15:1 Închişi cu forţa în şcoală
15:2 Sistemul educaţional continuat de-a lungul multor generaţii a fost distructiv în ce priveşte sănătatea şi chiar viaţa. Mulţi copii au petrecut cinci ore zilnic în săli de clasă neventilate cum se cuvine sau insuficient de mari pentru confortul şcolarilor. Aerul în asemenea încăperi se transformă curând în otravă pentru plămânii care îl inhalează. Copiii mici, ale căror membre şi muşchi nu sunt puternici şi al căror creier este nedezvoltat, au fost ţinuţi închişi spre răul lor. S-o spunem din capul locului - unii abia se ţin în viaţă. Faptul că sunt închişi zi de zi în şcoală îi face agitaţi şi bolnăvicioşi. Trupurile lor ajung pipernicite din pricina stării de epuizare a sistemului nervos. Iar dacă flacăra vieţii se stinge, părinţii şi învăţătorii nu sunt de părere că au avut o influenţă directă în suprimarea scânteii de viaţă. Când stau lângă mormintele copiilor lor, părinţii îndureraţi îşi consideră pierderea ca fiind un act special al
15:3 Providenţei, când, printr-o ignoranţă de neiertat, propria lor cale a distrus vieţile copiilor. Atunci, faptul de a pune moartea pe seama Providenţei înseamnă blasfemie. Dumnezeu a vrut ca micuţii să trăiască şi să fie disciplinaţi pentru a putea avea caractere frumoase, să-L slăvească în această lume şi să-L laude în cealaltă lume, mai bună.
15:4 Asumându-şi responsabilitatea de a-i educa pe aceşti copii, părinţii şi învăţătorii nu simt că răspund înaintea lui Dumnezeu şi au datoria să cunoască organismul omenesc, ca să poată trata corpurile copiilor şi elevilor lor într-un mod în care să păstreze viaţa şi sănătatea. Mii de copii mor din cauza ignoranţei părinţilor şi învăţătorilor. Mamele petrec ore întregi cu lucrul inutil la rochiile lor şi îmbrăcămintea copiilor lor, pentru a-i pregăti în vederea etalării ostentative, şi apoi se scuză că nu pot găsi timp pentru citit şi pentru obţinerea informaţiilor necesare îngrijirii sănătăţii copiilor lor. Ele gândesc că e mai uşor să-şi încredinţeze trupurile doctorilor. Pentru a fi în pas cu moda şi obiceiul, mulţi părinţi au sacrificat sănătatea şi vieţile copiilor lor.
15:5 Ca să cunoască minunatul organism uman, oasele, muşchii, stomacul, ficatul, intestinul, inima şi porii pielii şi ca să înţeleagă dependenţa unui organ de altul pentru activitatea sănătoasă a tuturor celorlalte este nevoie de studiu, faţă de care cele mai multe mame nu manifestă nici un interes. Ele nu ştiu nimic despre influenţa trupului asupra minţii şi a minţii asupra trupului. Mintea, care leagă finitul de infinit, nu pare să fie înţeleasă de acestea. Mintea este coordonatorul trupului. Copiilor li se îngăduie să mănânce alimente din carne, mirodenii, unt, brânză, carne de porc, prăjituri grele şi condimente în general. De asemenea, sunt lăsaţi să mănânce neregulat şi între mese alimente nesănătoase. Aceste lucruri deranjează stomacul, excitând nervii la o activitate împotriva firii şi slăbind intelectul. Părinţii nu realizează că sădesc sămânţa care va aduce boală şi moarte.
15:6 Mulţi copii au fost ruinaţi pe viaţă pentru că au forţat intelectul şi au neglijat întărirea puterilor fizice. Mulţi au murit în copilărie din pricina căii urmate de părinţi şi învăţători nesocotiţi, care au forţat mintea tânără a acestora prin linguşire sau frică pe când erau prea mici pentru a vedea interiorul unei săli de clasă. Mintea le-a fost suprasolicitată cu lecţii, când, de fapt, nu ar fi trebuit să fie chemaţi la şcoală, ci ţinuţi acasă până când constituţia lor fizică avea să fie suficient de solidă pentru a suporta efortul intelectului. Copilaşii ar trebui să fie lăsaţi liberi să alerge ca mieluşeii în aer liber, să fie liberi şi fericiţi, şi ar trebui să li se ofere cele mai favorabile ocazii de a pune temelia unei constituţii fizice solide.
15:7 Părinţii ar trebui să fie singurii învăţători ai copiilor lor până când aceştia împlinesc opt sau zece ani. De îndată ce mintea lor poate înţelege, părinţii ar trebui să deschidă înaintea lor marea carte a naturii. Mama ar trebui să aibă mai puţină iubire de artificial în casa ei şi faţă de pregătirea rochiei pentru etalare şi ar trebui să-şi găsească timp de a cultiva, în ea însăşi şi în copiii ei, dragostea faţă de minunaţii boboci de flori care se deschid. Atrăgând atenţia copiilor ei asupra diferitelor culori ale acestora şi varietăţii formelor, ea îi poate familiariza cu Dumnezeu, care a făcut toate lucrurile frumoase ce îi atrag şi încântă. Le poate îndruma mintea către Creatorul lor şi poate trezi în inimile lor tinere o iubire faţă de Tatăl lor ceresc, care a arătat o dragoste atât de mare pentru ei. Părinţii pot face legătura dintre Dumnezeu şi toate lucrurile create de El. Singura sală de clasă pentru copiii între opt şi zece ani ar trebui să fie în aer liber, în mijlocul florilor care se deschid şi peisajelor minunate din natură. Şi singurul lor manual ar trebui să fie comorile naturii. Aceste lecţii, imprimate asupra minţii copiilor mici în mijlocul scenelor plăcute, atrăgătoare din natură, nu vor fi uitate curând.
15:8 Pentru ca tinerii şi copiii să aibă sănătate, voioşie, vivacitate, muşchi şi creier bine dezvoltaţi, ei ar trebui să petreacă mult timp în aer liber şi să aibă în mod judicios ceva util de făcut şi ceva cu care să se amuze. Copiii şi tinerii care sunt ţinuţi
15:9 la şcoală şi mărginiţi la studiul din cărţi nu pot avea o constituţie fizică solidă. Exersarea minţii prin studiu fără exerciţiu fizic corespunzător are tendinţa de a atrage sângele la creier, iar circulaţia sângelui în organism este dezechilibrată. Creierul are prea mult sânge, iar extremităţile prea puţin. Ar trebui să existe reguli care să hotărască timpul pentru studiu, după care o parte din timpul lor ar trebui petrecut prin muncă fizică. Iar dacă obiceiurile de a mânca, de a se îmbrăca şi de a dormi sunt în conformitate cu legile firii, ei pot obţine o educaţie fără a-şi sacrifica sănătatea fizică şi mintală.