13:26 Copiii îşi influenţau părinţii să-şi lase proprietăţile în mâinile lor, pentru a dispune de acestea conform judecăţii lor. Cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu atât de clară şi simplă în ce priveşte banii încredinţaţi administratorilor, cu avertizările şi mustrările pe care Dumnezeu le-a dat de-a lungul Mărturiilor prin dispoziţiile privitoare la mijloace materiale - dacă, având toată această lumină înaintea lor, copiii îşi influenţează părinţii direct sau indirect să-şi împartă proprietăţile câtă vreme sunt încă în viaţă sau să dispună prin testament ca acestea să ajungă în mâinile lor după moartea părinţilor, ei îşi iau asupra lor răspunderi înfricoşătoare. Copiii acelor părinţi înaintaţi în vârstă care mărturisesc credinţa în adevăr ar trebui ca, în teamă de Dumnezeu, să-şi sfătuiască şi să stăruie pe lângă părinţi ca aceştia să-şi onoreze mărturisirea de credinţă şi să urmeze o cale, în ce priveşte mijloacele lor, pe care Dumnezeu o poate aproba. Părinţii ar trebui să-şi strângă comori în ceruri, dispunând ei înşişi ca mijloacele lor să folosească la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să se jefuiască singuri de comoara cerească, lăsând un surplus material celor ce au îndeajuns; căci, făcând astfel, ei nu numai că se lipsesc pe ei înşişi de preţiosul privilegiu de a-şi strânge în ceruri o comoară nepieritoare, dar jefuiesc chiar vistieria lui Dumnezeu.