte asupra cărora gândim diferit, în afară de cazul în care doresc ei înşişi aceasta; şi chiar atunci să avem mare grijă să nu agităm mintea, recomandându-le insistent credinţa noastră aparte. Institutul de Sănătate nu este locul în care să ne simţim liberi să intrăm în discuţii despre punctele noastre de credinţă, prin care ne deosebim în general de lumea religioasă. La institut se ţin întâlniri pentru rugăciune, la care, dacă doresc, pot participa toţi; însă este suficient de mult 20:6 de amintit în ce priveşte discutarea religiei biblice, fără a atinge puncte de vedere împotriva cărora se pot ridica obiecţii. Influenţa fără cuvinte va face mai mult decât o controversă deschisă. 20:7 Rugându-se la aceste întâlniri de rugăciune, unii păzitori ai Sabatului au simţit că trebuie să amintească şi despre Sabat, şi despre solia celui de-al treilea înger, căci altfel nu s-ar simţi împăcaţi. Acest lucru este caracteristic minţilor înguste. Pacienţii care nu sunt familiarizaţi cu credinţa noastră nu ştiu ce se înţelege prin solia celui de-al treilea înger. Introducerea acestor noţiuni fără o clară explicare a lor nu va face decât rău. Trebuie să-i întâmpinăm pe oameni acolo unde se află, dar cu toate acestea, nu trebuie să sacrificăm nici un principiu al adevărului. Întâlnirea pentru rugăciune se va dovedi o binecuvântare pentru pacienţi, asistenţi şi medici. Momente scurte şi interesante de rugăciune şi închinare publică vor mări încrederea pacienţilor în medicii şi asistenţii lor. Asistenţii nu ar trebui privaţi de aceste întâlniri pentru motivul că au de lucru, afară de cazul că este absolut necesar. Ei au nevoie de ele şi ar trebui să se bucure de acestea. 20:8 Stabilind astfel întâlniri regulate, pacienţii capătă încredere în acest institut şi se simt mult mai în largul lor. Şi astfel este pregătită calea pentru ca sămânţa adevărului să prindă rădăcini în unele inimi. Aceste întâlniri îi interesează îndeosebi pe cei care mărturisesc că sunt creştini; şi tot acestea fac o impresie favorabilă celor care nu sunt. Creşte încrederea reciprocă, prejudecata slăbeşte şi, în multe cazuri, este îndepărtată total. Apoi va exista o mare dorinţă de a participa la întâlnirile din Sabat. Acolo putem să dăm glas simţămintelor noastre denominaţionale, în casa lui Dumnezeu. Acolo pastorul poate să se ocupe pe îndelete de punctele esenţiale ale adevărului prezent şi, cu Spiritul lui Hristos, cu iubire şi duioşie, să insiste asupra necesităţii imperioase de a asculta de toate cerinţele lui Dumnezeu şi să lase ca adevărul să condamne inimile. 20:9 Mi s-a arătat că s-ar putea împlini o lucrare mult mai mare dacă ar exista medici distinşi şi cu un cuget sănătos, care să aibă cultura cuvenită şi o înţelegere profundă a fiecărei părţi a lucrării care îi revine unui medic. Medicii ar trebui să aibă din belşug îngăduinţă, îndelungă răbdare, 20:10 bunătate şi compasiune, căci ei au nevoie de aceste calităţi când au de-a face cu bolnavi fizic, dintre care însă mulţi au afectate atât trupul, cât şi mintea. Nu este un lucru uşor să găseşti exact genul de bărbaţi şi femei care să fie pregătiţi pentru această poziţie şi care să lucreze armonios, cu râvnă şi fără egoism, pentru binele celor suferinzi. La institut este nevoie de bărbaţi şi femei cu frică de Dumnezeu, care să poate sluji minţilor bolnave şi să ţină la înălţime reforma sănătăţii dintr-o perspectivă religioasă. 20:11 Cei care se angajează în această lucrare ar trebui să fie consacraţi lui Dumnezeu şi să nu aibă drept unic ţel tratarea corpului doar pentru a vindeca boala, lucrând astfel aşa cum înţeleg s-o facă medicii de rând, ci să fie părinţi spirituali, să slujească minţii atinse de boală şi să îndrepte sufletul afectat de păcat către remediul universal, Mântuitorul care a murit pentru ei. Cei care sunt doborâţi de boală nu suferă doar într-un singur fel. Ei pot suporta durerea fizică cu mult mai bine decât pe cea mintală. Mulţi sunt apăsaţi de o conştiinţă vinovată şi nu pot fi atinşi decât prin principiile religiei Bibliei. 20:12 Când bietul suferind paralitic a fost adus la Mântuitorul, părea că este un caz atât de urgent, încât nu admitea nici un moment de întârziere, căci moartea lucra deja asupra mădularelor omului. Când cei care îl duceau, au văzut că nu pot ajunge direct în prezenţa lui Hristos, au desfăcut de îndată acoperişul şi au lăsat jos patul pe care era întins cel cuprins de paralizie. Mântuitorul nostru a văzut şi a înţeles perfect starea lui. El mai ştia că acest om nenorocit avea o boală a sufletului cu mult mai gravă decât suferinţa trupească. Ştia că povara cea mai mare pe care o purta de luni de zile era din pricina păcatelor. Mulţimea aştepta cu răsuflarea tăiată, în tăcere, ca să vadă cum avea să trateze Hristos acest caz atât de deznădăjduit în aparenţă şi au fost uimiţi să audă cuvintele care au ieşit de pe buzele Sale: "Îndrăzneşte, fiule; păcatele îţi sunt iertate!" 20:13 Acestea au fost cuvintele cele mai preţioase care au putut ajunge 20:14 la urechile acelui bolnav; căci povara păcatului apăsase atât de tare asupra lui, încât nu putuse găsi nici cea mai mică alinare. Hristos ridică povara care îl chinuise aşa de mult: "Îndrăzneşte, fiule; Eu, Mântuitorul tău, am venit să-ţi iert păcatele." Cât de repede se schimbă înfăţişarea palidă a suferindului! Nădejdea ia locul negrei disperări, iar pacea şi bucuria iau locul îndoielii chinuitoare şi tristeţii sfâşietoare. Trupul suferind poate fi atins acum, după ce minţii i s-au redat pacea şi fericirea. De pe buzele divine vin apoi cuvintele: "Păcatele îţi sunt iertate, ridică-te şi umblă." În efortul de a asculta de glasul voinţei, braţele acelea lipsite de sânge şi viaţă sunt înviorate; un val sănătos de sânge se revarsă prin vene; culoarea vineţie a pielii dispare şi în locul ei apare strălucirea roşiatică a sănătăţii. Membrele, care ani de-a rândul au refuzat să dea ascultare voinţei, sunt aduse acum la viaţă; paraliticul vindecat îşi ia patul şi străbate mulţimea în drumul său către casă, slăvindu-L pe Dumnezeu. 20:15 Cazul acesta este pentru învăţătura noastră. Medicii care doresc să aibă succes în tratarea bolii ar trebui să ştie cum să lucreze pentru o minte îmbolnăvită. Ei pot avea o influenţă puternică înspre bine, dacă îşi pun toată încrederea în Dumnezeu. Unii bolnavi au nevoie să fie eliberaţi de durere înainte ca mintea să poată fi activă. După ce corpul a fost eliberat de durere, adesea, medicul poate face apel cu mult mai mult succes la conştiinţă, şi inima va fi mai deschisă la influenţele adevărului. Pentru cei de la Institutul de Sănătate există pericolul de a pierde din vedere obiectivul pentru care adventiştii de ziua a şaptea au întemeiat o asemenea instituţie şi de a lucra din perspectiva pe care o au cei lumeşti, luând ca model alte instituţii. 