18:24 Domnul ilustrează cum îi priveşte El pe bogaţii lumeşti, care îşi înalţă sufletele cu orgoliu din pricina averilor lor pământeşti, prin bogatul care şi-a stricat hambarele şi a zidit altele mai mari, ca să aibă loc pentru a-şi depozita bunurile. Uitând de Dumnezeu, el nu a recunoscut de unde îi veneau toate bogăţiile. Nici un cuvânt de recunoştinţă nu s-a înălţat către milostivul său Binefăcător. El s-a felicitat astfel: "Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea şi înveseleşte-te!" Stăpânul care îi încredinţase bogăţii pământeşti, cu care să-şi binecuvânteze semenii şi să aducă slavă Făcătorului său, era mânios pe bună dreptate pentru ingratitudinea lui şi a zis: "Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ţi se va cere înapoi sufletul; şi lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi? Tot aşa este şi cu cel care îşi adună comori pentru el şi nu se îmbogăţeşte faţă de Dumnezeu." Aici avem zugrăvit modul în care Dumnezeul cel infinit apreciază valoarea omului. O avere de proporţii sau bogăţia în orice măsură nu poate asigura favoarea lui Dumnezeu. Toate aceste daruri mărinimoase şi binecuvântări vin de la El, pentru a pune la probă, a dovedi şi dezvolta caracterul omului.