14:1 Numărul 22 MĂRTURIE PENTRU COMUNITATE O EDUCAŢIE CORECTĂ
14:2 Cea mai frumoasă lucrare pe care şi-au asumat-o vreodată bărbaţii şi femeile este aceea de a se ocupa de mintea celor tineri. Trebuie avută grija cea mai mare în educarea tinerilor de a varia în aşa fel modul de instruire, încât să activeze puterile înalte şi nobile ale intelectului. Părinţii şi instructorii şcolari pot fi cu siguranţă consideraţi nepregătiţi pentru educarea copiilor dacă nu au învăţat mai întâi lecţia stăpânirii de sine, a perseverenţei, a îndelungii răbdări, a blândeţii şi iubirii. Ce poziţie importantă pentru părinţi, supraveghetori şi învăţători! Puţini sunt aceia care îşi dau seama care sunt nevoile vitale ale minţii şi cum să călăuzească intelectul în dezvoltare, gândurile aflate în schimbare şi sentimentele tinerilor.
14:3 Există o vreme pentru pregătirea copiilor şi o vreme pentru educarea tinerilor; şi este esenţial ca, în şcoală, ambele să se împletească într-o mare măsură. Copiii pot fi pregătiţi pentru a sluji păcatului sau pentru a sluji neprihănirii. Educarea timpurie a tinerilor le modelează caracterele atât în viaţa lor laică, cât şi în cea religioasă. Solomon spune: "Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, iar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea." Această afirmaţie este categorică. Pregătirea pe care o recomandă Solomon are menirea de a îndruma, educa, dezvolta. Pentru ca părinţii şi învăţătorii să facă această lucrare, trebuie să înţeleagă ei înşişi "calea" pe care trebuie să meargă un copil. Aceasta cuprinde mai mult decât a avea o cunoaştere desprinsă din cărţi. Ea presupune tot ceea ce este bun, virtuos, drept şi sfânt.
14:4 Implică practicarea cumpătării, evlaviei, bunătăţii frăţeşti, dragostea de Dumnezeu şi a unuia faţă de celălalt. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să se acorde atenţie educaţiei fizice, intelectuale, morale şi religioase a copiilor.
14:5 Educarea copiilor în cămin sau la şcoală nu ar trebui să fie asemenea dresării animalelor; căci copiii au o voinţă inteligentă, care ar trebui călăuzită în aşa fel, încât să controleze toate puterile lor. Animalele trebuie să fie dresate, căci ele nu au judecată, intelect. Însă mintea omenească trebuie învăţată să se autocontroleze. Trebuie educată să stăpânească întreaga fiinţă, în timp ce animalele sunt conduse de un stăpân şi sunt învăţate să îi fie supuse. Stăpânul este minte, judecată şi voinţă pentru animalul său. Un copil poate fi astfel educat, încât să nu aibă, întocmai ca un animal, o voinţă proprie. Însăşi individualitatea sa se poate topi în aceea a persoanei care îi supraveghează educaţia; voinţa lui, în toate intenţiile şi scopurile ei, este supusă voinţei învăţătorului.
14:6 Copiii care sunt educaţi astfel vor fi mereu lipsiţi de energie morală şi răspundere individuală. Ei nu au fost învăţaţi să acţioneze în virtutea raţiunii şi principiului; voinţa lor a fost controlată de altcineva, iar mintea nu a fost solicitată pentru a se putea dezvolta şi întări prin exerciţiu. Ei nu au fost îndrumaţi şi disciplinaţi conform constituţiei şi calităţilor specifice ale minţii lor, pentru a se folosi de cele mai mari puteri ale lor când este nevoie. Învăţătorii nu ar trebui să se oprească aici, ci ar trebui să acorde o atenţie deosebită cultivării facultăţilor intelectuale mai slabe, pentru ca toate puterile să poată fi puse la lucru şi înălţate de la un nivel de tărie la altul, pentru ca mintea să poată obţine dezvoltarea proporţională cuvenită.
14:7 Există multe familii cu copii care par a fi bine educaţi când se află sub disciplina de instruire; însă când sistemul care i-a ţinut sub controlul unor reguli stabilite este desfăcut, ei par să fie incapabili de a gândi, acţiona şi decide singuri. Aceşti copii s-au aflat atât de mult timp sub regula de fier, neîngăduindu-li-se să gândească şi să acţioneze ei înşişi în acele lucruri în care era imperios necesar s-o facă, încât nu au deloc încredere în ei înşişi să facă mişcări după propria lor
14:8 judecată şi nu au o părere personală. Iar când pleacă de la părinţii lor pentru a se descurca singuri, sunt uşor conduşi în direcţia greşită de către judecata altora. Caracterul lor nu este stabil. Nu li s-a solicitat propria judecată într-atât de mult şi rapid pe cât era posibil şi de aceea mintea lor nu ă fost dezvoltată şi întărită cum se cuvine. Ei s-au aflat atât de mult timp sub controlul absolut al părinţilor, încât se bizuie total pe aceştia; părinţii lor sunt minte şi judecată pentru ei.
