16:1 Declinul fizic al neamului omenesc
16:2 Cartea Genezei ne dă un raport foarte precis despre viaţa socială şi individuală; cu toate acestea, nu avem menţionat cazul vreunui copil născut orb, surd, olog, diform sau debil mintal. Nu există nici o situaţie în acest raport care să facă referire la o moarte naturală survenită din pruncie, copilărie sau în prima parte a bărbăţiei. Nu există nici un raport despre bărbaţi sau femei care au murit de boală. În cartea Genezei, anunţurile mortuare sună astfel: "Toate zilele pe care le-a trăit Adam au fost de nouă sute treizeci de ani; apoi a murit." "Toate zilele lui Set au fost de nouă sute doisprezece ani; apoi a murit." Despre alţii, raportul declară: A trăit până la o bătrâneţe fericită; apoi a murit. Era atât de rar ca fiul să moară înaintea tatălui, încât faptul acesta era considerat vrednic de a fi amintit: "Şi Haran a murit în faţa tatălui său Terah" . Haran a devenit tată înaintea morţii sale.
16:3 Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu o forţă vitală atât de mare, încât acesta a făcut faţă înmulţirii bolilor neamului omenesc, consecinţă a obiceiurilor stricate, şi a continuat să reziste timp de şase mii de ani. Acest fapt în sine este de ajuns pentru a ne dovedi tăria şi energia pe care le-a dat Dumnezeu omului la crearea lui. A fost nevoie de mai mult de două mii de ani de crime şi îngăduirea pasiunilor josnice pentru a aduce bolile, într-o măsură ceva mai mare, asupra neamului omenesc. Dacă Adam, la crearea sa, nu ar fi fost înzestrat cu de douăzeci de ori mai multă forţă vitală decât au oamenii
16:4 astăzi, rasa umană, cu obiceiurile actuale de a trăi, încălcând legile naturale, s-ar fi stins de pe pământ. În perioada primei veniri a Domnului Hristos, neamul omenesc degenerase atât de rapid, încât bolile acumulate până atunci apăsau asupra generaţiei aceleia, aducând un val de suferinţă şi greutatea unei nenorociri de nespus.
16:5 Mi s-a pus înainte starea jalnică a lumii în prezent. De la căderea lui Adam, neamul omenesc a degenerat continuu. Mi-au fost arătate unele din motivele condiţiei deplorabile de astăzi a bărbaţilor şi femeilor formaţi după chipul lui Dumnezeu. Iar simţământul că trebuie făcut mult pentru a opri, măcar într-o mică măsură, stricăciunea fizică, mintală şi morală, mi-a umplut inima de durere şi deznădejde. Dumnezeu nu a creat rasa omenească în starea de slăbiciune în care se află astăzi. Această stare de lucruri nu este lucrarea Providenţei, ci lucrarea omului; a fost creată prin abuzurile şi obiceiurile greşite, prin violarea legilor pe care le-a făcut Dumnezeu pentru a guverna viaţa omului. Prin ispita de a-şi îngădui apetitul au căzut la început Adam şi Eva din starea lor înaltă, sfântă şi fericită. Şi prin aceeaşi ispită a ajuns slăbită întreaga rasă umană. Oamenii au permis apetitului şi pasiunii să pună stăpânire pe tron şi să supună raţiunea şi intelectul.
16:6 Violarea legilor organismului şi consecinţa acestui lucru, suferinţa umană, au continuat atât de mult timp, încât bărbaţii şi femeile consideră starea actuală de boală, suferinţă, slăbiciune şi moarte prematură ca fiind soarta hotărâtă a omenirii. Omul a ieşit perfect şi frumos ca alcătuire din mâna Creatorului lui şi cu atât de multă forţă vitală, încât a fost nevoie de mai mult de două mii de ani pentru ca poftele şi pasiunile sale stricate şi violările curente ale legilor trupeşti să fie simţite apăsând cu putere asupra rasei umane. Generaţiile mai recente au simţit presiunea infirmităţilor şi bolilor, mai mare şi mai rapidă cu fiecare generaţie. Forţele vitale au fost mult slăbite prin îngăduirea apetitului şi pasiunilor păcătoase.
16:7 Patriarhii de la Adam la Noe au trăit, cu puţine excepţii, aproape o mie de ani. Din zilele lui Noe, durata vieţii s-a tot micşorat. Cei care sufereau de
16:8 boli au fost aduşi la Hristos pentru a fi vindecaţi, din orice oraş, orăşel şi sat; căci erau afectaţi de tot felul de boli. Iar boala a crescut constant de atunci, de la o generaţie la alta. Din cauza încălcării continue a legilor vieţii, mortalitatea a crescut într-o măsură înfricoşătoare. Anii omului au fost scurtaţi, aşa încât generaţia actuală intră în mormânt chiar înainte de vârsta la care generaţiile care au trăit în primele câteva mii de ani de la creaţie abia intrau în acţiune.
16:9 Boala s-a transmis de la părinţi la copii, din generaţie în generaţie. Pruncii din leagăn sunt îngrozitor de afectaţi din cauza păcatelor părinţilor, care le-au micşorat forţa vitală. Obiceiurile lor greşite de a mânca şi de a se îmbrăca şi în general viaţa lor de plăceri, toate acestea sunt transmise ca moştenire copiilor. Mulţi se nasc demenţi, diformi, orbi, surzi şi o categorie numeroasă, deficienţi în ce priveşte intelectul. Ciudata absenţă a principiilor, care caracterizează această generaţie şi care se manifestă prin faptul că aceştia desconsideră legile de vieţuire şi ale sănătăţii, este uluitoare. Ignoranţa învăluie acest subiect în timp ce lumina străluceşte pretutindeni în jurul lor. Pentru majoritatea, principala lor nelinişte este: Ce-am să mănânc? Ce-am să beau? Cu ce-am să mă îmbrac? În pofida a tot ce se spune şi se scrie în legătură cu modul în care ar trebui să ne purtăm cu trupurile noastre, apetitul este marea lege care are stăpânire în general asupra bărbaţilor şi femeilor.
16:10 Puterile morale sunt slăbite, pentru că bărbaţii şi femeile nu vor să trăiască în supunere faţă de legile sănătăţii şi să facă din acest măreţ subiect o datorie personală. Părinţii dau ca moştenire copiilor propriile lor obiceiuri stricate, iar bolile dezgustătoare otrăvesc sângele şi storc de puteri creierul. Majoritatea bărbaţilor şi femeilor rămân neştiutori în privinţa legilor fiinţei lor şi îşi îngăduie apetitul şi pasiunea pe socoteala intelectului şi simţului moral, părând dispuşi să rămână ignoranţi în ce priveşte rezultatul faptului că au încălcat legile firii omeneşti. Ei îşi îngăduie apetitul depravat folosind otrăvuri lente, care strică sângele şi subminează puterile creierului, aducând în
16:11 consecinţă boala şi moartea asupra lor. Prietenii lor numesc rezultatul acestei căi "încercarea trimisă de Providenţă". Făcând aceasta, ei insultă Cerul. Prietenii acestora s-au răzvrătit împotriva legilor firii şi au suferit pedeapsa pentru că au încălcat astfel legile ei. Suferinţa şi mortalitatea tronează acum pretutindeni, mai cu seamă printre copii. Cât de mare este contrastul dintre această generaţie şi aceia care au trăit în primele două mii de ani!