13:29 Părinţii ar trebui să-şi exercite dreptul pe care li l-a dat Dumnezeu. El le-a încredinţat talanţii pe care ar dori ca ei să-i folosească spre slava Sa. Copiii nu trebuie să devină răspunzători pentru talanţii tatălui. Câtă vreme au încă o minte sănătoasă şi o bună judecată, părinţii ar trebui să conceapă dispoziţia testamentară legată de bunurile lor, evaluând totul cu rugăciune şi cu ajutorul unor consilieri potriviţi care au experienţă în adevăr şi o cunoaştere a voinţei divine. Dacă au copii care sunt năpăstuiţi sau se luptă cu sărăcia şi care vor folosi cu înţelepciune mijloacele primite, aceştia ar trebui avuţi în vedere. Dacă însă au copii necredincioşi, care au din plin bogăţia acestei lumi şi slujesc ei înşişi lumii, comit un păcat împotriva Stăpânului care i-a numit administratorii Săi, căci este păcat să le pună în mâini mijloace materiale numai pentru că aceştia sunt copiii lor. Cerinţele lui Dumnezeu nu trebuie privite cu uşurătate.