20:16 Institutul de Sănătate nu a fost întemeiat cu scopul de a obţine bani, deşi banii sunt necesari pentru a susţine cu succes această instituţie. Trebuie ca toţi să practice economia în ce priveşte cheltuirea fondurilor, pentru ca banii să nu fie folosiţi în mod inutil. Însă ar trebui să existe suficiente fonduri pentru a investi în toate mijloacele utilitare care să uşureze munca asistenţilor, dar mai cu seamă cea a medicilor. 20:17 Iar administratorii institutului ar trebui să profite de orice înlesniri care vor ajuta la tratarea cu succes a pacienţilor. 20:18 Pacienţii ar trebui să fie trataţi cu cea mai mare compasiune şi gingăşie. Şi cu toate acestea, medicii ar trebui să fie fermi şi când îi tratează pe cei bolnavi, să nu se lase manipulaţi de ei. Fermitatea din partea medicilor este necesară pentru binele pacienţilor. Însă ea ar trebui amestecată cu o politeţe respectuoasă. Nici un medic şi nici un asistent nu ar trebui să se certe cu un pacient, să folosească vorbe aspre, supărătoare sau chiar dintre cele mai puţin deranjante, oricât de provocator ar putea fi pacientul. 20:19 Unul dintre marile obiective ale Institutului nostru de Sănătate este acela de a îndruma sufletele bolnave de păcat către marele Medic, adevăratul Izvor de tămăduire, şi de a le atrage atenţia asupra necesităţii de a face o reformă dintr-o perspectivă religioasă, pentru a nu mai călca Legea lui Dumnezeu prin îngăduinţe păcătoase. Dacă simţul moral al celor bolnavi poate fi trezit şi ei văd că păcătuiesc împotriva Creatorului lor, aducând boala asupra lor şi îngăduindu-şi poftele şi pasiunile înjositoare, când vor părăsi Institutul de Sănătate, nu-şi vor părăsi şi principiile, ci şi le vor lua cu ei şi vor fi adevăraţi reformatori ai sănătăţii în cămin. Dacă este trezită sensibilitatea morală, pacienţii vor fi animaţi de hotărârea de a-şi împlini convingerile venite din conştiinţă, iar dacă vor vedea adevărul, îl vor respecta. Vor avea independenţa reală şi nobilă de a practica adevărurile la care subscriu. Iar dacă mintea este împăcată cu Dumnezeu, condiţiile vor fi mai bune pentru bunăstarea trupească. 20:20 Cea mai mare responsabilitate îi revine bisericii din Battle Creek, aceea de a trăi şi umbla în lumină şi de a-şi păstra simplitatea şi a rămâne despărţiţi de lume, pentru ca influenţa lor să vorbească de la sine cu putere de convingere celor străini de adevăr care participă la adunările noastre. Dacă biserica din Battle Creek este un corp lipsit de viaţă, plin de mândrie, înălţat mai presus de simplitatea adevăratei evlavii şi înclinând către lume, influenţa ei va fi aceea de a risipi de la Hristos şi de a face absolut neputincioase adevărurile esenţiale, solemne ale Bibliei. Membrii acestei comunităţi 20:21 au ocazia de a beneficia de prelegeri ţinute de medicii de la Institutul de Sănătate. Ei pot obţine informaţii despre marele subiect al reformei sănătăţii, dacă doresc acest lucru. Însă comunitatea din Battle Creek, care mărturiseşte apăsat despre adevăr, este cu mult în urma altor comunităţi care nu au fost binecuvântate cu avantajele pe care le-au avut cei de aici. Neglijarea celor din comunitate de a trăi la înălţimea luminii pe care au avut-o despre reforma sănătăţii este o descurajare pentru medicii şi prietenii Institutului de Sănătate. Dacă biserica ar manifesta un interes mai mare faţă de reformele pe care Însuşi Dumnezeu le-a adus înaintea lor pentru a-i pregăti pentru venirea Sa, influenţa lor ar fi de zece ori mai mare decât cea de acum. 20:22 Mulţi dintre cei care declară că au credinţă în Mărturii trăiesc în starea de neglijare a luminii ce a fost dată. Reforma privind îmbrăcămintea este tratată de unii cu o mare indiferenţă şi de alţii cu dispreţ, pentru că de ea este prinsă o cruce. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această cruce. Este exact ceea ce ne trebuie pentru a deosebi şi despărţi de lume poporul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu. Reforma în îmbrăcăminte ne vorbeşte tot aşa cum făcea acest lucru panglica albastră pentru vechiul Israel. Cei mândri şi cei care nu au deloc iubire pentru adevărul sacru, care îi va despărţi de lume, o vor arăta prin faptele lor. Dumnezeu, în providenţa Sa, ne-a dat lumina reformei sănătăţii pentru a o putea înţelege în toate aspectele ei, pentru a urma lumina pe care o aduce cu sine şi, raportându-ne corect la viaţă, pentru a avea sănătate ca să-L putem slăvi pe Dumnezeu şi să fim o binecuvântare pentru alţii. 20:23 În general, membrii comunităţii din Battle Creek nu au sprijinit institutul prin exemplul lor. Ei nu au onorat lumina reformei sănătăţii, ducând-o spre împlinire în familiile lor. Boala care s-a abătut asupra multor familii din Battle Creek nu ar fi existat, dacă ar fi urmat lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu. Asemenea Israelului din vechime, ei au nesocotit lumina şi nu au considerat necesar să-şi înfrâneze apetitul. Copiii lui Israel voiau să mănânce carne şi spuneau cum spun mulţi în zilele noastre: "Vom muri fără carne". Dumnezeu a dat carne Israelului răzvrătit, dar blestemul Său a fost asupra lui. Au murit mii dintre ei pe când carnea pe care o poftiseră era 20:24 încă între dinţii lor. Avem exemplul Israelului din vechime şi avertizarea de a nu face ca ei. Istoricul necredinţei şi răzvrătirii este lăsat în raportul biblic ca o avertizare deosebită că nu ar trebui să urmăm exemplul lor de a murmura împotriva cerinţelor lui Dumnezeu. Cum putem trece mai departe atât de indiferenţi, alegând propria noastră cale, privind acolo unde vor ochii noştri şi îndepărtându-ne din ce în ce mai mult de Dumnezeu, cum au făcut-o şi evreii? Dumnezeu nu poate face lucruri mari pentru poporul Său din pricina împietririi inimii lor şi necredinţei păcătoase. 