13:51 Mi s-a arătat că averea lăsată de tată fusese într-adevăr o sursă de amărăciune pentru copiii lui. Pacea şi fericirea lor şi încrederea pe care o aveau unul faţă de celălalt fuseseră mult tulburate de aceasta. Fratele A.Y. nu avea nevoie de proprietatea tatălui său. Avea de mânuit suficienţi talanţi pe care Dumnezeu îi lăsase în grija lui. Dacă ar dispune corect de ceea ce are în afara moştenirii, s-ar afla cel puţin în numărul celor care au fost credincioşi în puţine lucruri. Adăugarea isprăvniciei averii tatălui său, pe care a poftit-o cu nesaţ, a fost o responsabilitate mai mare decât cea cu care s-ar fi putut descurca.