19:1 Reforma sănătăţii
19:2 La 10 decembrie 1871, mi s-a arătat iarăşi că reforma sănătăţii este o ramură a marii lucrări care trebuie să pregătească un popor pentru venirea Domnului. Aceasta este tot atât de strâns legată de solia celui de-al treilea înger cum este mâna de corp. Omul a privit superficial Legea Celor Zece Porunci; însă Domnul nu ar veni să-i pedepsească pe călcătorii acestei Legi fără să le trimită mai întâi o solie de avertizare. Cel de-al treilea înger vesteşte această solie. Dacă oamenii ar fi fost supuşi Legii Celor Zece Porunci, împlinind în vieţile lor principiile acelor precepte, blestemul bolilor care inundă acum lumea nu ar fi existat.
19:3 Bărbaţii şi femeile nu pot încălca legea care guvernează organismul uman, îngăduindu-şi un apetit stricat şi patimi depravate, fără a încălca şi Legea lui Dumnezeu. De aceea, El a îngăduit ca lumina reformei sănătăţii să strălucească asupra noastră ca să ne putem vedea păcatul când violăm legile pe care El le-a stabilit în fiinţa noastră. Toate bucuriile sau suferinţele noastre pot fi descoperite cercetând încălcarea sau supunerea faţă de legile firii. Bunul nostru Tată ceresc vede starea deplorabilă a oamenilor care, cu bună ştiinţă sau din ignoranţă, îşi duc vieţile călcând legile stabilite de El. Şi, cu iubire şi milă faţă de neamul omenesc, El lasă ca lumina să strălucească asupra reformei sănătăţii. Dumnezeu face cunoscută Legea Sa şi pedeapsa care va urma încălcării ei, pentru ca toţi să poată învăţa şi să aibă grijă să trăiască în armonie cu legile firii. El Îşi face cunoscută Legea atât de lămurit şi o scoate atât de mult în evidenţă, încât aceasta este asemenea unei cetăţi în vârf de munte. Toţi cei aflaţi în deplinătatea facultăţilor mintale o pot înţelege, dacă vor. Idioţii nu vor fi răspunzători. Lucrarea care însoţeşte solia celui de-al treilea înger pentru a pregăti venirea Domnului este aceea de a face clare ca lumina zilei legile care guvernează organismul omenesc şi de a îndemna cu putere păzirea acestora.
19:4 Adam şi Eva au căzut din cauza unui apetit nestăpânit. Hristos a venit şi a rezistat înaintea celei mai grozave ispite a lui Satana şi, pentru neamul omenesc, a biruit pofta, arătând că omul poate birui. Tot aşa cum Adam a căzut din pricina poftei şi a pierdut Edenul cel binecuvântat,
19:5 copiii lui Adam pot birui apetitul prin Hristos şi pot recâştiga Edenul prin cumpătare în toate lucrurile.
19:6 Neştiinţa nu mai este astăzi o scuză pentru încălcarea Legii. Lumina străluceşte clar şi nimeni nu trebuie să fie neştiutor, căci Însuşi marele Dumnezeu este instructorul omului. Toţi sunt îndatoraţi prin obligaţiile cele mai sacre adevăratei experienţe pe care le-o dă El acum în privinţa reformei sănătăţii. El doreşte ca marele subiect al reformei sănătăţii să fie fluturat pretutindeni, căci altfel le este cu neputinţă bărbaţilor şi femeilor, cu toate obiceiurile lor păcătoase, care excită creierul şi distrug sănătatea, să înţeleagă adevărurile sacre prin care urmează să fie sfinţiţi, rafinaţi, înălţaţi şi făcuţi demni de societatea îngerilor cereşti, în Împărăţia slavei.