20:25 Dumnezeu nu datorează respect nici unei persoane; însă, în fiecare generaţie, cei care se tem de Domnul şi lucrează cu dreptate sunt primiţi de El, câtă vreme cei care sunt cârtitori, necredincioşi şi răzvrătiţi nu vor căpăta favoarea Sa şi nici binecuvântările făgăduite acelora care iubesc adevărul şi umblă în el. Cei care au lumina şi nu o urmează, trecând cu vederea cerinţele lui Dumnezeu, vor descoperi că binecuvântările lor vor fi preschimbate în blesteme, iar îndurările de care s-ar fi bucurat, în judecăţi. Dumnezeu doreşte ca noi să învăţăm umilinţa şi supunerea pe măsură ce citim istoria Israelului antic, care a fost poporul Său ales, deosebit, dar care şi-a provocat singur distrugerea pentru că a urmat propria lui cale. 20:26 Religia Bibliei nu se aplică în detrimentul sănătăţii corpului sau minţii. Influenţa Duhului lui Dumnezeu este cel mai bun medicament care poate fi primit de un bărbat sau o femeie bolnavă. Cerul este numai sănătate de la un capăt la altul; şi cu cât bolnavul credincios se lasă pătruns mai mult de influenţele cereşti, cu atât este mai sigură însănătoşirea sa. La alte instituţii medicale se încurajează distracţiile, teatrul şi dansul pentru a stârni o stare de excitaţie, dar aceste lucruri sunt înfricoşătoare în ce priveşte rezultatul obţinut sub aspect religios. Teoria dr. Jackson cu privire la acest lucru nu este numai eronată, dar şi periculoasă. Chiar şi aşa, el a exprimat aceasta într-un asemenea mod, încât, dacă instrucţiunile sale ar fi luate în seamă, pacienţii ar fi făcuţi să creadă că însănătoşirea lor depinde de faptul ca ei să aibă cât mai puţine gânduri despre Dumnezeu şi cer. Este adevărat că există persoane cu mintea necumpănită, care îşi imaginează că sunt foarte religioase şi care îşi impun postul şi rugăciunea 20:27 în detrimentul sănătăţii. Aceste suflete se lasă amăgite de bunăvoie. Dumnezeu nu a cerut de la ele aşa ceva. Au o neprihănire fariseică, izvorâtă de la ele însele, nu de la Hristos. Se încred în propriile lor fapte bune pentru mântuire şi caută să cumpere Cerul prin lucrări meritorii, care le aparţin, în loc să se încreadă, aşa cum ar trebui s-o facă orice păcătos, numai în meritele unui Mântuitor răstignit şi înviat din morţi. Hristos şi adevărata evlavie vor constitui astăzi şi întotdeauna sănătate pentru corp şi tărie pentru suflet. 20:28 Norul care s-a aşezat deasupra Institutului nostru de Sănătate se ridică, iar binecuvântarea lui Dumnezeu a însoţit eforturile făcute, pentru a-l aşeza pe un temei solid, corect şi de a îndrepta greşelile acelora care au adus prin necredincioşie o mare ruşine asupra lui şi descurajare peste prietenii săi de pretutindeni. 20:29 Cei care au oferit, spre folosirea în scopurile caritabile ale institutului, dobânzile sau dividendele acţiunilor lor au făcut o faptă nobilă, pentru care îşi vor primi răsplata. Toţi aceia care nu au făcut o donaţie şi pot s-o facă ar trebui, cu prima ocazie, să doneze totul sau o parte, după cum au procedat cei mai mulţi dintre acţionari. Iar pe măsură ce creşte folosinţa acestei instituţii şi interesul manifestat pentru ea, toţi, şi mai ales cei ce nu au făcut-o încă, ar trebui să continue să cumpere acţiuni. 20:30 Am văzut că exista un surplus de mijloace materiale între cei din poporul nostru, mijloace dintre care o parte ar trebui folosită pentru Institutul de Sănătate. Am văzut, de asemenea, că în poporul nostru există mulţi oameni săraci de toată isprava, bolnavi şi suferinzi, care au tot sperat la un ajutor din partea institutului, dar care nu pot achita preţurile obişnuite pentru întreţinere şi tratament. În ultimii trei ani, institutul s-a luptat din greu cu datoriile şi nu a putut trata pacienţii într-o măsură acceptabilă fără achitarea în întregime a plăţii. Ar fi un lucru plăcut înaintea lui Dumnezeu dacă poporul nostru ar cumpăra cu dărnicie acţiuni ale institutului - toţi cei care îşi pot permite s-o facă - pentru a-l ajuta să ajungă în măsură să-i ajute pe săracii umili şi vrednici ai lui Dumnezeu. Legat de aceasta, am văzut că Hristos Se identifică cu oamenii suferinzi şi că tot ceea ce avem privilegiul de a face 20:31 chiar şi pentru cel mai neînsemnat dintre copiii Săi, pe care El îi numeşte fraţi, Îi facem Fiului lui Dumnezeu. 20:32 "Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: 'Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu, de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând şi Mi-aţi dat de mâncare; Mi-a fost sete şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin şi M-aţi primit; am fost gol şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în închisoare şi aţi venit pe la Mine'. Atunci cei drepţi Îi vor răspunde: 'Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete, şi Ţi-am dat de băut? Când Te-am văzut noi străin, şi Te-am primit? Sau gol, şi Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?' Drept răspuns, Împăratul le va zice: 'Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut'. Apoi va zice celor de la stânga Lui: 'Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Căci am fost flămând, şi nu Mi-aţi dat să mănânc; Mi-a fost sete, şi nu Mi-aţi dat să beau; am fost străin, şi nu M-aţi primit; am fost gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav şi în temniţă, şi n-aţi venit pe la Mine'. Atunci Îi vor răspunde şi ei: 'Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ţi sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit?' Şi El, drept răspuns, le va zice: 'Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie nu Mi le-aţi făcut'. Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei neprihăniţi vor merge în viaţa veşnică" . 20:33 Ridicarea Institutului de Sănătate din starea sa decăzută din toamna anului 1869 la condiţia sa prosperă şi promiţătoare de acum a reclamat sacrificii şi eforturi, despre care prietenii săi de pretutindeni nu ştiu decât prea puţin. Apoi, a avut o datorie de treisprezece mii de dolari şi numai opt pacienţi plătitori. Şi, ceea ce era mai rău, calea urmată de foştii manageri fusese de o aşa natură, încât i-a descurajat pe prietenii săi până în punctul în care aceştia să nu mai aibă curajul de a furniza mijloace pentru lichidarea datoriei sau să recomande celor bolnavi să devină clienţi ai 20:34 institutului. Acesta a fost momentul descurajant în care soţul meu a decis în mintea sa că bunurile institutului trebuie să fie vândute pentru a plăti datoriile, iar restul, după achitarea datoriilor, să fie returnat acţionarilor, proporţional cu numărul de acţiuni deţinut de fiecare. Într-o dimineaţă însă, în timpul rugăciunii de la altarul familial, Duhul lui Dumnezeu a venit asupra lui, în vreme ce se ruga pentru călăuzire divină în chestiuni legate de institut, şi a exclamat, plecat pe genunchi: "Domnul va apăra fiecare cuvânt pe care l-a rostit în viziunea despre Institutul de Sănătate; acesta va fi ridicat din starea sa de decădere şi va prospera într-un mod strălucit." 