14:9 Pe de altă parte, cei tineri nu ar trebui lăsaţi să gândească şi să acţioneze independent de judecata părinţilor şi învăţătorilor lor. Copiii ar trebui învăţaţi să respecte judecata bazată pe experienţă şi să fie călăuziţi de părinţii şi învăţătorii lor. Ar trebui să fie educaţi în aşa fel, încât mintea lor să fie unită cu mintea părinţilor şi învăţătorilor şi instruiţi într-un mod în care să poată vedea oportunitatea ascultării sfatului acestora. Iar când se vor desprinde din mâinile călăuzitoare ale părinţilor şi învăţătorilor, caracterele lor nu vor fi asemenea trestiei legănate de vânt.
14:10 Instruirea severă a tinerilor, fără a-i îndruma corect să gândească şi să acţioneze singuri, după cum le permite propria lor capacitate şi particularitate a intelectului, pentru ca prin acest mijloc să poată avea o creştere a gândirii, simţământul respectului de sine şi încrederea de a acţiona după propria lor destoinicie, va da naştere întotdeauna unei categorii de persoane slabe în ce priveşte tăria intelectuală şi morală. Iar când aceştia ies în lume pentru a acţiona singuri, vor da la iveală faptul că au fost dresaţi ca animalele, nu educaţi. Voinţa lor, în loc să fie călăuzită, a fost silită să se supună prin disciplina aspră a părinţilor şi învăţătorilor.
14:11 Acei părinţi şi învăţători care se laudă că au control total asupra minţii şi voinţei copiilor care se află sub îngrijirea lor ar înceta să se mai laude dacă ar putea întrezări vieţile viitoare ale copiilor care sunt astfel aduşi la supunere, prin forţă sau prin teamă. Aceştia sunt aproape complet nepregătiţi să-şi asume răspunderile aspre ale vieţii. Când aceşti tineri nu mai sunt conduşi de părinţii şi învăţătorii
14:12 lor şi sunt siliţi să gândească şi să acţioneze sinneri, vor urma aproape sigur o cale greşită şi vor ceda puterii ispitei. Ei nu vor încununa viaţa aceasta cu succes şi aceleaşi lipsuri se văd în viaţa lor religioasă. Dacă instructorii de copii şi tineret ar putea avea înaintea ochilor rezultatele disciplinei greşite pe care au practicat-o, şi-ar schimba planul de educaţie. Acel grup de învăţători care sunt satisfăcuţi că au un control aproape total asupra voinţei învăţăceilor lor nu sunt profesorii cu cel mai mare succes, deşi pe moment aparenţele pot fi măgulitoare.
14:13 Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca o minte omenească să se afle complet sub stăpânirea alteia. Iar aceia care fac eforturi ca individualitatea elevilor să se disipeze într-a lor şi să fie minte, voinţă şi conştiinţă pentru ei îşi asumă răspunderi înfricoşătoare. În anumite ocazii, aceşti elevi pot trece drept soldaţi bine instruiţi. Când constrângerea este însă îndepărtată, se va vedea că în ei există lipsa discernământului de a acţiona independent, din principiu. Cei care îşi propun ca obiectiv să-şi educe în aşa fel elevii, încât aceştia să poată vedea şi simţi că stă în propria lor putere să devină bărbaţi şi femei cu principii solide, calificaţi pentru orice poziţie în viaţă, sunt cei mai folositori învăţători, permanent încununaţi de succes. S-ar putea ca lucrarea lor să nu se arate avantajoasă în cea mai mare măsură pentru observatorii nepăsători, iar munca lor să nu fie preţuită tot atât de mult ca aceea a învăţătorului care ţine în stăpânire cu autoritate absolută mintea şi voinţa elevilor săi, însă vieţile viitoare ale învăţăceilor vor arăta roadele pe care le aduce planul cel mai bun de educare.
14:14 Există pericolul ca atât părinţii, cât şi învăţătorii să comande şi să dicteze prea mult, în timp ce nu reuşesc să comunice suficient cu copiii sau elevii lor. Adesea sunt prea rezervaţi şi îşi exercită autoritatea într-un mod rece, lipsit de simpatie, care nu poate câştiga inimile copiilor şi elevilor lor. Dacă ar vrea să-i strângă pe copii mai aproape de ei şi să le arate că îi iubesc şi ar manifesta interes faţă de toate eforturile lor şi chiar pentru jocurile lor, fiind chiar uneori un copil printre copii,
14:15 i-ar face pe aceştia foarte fericiţi şi le-ar câştiga dragostea şi încrederea. Şi astfel, mai degrabă ar respecta şi iubi aceşti copii autoritatea părinţilor şi învăţătorilor.
14:16 Obiceiurile şi principiile unui învăţător ar trebui să fie privite ca fiind de o importanţă mai mare chiar decât calificarea sa literară. Dacă este un creştin sincer, va simţi necesitatea de a avea un interes egal pentru educaţia fizică, intelectuală, morală şi spirituală a elevilor săi. Pentru a exercita o influenţă corectă, el ar trebui să aibă un control perfect asupra propriei persoane, iar inima sa să fie plină de iubire pentru elevii săi, lucru care se va vedea în privirile, cuvintele şi faptele lui. Ar trebui să aibă tărie de caracter şi atunci va putea modela mintea elevilor lui şi îi va putea instrui de asemenea şi în celelalte materii. Educaţia timpurie a tinerilor modelează în general caracterele lor pentru toată viaţa. Cei care se ocupă de tineri ar trebui să aibă grijă să stimuleze toate calităţile minţii, pentru a putea şti mai bine cum să îi dirijeze puterile, încât să fie puse la lucru spre obţinerea celor mai bune rezultate.