19:7 Locuitorii lumii antediluviene au fost nimiciţi pentru că ajunseseră corupţi datorită îngăduirii apetitului stricat. Cei din Sodoma şi Gomora au fost nimiciţi prin satisfacerea apetitului nefiresc, care le adormise într-atât intelectul, încât nu puteau face diferenţa dintre cerinţele sfinte ale lui Dumnezeu şi pretenţiile gălăgioase ale poftei. Aceasta din urmă i-a adus în robie şi au devenit atât de cruzi şi cutezători în murdăriile lor abjecte, încât Dumnezeu n-a mai vrut să-i tolereze pe pământ. Dumnezeu pune ticăloşia Babilonului pe seama lăcomiei şi beţiei lui.
19:8 Apostolul Pavel roagă fierbinte biserica: "Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu; aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească". Prin urmare, oamenii îşi pot face trupurile nesfinte prin îngăduinţe păcătoase. Dacă sunt nesfinţi, ei nu pot fi închinători spirituali, fiind nevrednici pentru Cer. Dacă omul va îndrăgi lumina pe care Dumnezeu, în îndurarea Sa, i-o dă asupra reformei sănătăţii, el poate fi sfinţit prin adevăr şi pregătit pentru viaţa veşnică. Dacă dispreţuieşte însă acea lumină şi trăieşte călcând legile firii, trebuie să plătească preţul pentru aceasta.
19:9 Dumnezeu l-a creat pe om sfânt şi desăvârşit. Dar omul a căzut din starea sa de sfinţenie pentru că a călcat Legea lui Dumnezeu. De la cădere,
19:10 a fost o creştere rapidă a bolilor, suferinţei şi morţii. Însă, cu toate că omul L-a insultat pe Creatorul său, iubirea lui Dumnezeu este încă întinsă neamului omenesc, iar El îngăduie ca lumina să strălucească, pentru ca omul să poată vedea că, pentru a duce o viaţă desăvârşită, trebuie să trăiască în armonie cu acele legi naturale care îi stăpânesc fiinţa. De aceea, este cel mai important lucru ca el să ştie cum să trăiască pentru ca puterile trupului şi minţii sale să poată fi folosite spre slava lui Dumnezeu.
19:11 Omului îi este cu neputinţă să-şi aducă trupul ca o jertfă vie, sfântă şi plăcută lui Dumnezeu în timp ce, pentru că aşa se obişnuieşte în lume, îşi îngăduie obiceiuri care îi reduc vigoarea fizică, mintală şi morală. Apostolul adaugă: "Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită". Isus, aşezat pe Muntele Măslinilor, i-a învăţat pe ucenicii Săi despre semnele care vor preceda venirea Lui. El spune: "Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului omului. Căci aşa cum era în zilele dinainte de potop, când mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua în care a intrat Noe în corabie şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului".
19:12 Aceleaşi păcate care au adus mânia lui Dumnezeu asupra lumii în zilele lui Noe există şi în zilele noastre. Bărbaţii şi femeile mănâncă şi beau până ajung la îmbuibare şi beţie. Acest păcat general, îngăduirea poftei stricate, a stârnit pasiunile bărbaţilor în zilele lui Noe şi a dus la o depravare a tuturor, până când violenţa şi crimele au ajuns până la cer şi Dumnezeu a spălat pământul de murdăria morală printr-un potop.
19:13 Aceleaşi păcate ale îmbuibării şi beţiei au amorţit sensibilitatea morală a locuitorilor Sodomei, astfel încât nelegiuirile păreau să constituie deliciul bărbaţilor şi femeilor din acel oraş ticălos. Hristos avertizează astfel lumea: "Tot aşa cum a fost în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau,
19:14 cumpărau, vindeau, plantau, construiau; dar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer şi i-a distrus pe toţi; la fel va fi şi în ziua în care Se va arăta Fiul omului" .