20:35 Din acel moment, ne-am apucat cu stăruinţă de lucrare şi am muncit cot la cot pentru institut, pentru a şterge influenţa oamenilor egoişti care au adus ruşine asupra lui. Am dăruit din mijloacele noastre, stabilind astfel un exemplu pentru alţii. Am încurajat economia şi sârguinţa din partea tuturor celor care aveau de-a face cu institutul şi am insistat ca medicii şi asistenţii să lucreze din greu pentru o remuneraţie mică, până când institutul avea să capete iarăşi întreaga încredere a poporului nostru. Am dat o mărturie clară împotriva manifestării egoismului tuturor celor care aveau legătură cu institutul, am dat sfaturi şi am mustrat nedreptăţile. Am ştiut că Institutul de Sănătate nu avea să reuşească decât dacă binecuvântarea Domnului rămânea asupra lui. Dacă binecuvântarea l-ar însoţi, prietenii cauzei ar avea încredere că aceasta este lucrarea lui Dumnezeu şi ar simţi că este sigur să doneze mijloace materiale pentru a face din ea o întreprindere vie, pentru a putea împlini planul lui Dumnezeu. 20:36 Medicii şi unii asistenţi s-au apucat cu seriozitate de lucru. Au lucrat din greu, sub apăsarea unor mari descurajări. Doctorii Ginley, Chamberlain şi Lamson au lucrat cu putere şi sârguinţă, în schimbul unui salariu mic, pentru a zidi această instituţie care se prăbuşea. Şi, slavă lui Dumnezeu, datoria a fost returnată şi au fost acoperite sume suplimentare pentru găzduirea pacienţilor. Tirajul revistei Health Reformer, care stă chiar la temelia succesului institutului, a fost dublat, iar aceasta a devenit o publicaţie vie. Încrederea în 20:37 institut a fost pe deplin restabilită în mintea celor mai mulţi din poporul nostru şi au fost pacienţi aproape tot timpul anului care au putut fi bine găzduiţi şi trataţi cum se cuvine de către medicii noştri. 20:38 Este un lucru profund regretabil că primii manageri ai institutului au condus într-un mod în care aproape l-au copleşit cu datorii şi descurajare. Însă pierderile financiare pe care le-au resimţit şi regretat acţionarii au fost mici în comparaţie cu munca, încurajările şi grija pe care le-am purtat eu şi soţul meu, fără plată, şi pe care, de asemenea, le-au dus medicii şi asistenţii, în schimbul unor salarii mici. Am luat acţiuni ale institutului în valoare de o mie cinci sute de dolari, care ne-au fost "repartizate", dar care nu reprezintă decât o mică despăgubire în comparaţie cu oboseala la care am fost supuşi din pricina managerilor nepăsători de la început. Însă acum, când institutul se bucură de reputaţie şi de sprijin din partea clientelei sale, valorează mai mult decât toţi banii investiţi şi pentru că greşelile iniţiale au fost îndreptate, cei care şi-au pierdut încrederea nu au nici o scuză dacă au prejudecăţi. Şi dacă vor mai manifesta lipsă de interes, aceasta va fi pentru că au ales să îmbrăţişeze prejudecata mai degrabă decât să se lase călăuziţi de raţiune. 20:39 În providenţa lui Dumnezeu, fratele A. şi-a dăruit puterea şi interesul său Institutului de Sănătate. A manifestat un interes lipsit de egoism pentru înaintarea treburilor institutului şi nu s-a cruţat sau favorizat pe sine. Dacă va fi dependent de Dumnezeu şi va face din El tăria şi sfătuitorul său, va putea fi o binecuvântare pentru medici, asistenţi şi pacienţi. El şi-a legat propriile interese de tot ceea ce ţine de institut şi a fost o binecuvântare pentru alţii prin aceea că a purtat cu voioşie poveri care nu au fost nici puţine, nici uşoare. I-a binecuvântat pe alţii, iar aceste binecuvântări se vor răsfrânge apoi asupra sa. 20:40 Însă fratele A. se află în pericolul de a lua asupra sa poveri pe care pot şi ar trebui să le poarte alţii. Nu ar trebui să se consume, făcând acele lucruri pe care le pot face alţii, al căror timp este mai puţin preţios. Ar trebui să acţioneze ca director şi supraveghetor. 20:41 Ar trebui să-şi păstreze forţele pentru ca, prin judecata sa întemeiată pe experienţă, să le poată spune altora ce să facă. Acest lucru este necesar ca să-şi poată menţine o poziţie influentă la institut. Experienţa sa de a conduce cu înţelepciune şi economie este preţioasă. El este însă în pericol de a-şi lipsi familia de atenţia sa într-o prea mare măsură, de a ajunge prea mult absorbit de institut şi de a lua prea multe poveri asupra lui, aşa cum a făcut şi soţul meu. Interesul soţului meu pentru Institutul de Sănătate, pentru Asociaţia Editorială şi în general pentru cauză a fost atât de mare, încât s-a prăbuşit şi a fost nevoit să se retragă pentru un timp din lucrare, pe când, dacă ar fi făcut mai puţin pentru aceste instituţii şi şi-ar fi împărţit interesul între acestea şi familia sa, nu ar fi fost solicitat neîncetat într-o singură direcţie şi şi-ar fi păstrat puterile pentru a-şi continua lucrarea fără întrerupere. Fratele A. este omul potrivit la locul potrivit. Însă el nu trebuie să procedeze ca soţul meu, chiar dacă lucrurile nu sunt într-o stare atât de prosperă ca atunci când şi-ar fi consacrat toate forţele pentru ele. Dumnezeu nu cere nici soţului meu, nici fratelui A. să se priveze de bucuria părtăşiei familiale, să se rupă de cămin şi familie, fie şi pentru binele acestor instituţii importante. 20:42 În timpul ultimilor trei sau patru ani, au fost mai mulţi care au manifestat interes pentru Institutul de Sănătate şi au făcut eforturi pentru a-l aduce într-o stare mai bună. Unora însă le-au lipsit discernământul şi experienţa. Atâta timp cât fratele A. acţionează fără egoism şi se prinde de Dumnezeu, El îi va fi ajutor şi sfătuitor. 20:43 Medicii de la Institutul de Sănătate nu ar trebui să se simtă constrânşi să facă lucrarea pe care o pot înfăptui asistenţii. Ei nu ar trebui să acorde asistenţă în camera de baie sau în camera de gimnastică, risipindu-şi vitalitatea, făcând ceea ce ar putea face alţii. Nu ar trebui să se ducă lipsă de asistenţi care să îngrijească de bolnavi şi să vegheze asupra celor slăbiţi care au nevoie de supraveghetori. Medicii ar trebui să-şi păstreze energia pentru împlinirea cu succes a îndatoririlor lor profesionale. Ei ar trebui să le spună altora ce să facă. Dacă nu sunt persoane în care pot avea încredere să facă aceste lucruri, 20:44 ar trebui angajaţi oameni potriviţi, instruiţi cum se cuvine şi remuneraţi corespunzător serviciilor aduse. 20:45 Nimeni nu ar trebui angajat ca lucrător în afară de aceia care vor lucra fără egoism în interesul institutului; iar aceştia ar trebui să fie bine plătiţi pentru serviciile lor. Ar trebui să existe suficientă mână de lucru, mai ales în timpul sezonului de vară, când sunt mulţi bolnavi, astfel încât nimeni să nu fie nevoit să lucreze în exces. Institutul de Sănătate a trecut peste încurcăturile sale, depăşindu-le; iar medicii şi asistentele nu ar trebui să fie constrânşi să lucreze atât de mult şi să sufere atât din pricina privaţiunilor ca atunci când institutul era greu apăsat din cauza oamenilor necredincioşi care aproape că l-au prăbuşit la pământ. 20:46 Mi s-a arătat că medicii de la institutul nostru ar trebui să fie bărbaţi şi femei cu credinţă şi spiritualitate. Ei ar trebui să-şi pună toată încrederea în Dumnezeu. La institut vin mulţi oameni care şi-au provocat, prin propriile lor îngăduinţe păcătoase, boli de aproape orice tip. Aceştia nu merită compasiunea pe care o pretind adesea. Şi este foarte greu pentru medici să consacre timp şi energie acestor persoane decăzute fizic, mintal şi moral. Există însă şi unii care, din neştiinţă, au trăit încălcând legile organismului lor. Ei au lucrat într-un mod lipsit de cumpătare şi au mâncat fără cumpătare, pentru că aşa obişnuia lumea să facă. Unii au suferit multe din partea multor medici, dar nu au fost făcuţi să se simtă mai bine, ci hotărât mai rău. În cele din urmă, ei ajung să fie rupţi de ocupaţia lor, de societate şi de familiile lor şi, ca o ultimă încercare, vin la Institutul de Sănătate cu speranţa slabă de a găsi o oarecare ameliorare. Aceştia au nevoie de compasiune. Ei trebuie trataţi cu cea mai mare gingăşie şi trebuie avut grijă să înţeleagă în mod clar care sunt legile care guvernează fiinţa lor, pentru a putea, încetând să le mai încalce şi stăpânindu-se, să evite suferinţa şi boala, preţul încălcării legilor firii. 20:47 Doctorul B. nu este întru totul apt să ocupe poziţia de medic la institut. El vede bărbaţi şi femei cu o constituţie fizică distrusă, slabi din punct de vedere mintal şi moral, şi crede că tratarea unor astfel de cazuri este un timp pierdut. Se poate ca în multe cazuri să fie chiar aşa. 20:48 Dar nu ar trebui să ajungă descurajat şi sătul de pacienţii săi bolnavi şi suferinzi. Nu ar trebui să-şi piardă mila, compasiunea, răbdarea şi să simtă că viaţa sa este prost folosită când lucrează pentru aceia care nu pot preţui niciodată serviciile pe care le primesc şi care nu-şi vor folosi puterile, dacă şi le recapătă, pentru a binecuvânta societatea, ci vor urma acelaşi curs al îngăduinţei plăcerilor proprii pe care l-au urmat până în momentul în care şi-au pierdut sănătatea. Doctorul B. nu ar trebui să ajungă obosit sau descurajat. Ar trebui să-şi amintească de Hristos, care a intrat în mod direct în legătură cu omenirea suferindă. Deşi în multe cazuri cei afectaţi aduseseră boala asupra lor prin calea lor păcătoasă, încălcând legile firii, Isus a avut milă de slăbiciunea lor, iar când au venit la El cu boli dintre cele mai îngrozitoare, El nu a stat deoparte, de frică să nu Se contamineze; i-a atins şi a poruncit bolii să cedeze. 20:49 "Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul, şi au zis: 'Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!' Când i-a văzut Isus, le-a zis: 'Duceţi-vă, arătaţi-vă preoţilor!' Şi pe când se duceau, au fost curăţiţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare. S-a aruncat cu faţa la pământ la picioarele lui Isus şi I-a mulţumit. Era samaritean. Isus a luat cuvântul şi a zis: 'Oare n-au fost curăţiţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă şi să dea slavă lui Dumnezeu?' Apoi i-a zis: 'Scoală-te şi pleacă; credinţa ta te-a mântuit'." 20:50 Iată aci o lecţie pentru noi toţi. Aceşti leproşi au fost atât de mult degradaţi de boală, încât li se interzisese accesul în societate, pentru a nu-i contamina pe alţii. Limitele lor fuseseră prescrise de către autorităţi. Isus ajunge în raza lor vizuală şi, în marea lor suferinţă, ei strigă către Acela care este singurul în stare să-i tămăduiască. Isus le porunceşte să se arate preoţilor. Ei au credinţa de a porni în drumul lor, crezând în puterea lui Hristos de a-i vindeca. Şi pe când mergeau, au observat că oribila boală a dispărut. Numai unul dintre ei însă are simţăminte 20:51 de recunoştinţă, numai unul simte că-i este profund dator lui Hristos pentru această mare lucrare pe care a făcut-o pentru el. Acesta se întoarce, lăudându-L pe Dumnezeu şi recunoscând cu sufletul plin de mulţumire lucrarea înfăptuită pentru el. Iar acest om era un străin; ceilalţi nouă erau evrei. 20:52 De dragul acestui singur om, care avea să folosească aşa cum trebuie binecuvântarea sănătăţii Isus i-a vindecat pe toţi zece. Ceilalţi nouă au trecut mai departe fără să aprecieze lucrarea făcută şi nu I-au adus mulţumiri pline de recunoştinţă lui Isus pentru că a înfăptuit vindecarea. 20:53 De acelaşi tratament vor avea parte medicii de la Institutul de Sănătate, ca mulţumire pentru eforturile lor. Dacă însă, în munca lor de a ajuta omenirea suferindă, unul din douăzeci se foloseşte corect de binecuvântările primite şi apreciază eforturile pe care le-au depus pentru ei, medicii ar trebui să se simtă recunoscători şi satisfăcuţi. Dacă va fi salvată o viaţă din zece şi un suflet dintr-o sută va fi mântuit în Împărăţia lui Dumnezeu, toate venind din partea institutului, vor fi răsplătiţi cu dărnicie pentru toate eforturile lor. Toate neliniştile şi grijile lor nu vor fi pierdute pe de-a-ntregul. Dacă Împăratul slavei, Maiestatea Cerului, a lucrat pentru omenirea suferindă şi atât de puţini au apreciat ajutorul Său divin, medicii şi asistenţii de la institut ar trebui să roşească atunci când s-ar plânge că eforturile lor slabe nu sunt apreciate de toţi şi par să fie dispreţuite de unii. 20:54 Mi s-a arătat că cei nouă care nu s-au întors pentru a da slavă lui Dumnezeu îi reprezintă perfect pe unii păzitori ai Sabatului care vin la Institutul de Sănătate ca pacienţi. Ei primesc multă atenţie şi ar trebui să-şi dea seama de tulburarea şi descurajările medicilor, fiind ultimii care să le provoace griji şi poveri inutile. Cu toate acestea, regret că trebuie s-o spun, cel mai adesea pacienţii care sunt cei mai dificili la Institutul de Sănătate sunt cei care au credinţa noastră. Ei sunt mai înclinaţi să înainteze plângeri decât oricare alţi pacienţi. Cei lumeşti şi creştini declaraţi aparţinând altor denominaţiuni apreciază eforturile făcute pentru refacerea lor mai mult decât mulţi păzitori ai Sabatului. Iar când primii se întorc acasă, exercită o influenţă mai puternică în favoarea Institutului de Sănătate decât păzitorii Sabatului. Şi unii dintre 20:55 cei care ridică întrebări cu atâta uşurinţă şi se plâng de conducerea de la institut sunt aceia care au primit tratament la preţ redus. 