19:15 Hristos ne-a dat aici o lecţie extrem de importantă. El nu încurajează lenevia prin învăţătura Sa. Exemplul dat este opusul acesteia. Hristos a fost un bun muncitor. El a dus o viaţă plină de tăgăduire de sine, sârguinţă, perseverenţă, hărnicie şi economie. A vrut să pună înaintea noastră pericolul de a face din mâncare şi băutură lucrul cel mai important. El dezvăluie rezultatul de a ceda satisfacerii apetitului. Puterile morale sunt slăbite într-atât, încât păcatul nu mai apare odios. Nelegiuirile sunt trecute cu vederea şi pasiunile josnice stăpânesc mintea, până când stricăciunea generală dezrădăcinează principiile şi pornirile bune, iar Dumnezeu este hulit. Toate acestea sunt rezultatul faptului că se mănâncă şi se bea în exces. Aceasta este chiar starea de lucruri despre care El declară că va exista la a doua Sa venire.
19:16 Vor ţine bărbaţii şi femeile seama de avertizare? Vor îndrăgi ei lumina sau vor deveni sclavi ai apetitului şi pasiunilor josnice? Hristos ne arată ceva mai înalt pentru care să trudim, mai mult decât ce vom mânca, ce vom bea şi cu ce ne vom îmbrăca. Preocuparea pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte este excesivă, încât devine nelegiuire şi se numără printre păcatele caracteristice ale ultimelor zile, constituind un semn al apropiatei reveniri a lui Hristos. Timp, bani şi putere, care sunt ale Domnului, dar pe care ni le-a încredinţat nouă, sunt irosite pe îmbrăcăminte inutilă şi pe delicatese pentru o poftă stricată, lucruri care slăbesc energia şi aduc suferinţă şi degradare. Este imposibil să aducem trupurile noastre ca o jertfă vie înaintea lui Dumnezeu, când ele sunt pline de stricăciune şi boli din cauza îngăduinţelor noastre păcătoase.
19:17 Trebuie căpătate cunoştinţe în ce priveşte modul în care să mâncăm, să bem şi să ne îmbrăcăm în aşa fel încât să ne păstrăm sănătatea. Boala este cauzată de încălcarea legilor sănătăţii; ea este rezultatul violării legilor care guvernează organismul uman. Prima noastră datorie, pe care o avem faţă de Dumnezeu, faţă de noi înşine şi faţă de semenii noştri, este de a respecta legile lui Dumnezeu, care includ şi legile sănătăţii. Dacă suntem bolnavi, punem o povară
19:18 obositoare asupra prietenilor noştri şi devenim incapabili de a ne împlini datoriile faţă de familiile şi semenii noştri. Iar când moartea prematură este rezultatul încălcării legilor firii, aducem celorlalţi întristare şi suferinţă; îl privăm pe aproapele nostru de ajutorul pe care ar trebui să i-l acordăm cât suntem încă în viaţă; ne jefuim familiile de confortul şi ajutorul pe care le-am putea acorda şi Îl jefuim pe Dumnezeu de slujirea pe care o pretinde de la noi, în scopul de a înălţa slava Sa. Şi atunci nu suntem noi, în cel mai direct sens al cuvântului, călcători ai Legii lui Dumnezeu?
19:19 Însă Dumnezeu este a toate îndurător, plin de har şi de iubire, iar când lumina ajunge la aceia care şi-au vătămat sănătatea, îngăduindu-şi lucruri păcătoase, şi ei se lasă convinşi de păcat, se pocăiesc şi îşi cer iertare, El acceptă jertfa săracă ce I se aduce şi îi primeşte. Ah, ce milă plină de iubire, să nu refuze rămăşiţa de viaţă nimicită a păcătosului suferind şi pocăit! În mila Sa neîntrecută, El salvează aceste suflete ca şi cum le-ar scoate din foc. Dar ce jertfă slabă, jalnică în cel mai bun caz, oferim unui Dumnezeu curat, sfânt! Facultăţile nobile au fost paralizate de către obiceiurile greşite ale îngăduinţei păcătoase. Aspiraţiile sunt pervertite, iar sufletul şi trupul, desfigurate.