20:56 Acest lucru a constituit o mare descurajare pentru medici şi asistenţi; însă ei ar trebui să-şi aducă aminte de Hristos, Marele lor Model, şi să nu obosească făcând bine. Dacă unul singur, dintre mulţi alţii, este recunoscător şi exercită o influenţă benefică, ei ar trebui să-I mulţumească lui Dumnezeu şi să prindă curaj. Acel singur om poate fi un străin şi se poate ridica întrebarea: Unde sunt ceilalţi nouă? De ce nu acordă toţi păzitorii Sabatului interesul şi sprijinul lor Institutului de Sănătate? Unii păzitori ai Sabatului au un interes atât de redus, încât, în timp ce primesc atenţie la institut fără să plătească, vorbesc defăimător cu pacienţii despre mijloacele folosite pentru însănătoşirea bolnavilor. Doresc ca asemenea persoane să-şi reconsidere atitudinea. Domnul îi priveşte aşa cum i-a privit pe cei nouă leproşi care nu s-au întors să-I dea slavă. Străinii îşi fac datoria şi apreciază eforturile făcute pentru refacerea lor, în timp ce aceştia îşi folosesc influenţa împotriva celor care au încercat să le facă bine. 20:57 Doctorul B. trebuie să cultive politeţea şi bunătatea pentru a nu răni simţămintele pacienţilor într-un mod gratuit. El este deschis la inimă şi direct, conştiincios, sincer şi plin de zel. Are o bună înţelegere a bolii, dar ar trebui să cunoască mai profund modul în care să-i trateze pe cei bolnavi. Aceasta presupune o cultură câştigată prin eforturi personale, rafinament al comportamentului şi mai multă atenţie cu cuvintele şi ilustraţiile pe care le foloseşte în salonul de consultaţie. 20:58 Dr. B. este extrem de sensibil şi aprins, impulsiv din fire. Acţionează prea mult sub un impuls de moment. El a făcut eforturi de a corecta spiritul său pripit şi de a-şi învinge defectele, dar mai are de făcut un efort încă şi mai mare. Dacă vede că lucrurile merg rău, el se grăbeşte să le spună celor greşiţi ce gândeşte şi nu foloseşte întotdeauna cuvintele cele mai potrivite pentru ocazia respectivă. Uneori îşi jigneşte într-atât pacienţii, încât îl urăsc şi părăsesc institutul cu inima grea, spre răul lor şi al institutului. Rareori ajută vorbirea mustrătoare către pacienţi, care sunt bolnavi atât fizic, cât şi mintal. 20:59 Însă puţini dintre cei care au frecventat societatea lumii şi care se raportează la toate lucrurile din punctul de vedere al unui om lumesc, sunt pregătiţi să asculte declaraţii despre realităţi neplăcute care îi privesc în mod direct. Nici chiar adevărul nu trebuie rostit cu orice ocazie. Există un timp potrivit şi o ocazie optimă de a vorbi, când cuvintele nu vor jigni. Medicii nu ar trebui să fie suprasolicitaţi şi sistemul lor nervos secătuit; căci această stare a trupului nu va promova o minte calmă, un temperament liniştit şi un spirit voios, fericit. Dr. B. a fost reţinut prea mult la institut. Ar fi trebuit să fie schimbat. Ar trebui să iasă uneori din Battle Creek, să se odihnească şi să facă vizite, nu întotdeauna pentru consult, ci acolo unde poate fi liber şi unde mintea nu îi va fi solicitată de grija pentru bolnavi. 20:60 Privilegiul de a se retrage de la institut ar trebui acordat ocazional tuturor medicilor, în special acelora care poartă poveri şi responsabilităţi. Dacă ajutoarele lipsesc într-o asemenea măsură încât aceasta nu se poate realiza, ar trebui asigurat un număr mai mare de ajutoare. Faptul de a avea medici suprasolicitaţi şi astfel incapabili de a-şi împlini sarcinile profesionale este un lucru de care trebuie să ne temem. Ar trebui prevenit, dacă este posibil, pentru că urmările sunt împotriva intereselor institutului. Medicii ar trebui să se menajeze. Nu ar trebui să se îmbolnăvească din cauza muncii în exces sau a oricărei imprudenţe din partea lor. 20:61 Mi s-a arătat că dr. B. se descurajează prea uşor. Vor apărea mereu lucruri care să necăjească, să încurce şi să pună la încercare răbdarea medicilor şi a asistentelor. Ei trebuie să fie pregătiţi pentru aceasta şi să nu se lase tulburaţi sau descumpăniţi. Trebuie să fie calmi şi blânzi, orice s-ar întâmpla. Ei exercită o influenţă care se va reflecta prin pacienţi în alte state şi care, iarăşi, se va răsfrânge asupra Institutului de Sănătate în bine sau în rău. Ei ar trebui să nu piardă niciodată din vedere că au de-a face cu bărbaţi şi femei cu mintea afectată, care privesc lucrurile adesea într-o lumină greşită şi au totuşi încredinţarea că înţeleg perfect orice chestiune. Medicii ar trebui să înţeleagă faptul că un răspuns dat cu blândeţe risipeşte mânia. Într-o instituţie în care sunt trataţi bolnavi 20:62 trebuie folosită o anumită politică pentru a ţine cu succes sub control mintea îmbolnăvită şi a binecuvânta pe bolnavi. Dacă medicii îşi pot păstra calmul în mijlocul unei furtuni de cuvinte lipsite de respect şi aprinse, dacă îşi pot stăpâni propriile impulsuri când sunt provocaţi şi jigniţi, ei sunt cu adevărat biruitori. "Cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi." Supunerea eului şi aducerea pasiunilor sub controlul voinţei este cea mai mare izbândă pe care o pot avea oamenii. 20:63 Dr. B. nu este orb faţă de temperamentul său deosebit. El îşi vede eşecurile, iar când simte presiunea crescând, este gata să bată în retragere, întorcând spatele câmpului de luptă. Însă nu va câştiga nimic dacă procedează astfel. El se află acolo unde mediul şi apăsarea, provocată de împrejurări, îi dezvoltă punctele tari de caracter, puncte din care este nevoie să fie înlăturată asprimea, pentru a putea deveni rafinat şi superior. În ce-l priveşte, nu-şi va îndepărta defectele din caracter fugind din faţa probei la care este supus. Dacă ar pleca de la institut, nu-şi va îndepărta sau birui defectele de caracter. Pentru a le învinge, are o lucrare de făcut, dacă vrea să fie numărat împreună cu cei ce vor sta fără vină înaintea tronului lui Dumnezeu, după ce vor fi trecut printr-un mare necaz şi îşi vor fi spălat hainele caracterului, albindu-le în sângele Mielului. S-a hotărât ca noi înşine să le spălăm. Izvorul a fost pregătit cu un preţ infinit, iar povara spălării rămâne asupra noastră, care suntem nedesăvârşiţi înaintea lui Dumnezeu. Domnul nu Se oferă să îndepărteze aceste pete de necurăţie fără ca şi noi să facem ceva. Trebuie să ne spălăm veşmintele în sângele Mielului. Ne putem prinde de meritele sângelui lui Hristos prin credinţă, iar prin harul şi puterea Sa ne putem învinge greşelile, păcatele, nedesăvârşirile din caracter şi putem ieşi din luptă victorioşi, după ce ne vom fi spălat astfel veşmintele în sângele Mielului. 20:64 Dr. B. ar trebui să caute să adauge zilnic la cunoştinţele pe care le-a dobândit şi să cultive politeţea şi rafinamentul comportamentului său. În discuţiile pe care le poartă în salonul de consultaţii, el poate coborî cu multă uşurinţă la un nivel scăzut; pacienţii aceştia nu au o influenţă care să înalţe. Ar trebui să nu uite 20:65 că intră în legătură cu tot felul oameni şi că impresiile pe care le lasă se vor răspândi şi în alte state, lucru care se va răsfrânge asupra institutului. A avea de-a face cu bărbaţi şi femei a căror minte şi al căror trup sunt atinse de boală este o lucrare frumoasă. Medicii de la institut au nevoie de multă înţelepciune pentru a vindeca trupul prin minte. Însă puţini îşi dau seama ce putere are mintea asupra trupului. O mare parte dintre bolile care afectează omenirea îşi au sursa în minte şi nu pot fi vindecate decât prin restabilirea sănătăţii mintale. Cei care sunt bolnavi mintal sunt cu mult mai mulţi decât ne imaginăm. Suferinţa psihică provoacă multora dispepsia, căci amărăciunea care cuprinde mintea are o influenţă paralizantă asupra organelor digestive. 20:66 Pentru a ajunge la inima acestui tip de pacienţi, medicul trebuie să aibă discernământ, răbdare, bunătate şi iubire. Un suflet îndurerat, suferind şi o minte descurajată au nevoie de un tratament blând, aceşti oameni putând fi vindecaţi printr-o adâncă simpatie. Medicii ar trebuie mai întâi să le câştige încrederea şi să-i îndrepte apoi către Medicul a toate vindecător. Dacă mintea lor poate fi dirijată către Purtătorul de poveri şi ei pot avea credinţă că El Îşi va manifesta interesul pentru ei, vindecarea trupului şi a minţii lor bolnave este un lucru sigur. 20:67 Alte instituţii de sănătate privesc cu pizmă la Institutul de Sănătate din Battle Creek. Acestea lucrează după principiile lumii, în timp ce managerii de la Institutul de Sănătate lucrează după principiile religiei, recunoscându-L pe Dumnezeu ca proprietar. Ei nu lucrează numai pentru mjloace materiale, în mod egoist, ci pentru Hristos şi oameni. Ei caută să binecuvânteze persoanele suferinde, să vindece mintea afectată şi de asemenea trupul cuprins de durere, călăuzindu-i pe cei bolnavi la Hristos, Prietenul credincioşilor. Ei nu lasă religia deoparte, ci îşi pun încrederea în Dumnezeu şi se declară dependenţi de El. Cei bolnavi sunt îndrumaţi către Isus. După ce medicii au făcut ce au putut pentru bolnavi, Îl roagă pe Dumnezeu să lucreze şi să se alăture eforturilor lor pentru a restabili sănătatea bolnavilor suferinzi. El a făcut acest lucru în unele cazuri ca răspuns la rugăciunea credinţei. Şi va 20:68 continua să o facă, dacă vor fi credincioşi şi îşi vor pune încrederea în El. Institutul de Sănătate va fi încununat de succes, pentru că Dumnezeu îl sprijină. Şi dacă binecuvântările Sale vor însoţi institutul, acesta va prospera şi va constitui mijlocul prin care se va face mult bine. Alte instituţii sunt conştiente că la institutul nostru există un standard înalt în ce priveşte influenţa morală şi religioasă. Ei văd că directorii lui nu sunt înrâuriţi de principii egoiste, lumeşti şi sunt invidioşi datorită influenţei sale ca autoritate şi prestigiu. 20:69 Primejdia aplauzelor 20:70 Mi s-a arătat că trebuie să acţionăm cu foarte mare atenţie, chiar atunci când este necesar să ridicăm o povară a deprimării care apasă bărbaţi şi femei, pentru ca aceştia să nu se sprijine pe propria lor înţelepciune şi să nu uite să depindă numai de Dumnezeu. Nu este prudent să vorbim în mod apreciativ despre persoane sau să ridicăm în slăvi calităţile unui slujitor al lui Hristos. În ziua lui Dumnezeu, foarte mulţi vor fi puşi în cumpănă şi vor fi găsiţi uşori din pricina înălţării lor. Aş dori să-i avertizez pe fraţii şi surorile mele să nu aducă niciodată cuvinte măgulitoare înaintea oamenilor din pricina calităţilor lor; căci ei nu pot face faţă acestui lucru. Eul este înălţat cu uşurinţă şi, ca o consecinţă, persoanele îşi pierd cumpătul. Şi iarăşi, le spun fraţilor şi surorilor mele, dacă vreţi să aveţi sufletele nemânjite de sângele vreunui om, nu măguliţi, nu lăudaţi niciodată eforturile bieţilor muritori; căci acest lucru poate fi spre ruina lor. Nu este prudent ca prin cuvintele sau faptele noastre să ridicăm în slăvi pe vreun frate sau vreo soră, oricât de umilă ar putea fi în aparenţă purtarea lor. Dacă ei au într-adevăr acel spirit blând şi smerit pe care îl preţuieşte Dumnezeu, ajutaţi-i să şi-l păstreze. Acest lucru nu se va înfăptui criticându-i şi nici neglijând să apreciem în mod corect care este adevărata lor valoare. Însă există puţini care pot primi laudele fără ca acest lucru să le dăuneze. 20:71 Unii pastori înzestraţi care predică acum adevărul prezent iubesc consimţământul ascultătorilor. Aplauzele îi stimulează ca 20:72 paharul de vin pe alcoolic. Plasaţi-i pe aceşti pastori într-o comunitate mică, o comunitate care nu promite o stare deosebită de agitaţie şi care nu opune o rezistenţă hotărâtă şi veţi vedea cum îşi pierd interesul şi zelul şi vor apărea tot atât de apatici în lucrare ca şi un alcoolic, când este lipsit de păhărelul lui. Aceşti oameni nu vor deveni lucrători adevăraţi, practici, până nu vor învăţa să lucreze fără starea emoţională produsă de aplauze. 20:73 Lucrarea pentru cei greşiţi 20:74 Fraţii C. şi D. au greşit în unele privinţe, când s-au ocupat de probleme ale comunităţii din Battle Creek. Ei au acţionat prea mult după propriul lor spirit şi nu au depins în întregime de Dumnezeu. Ei nu au reuşit să-şi îndeplinească datoria, neconducând comunitatea la Dumnezeu, Izvorul de apă vie, unde puteau găsi ceea ce le lipsea şi totodată satisface sufletele însetate. Ei nu au considerat de cea mai mare importanţă influenţa înnoitoare, sfinţitoare a Duhului Sfânt, care dă pace şi speranţă conştiinţei tulburate şi restabileşte sănătatea şi fericirea în suflet. Obiectivul bun pe care l-au avut în vedere nu a fost atins. Aceşti fraţi au manifestat în mod excesiv un spirit de critică rece la examinarea persoanelor care s-au prezentat pentru a deveni membri ai bisericii. Spiritul de a plânge cu cei ce plâng şi de a se bucura împreună cu cei ce se bucură nu a fost în inimile acestor fraţi slujitori aşa cum ar fi trebuit să fie. 20:75 Hristos S-a identificat cu nevoile oamenilor. Necesităţile lor, suferinţele lor erau ale Sale. El spune: "Am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă şi aţi venit pe la Mine." Robii lui Dumnezeu ar trebui să aibă inimi pline de afecţiune adâncă şi dragoste sinceră pentru urmaşii lui Hristos. Ar trebui să dea pe faţă acel interes profund pe care îl evidenţiază Hristos prin grija păstorului pentru oaia pierdută; 20:76 ei ar trebui să urmeze exemplul dat de Hristos şi să manifeste aceeaşi compasiune şi blândeţe, aceeaşi dragoste gingaşă, plină de milă, pe care le-a arătat El faţă de noi. 20:77 Marile puteri morale ale sufletului sunt credinţa, nădejdea şi iubirea. Dacă acestea sunt inactive, un slujbaş poate fi neîncetat plin de zel şi sinceritate, însă lucrarea sa nu va fi primită de Dumnezeu şi nu poate face bine bisericii. Un pastor al lui Hristos, care duce poporului mesajul solemn din partea lui Dumnezeu, ar trebui să acţioneze întotdeauna după dreptate, să iubească îndurarea şi să umble cu smerenie înaintea lui Dumnezeu. Duhul lui Hristos, aflat în inima sa, va determina fiecare putere a sufletului să hrănească şi să protejeze fiecare oaie de pe pajiştea Lui, ca un păstor sincer şi credincios. Iubirea este lanţul de aur care leagă inimile credincioase una de alta în legături ale prieteniei de bunăvoie, ale gingăşiei şi consecvenţei în credinţă; care, de asemenea, leagă sufletul de Dumnezeu. Există însă negreşit o lipsă de iubire, compasiune şi gingăşie plină de îndurare între fraţi. Servii lui Hristos sunt prea reci şi lipsiţi de inimă. Inimile lor nu sunt aprinse în întregime de compasiune delicată şi iubire sinceră. Consacrarea cea mai curată şi mai înaltă faţă de Dumnezeu este aceea care se manifestă prin dorinţele şi eforturile cele mai susţinute de a câştiga suflete pentru Hristos. Motivul pentru care pastorii care predică adevărul prezent nu au un succes mai mare este acela că le lipsesc într-o mare măsură credinţa, speranţa şi iubirea. Avem de întâmpinat şi de suportat munci şi conflicte, fapte ale tăgăduirii de sine şi tainice încercări ale inimii. Vor fi întristări şi lacrimi pentru păcatele noastre; vor fi lupte neîntrerupte şi vegheri, toate amestecate cu remuşcări şi ruşine din pricina nedesăvârşirii noastre. 20:78 Servitorii crucii scumpului nostru Mântuitor să nu-şi uite experienţa în aceste lucruri, ci să-şi aducă mereu aminte că nu sunt altceva decât nişte oameni, supuşi greşelii şi cu aceleaşi pasiuni ca şi fraţii lor; şi că, dacă îşi ajută fraţii, trebuie să persevereze în eforturile lor de a le face bine, având inimile umplute cu milă şi iubire. Ei trebuie să ajungă la inimile fraţilor lor şi să-i ajute acolo unde aceştia sunt slabi şi au cel mai mult nevoie de ajutor. Cei ce lucrează în cuvânt şi învăţătură ar trebui să-şi zdrobească propriile lor inimi împietrite, mândre şi necredincioase, 20:79 dacă vor să vadă petrecându-se acelaşi lucru şi în fraţii lor. Hristos a făcut totul pentru noi, pentru că suntem neajutoraţi; eram încătuşaţi în lanţurile întunericului, păcatului şi disperării şi, prin urmare, nu putem face nimic pentru noi înşine. Prin exercitarea credinţei, speranţei şi iubirii, ajungem tot mai aproape de standardul sfinţeniei desăvârşite. Fraţii noştri simt aceeaşi nevoie de ajutor plin de îndurare pe care am simţi-o noi. Nu ar trebui să-i împovărăm cu critici inutile, ci să lăsăm ca iubirea lui Hristos să ne determine să fim plini de compasiune şi tandreţe, pentru a putea plânge pentru cei greşiţi şi care s-au îndepărtat de Dumnezeu. Un suflet are o valoare infinită. Aceasta nu poate fi estimată decât prin preţul plătit pentru răscumpărarea lui. Calvarul! Calvarul! Calvarul va lămuri adevărata valoare a unui suflet! 20:80 Şcoala de sabat 20:81 Evlavia vie este un principiu care trebuie cultivat. Puterea lui Dumnezeu poate împlini pentru noi ceea ce nu vor reuşi toate metodele din lume. Perfecţiunea caracterului creştin depinde în întregime de harul şi tăria pe care nu le găsim decât în Dumnezeu. Fără puterea harului asupra inimii, putere care să ne ajute în eforturile noastre şi să ne sfinţească lucrările, nu vom reuşi să salvăm nici sufletele noastre, nici pe alte altora. Sistemul folosit şi ordinea sunt extrem de importante, însă nimeni să nu-şi facă impresia că acestea vor împlini lucrarea fără ca harul şi puterea lui Dumnezeu să atingă mintea şi inima. Inima şi firea pământească vor da greş în rutina rânduielilor şi în împlinirea planurilor noastre, dacă puterea lui Dumnezeu nu inspiră şi nu dă curajul de a lucra. 20:82 Fratele E. a făcut Şcoala de Sabat din Battle Creek principala mare temă de interes. Ea a absorbit mintea celor tineri, în timp ce alte îndatoriri religioase au fost neglijate. Adesea, după încheierea Şcolii de Sabat, dirigintele, un grup de instructori şi un număr destul de mare de elevi se întorceau acasă pentru a se odihni. Ei simţeau că povara lor pentru 20:83 acea zi se sfârşise şi că nu mai aveau alte îndatoriri. Când clopoţelul suna pentru ora de serviciu divin public şi oamenii îşi părăseau căminele pentru a merge la casa de rugăciune, se întâlneau cu mulţi participanţi ai Şcolii de Sabat care mergeau acasă. Şi oricât de importantă era întrunirea, interesul multor participanţi la Şcoala de Sabat n-a putut fi trezit pentru a simţi plăcere faţă de învăţăturile date de pastor cu privire la subiecte importante din Biblie. În timp ce mulţi copii nu participau la serviciul public, unii dintre aceia care rămâneau nu beneficiau de avantajele cuvântului adresat; căci simţeau că această lucrare era o povară obositoare. 20:84 Ar trebui să existe ordine şi disciplină la Şcolile noastre de Sabat. Copiii care participă la aceste ore ar trebui să preţuiască privilegiul de care se bucură şi ar trebui să li se ceară să respecte regulamentul. Iar părinţii ar trebui să manifeste o grijă încă şi mai mare ca fiii şi fiicele lor să-şi înveţe lecţiile biblice, mai mare decât aceea pe care o au când îi controlează pentru a vedea dacă şi le-au făcut pe cele de zi cu zi, de la şcoală. Lecţiile biblice ar trebui învăţate mult mai bine decât cele de la şcolile normale. Dacă părinţii şi copiii nu văd deloc necesitatea de a manifesta un astfel de interes, atunci copiii ar face mai bine să rămână acasă; căci Şcoala de Sabat nu se va dovedi o binecuvântare pentru ei. Părinţii şi copiii ar trebui să lucreze în armonie cu dirigintele Şcolii de Sabat şi cu instructorii, făcând astfel dovada că apreciază lucrarea împlinită pentru ei. Părinţii ar trebui să manifeste un interes deosebit faţă de educaţia religioasă a copiilor lor, pentru ca aceştia să poată cunoaşte mai bine Scripturile. 20:85 Există mulţi copii care spun că nu au avut timp şi de aceea nu şi-au învăţat lecţiile pentru Şcoala de Sabat; sunt însă doar câţiva care n-ar putea găsi ceva timp pentru a-şi învăţa lecţiile, chiar dacă le-ar considera interesante. Unii îşi petrec timpul în distracţii şi făcând excursii; altele, aranjându-şi în mod inutil rochiile pentru etalare ostentativă, cultivând astfel mândria şi uşurătatea. Orele acestea petrecute fără nici un folos sunt ale lui Dumnezeu, timp pentru care trebuie să-I dea socoteală. Ceasurile petrecute prin împodobire inutilă sau în distracţii şi conversaţie uşuratică vor fi aduse la judecată alături de fiecare faptă. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: