Printable ModeMărturii pentru comunitate vol.3, 13
|
13:1 Grâul şi neghina 13:2 Într-o altă pildă pe care a prezentat-o Isus ucenicilor Săi, El a asemănat Împărăţia cerurilor cu un câmp pe care un om a semănat sămânţă bună, unde însă, pe când dormea, vrăjmaşul a semănat neghină. Gospodarului i s-a pus întrebarea: "'Domnule, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are dar neghină?' El le-a zis: 'Un vrăjmaş a făcut aceasta'. Slujitorii l-au întrebat: 'Vrei deci să mergem s-o smulgem?' 'Nu', le-a zis el, 'ca nu cumva, culegând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea. Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş; şi, la timpul secerişului, voi spune secerătorilor: 'Culegeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu'". Dacă vigilenţa şi credincioşia ar fi fost păstrate, dacă nu ar fi dormit şi nu ar fi fost nimeni neglijent, vrăjmaşul nu ar fi avut ocazia atât de prielnică de a semăna neghină în grâu. Satana nu doarme niciodată. El veghează şi nu pierde nici o ocazie de a-şi pune agenţii să răspândească eroarea, care găseşte un sol fertil în multe inimi nesfinţite. 13:3 Cei ce cred sincer în adevăr sunt întristaţi, iar încercările şi întristările lor cresc mult datorită elementelor din mijlocul lor, care îi necăjesc, îi descurajează în eforturile lor. Însă Domnul vrea să-i înveţe pe slujitorii Săi lecţia prin care aceştia să fie cu mare băgare de seamă în tot ceea ce fac. "Lăsaţi-le să crească împreună." 13:4 Nu smulgeţi cu putere neghina, pentru ca nu cumva, dezrădăcinând-o, preţioasele fire de grâu să slăbească. Atât pastorii, cât şi membrii bisericii ar trebui să fie foarte prevăzători, pentru a nu căpăta un zel care nu este potrivit cu ceea ce cunoaştem. Există primejdia de a face prea mult pentru a îndrepta dificultăţile din biserică, deşi, dacă ar fi lăsate neatinse, s-ar rezolva adesea singure. Este o politică rea aceea de a ne ocupa prematur de problemele din biserică. Va trebui să exercităm cea mai mare grijă, răbdare şi stăpânire de sine pentru a controla aceste lucruri, şi nu să pornim să lucrăm după mintea noastră, pentru a le pune în ordine. 13:5 Lucrarea înfăptuită în__ a fost prematură şi a provocat o despărţire înainte de vreme în acea comunitate mică. Dacă slujitorii lui Dumnezeu ar fi putut simţi forţa lecţiei date de Mântuitorul nostru în pilda grâului şi neghinei, ei nu s-ar fi apucat de lucrarea pe care au înfăptuit-o. Înaintea luării unei atitudini care să dea cea mai mică ocazie de a se plânge că au fost despărţiţi de biserică până şi celor care sunt peste măsură de nevrednici, chestiunea ar trebui să fie întotdeauna subiectul celei mai atente cercetări şi rugăciuni asidue. În__ s-au făcut demersuri care au creat un grup de opoziţie. Unii dintre ei au fost ascultători de pe marginea drumului, alţii, ascultători asemenea terenului stâncos; şi mai erau şi dintre aceia care aparţineau categoriei celor care primesc adevărul în timp ce inima le este invadată de spinii care sufocă sămânţa cea bună; aceştia nu şi-ar fi desăvârşit niciodată caractere creştine. Însă erau câţiva care ar fi putut fi hrăniţi şi întăriţi şi s-ar fi statornicit în adevăr. Dar poziţia luată de fraţii R. şi S. a provocat o criză prematură; şi apoi a mai fost şi o lipsă de înţelepciune şi judecată în modul de purtare cu acea fracţiune. 13:6 Dacă unele persoane merită să fie despărţite de biserică în aceeaşi măsură în care a meritat Satana să fie aruncat afară din cer, acestea vor avea simpatizanţi. Există întotdeauna o categorie de persoane care sunt influenţate mai mult de oameni decât de Spiritul lui Dumnezeu şi principii sănătoase, iar în condiţia de neconsacrare în care se află, acestea sunt mereu gata să se situeze de partea celor greşiţi şi să ofere mila şi compasiunea lor chiar celor care merită în cea mai mică măsură acest lucru. Aceşti simpatizanţi au o influenţă puternică asupra altora; lucrurile sunt privite 13:7 într-o lumină necorespunzătoare şi se face un mare rău, multe suflete fiind ruinate. Satana, în răzvrătirea lui, a luat cu sine a treia parte dintre îngeri. Ei s-au întors de la Tatăl şi de la Fiul Său şi s-au unit cu instigatorul la răzvrătire. Având aceste fapte înaintea noastră, ar trebui să acţionăm cu cea mai mare prevedere. La ce ne-am putea aştepta, dacă nu la încercări şi încurcături în relaţiile pe care le avem cu oameni care au minţi aşa de ciudate? Trebuie să îndurăm acest lucru şi să evităm necesitatea de a smulge neghina, ca să nu smulgem şi grâul. 13:8 "În lume veţi avea necazuri", spune Hristos; în Mine însă veţi avea pace. Încercările la care sunt supuşi creştinii, când trec prin întristări, nenorociri şi batjocuri, sunt mijloacele hotărâte de Dumnezeu pentru a despărţi pleava de grâu. Mândria noastră, egoismul, pasiunile rele şi iubirea de plăceri lumeşti, toate trebuie biruite; de aceea Dumnezeu ne trimite strâmtorări, pentru a ne testa şi dovedi şi a ne arăta că aceste rele există în caracterele noastre. Trebuie să biruim prin tăria şi harul Său pentru a fi părtaşi la natura divină, scăpând de stricăciunea care există în lume prin poftă. "Căci întristările noastre de o clipă", spune Pavel, "lucrează pentru noi mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă, în timp ce privim nu la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd; pentru că cele ce se văd sunt pentru un timp, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice." Strâmtorări, cruci, ispite, vrăjmăşii şi toate încercările noastre diverse sunt lucrătorii lui Dumnezeu care trebuie să ne cureţe, să ne sfinţească şi să ne pregătească pentru hambarul ceresc. 13:9 Răul provocat cauzei adevărului prin acţiuni pornite înainte de vreme nu poate fi niciodată reparat pe deplin. Cauza lui Dumnezeu din__ nu a înaintat aşa cum ar fi putut şi nu va sta ca o lumină prielnică înaintea poporului, aşa cum au stat lucrurile înainte ca această lucrare să fie înfăptuită. Există adesea printre noi persoane a căror influenţă nu pare să conteze decât ca număr de partea cea dreaptă. Vieţile lor par să fie inutile; daţi-le însă ocazia să se răzvrătească şi să lupte şi vor deveni lucrători zeloşi pentru Satana. Această lucrare se potriveşte mai mult cu simţămintele inimii fireşti. Este o mare nevoie de autocercetare şi rugăciune tainică. Dumnezeu a 13:10 promis înţelepciune celor ce I-o vor cere. Lucrarea misionară este în mod frecvent îmbrăţişată de cei nepregătiţi pentru ea. Este cultivat un zel de faţadă, în timp ce rugăciunea tainică este neglijată. Când aşa stau lucrurile, se face mult rău, căci aceşti lucrători caută să ajusteze conştiinţele altora după propriile lor reguli. Este nevoie de multă stăpânire de sine. Cuvintele pripite stârnesc certuri. Fratele S. se află în primejdia de a-şi îngădui un spirit de critică aspră. Acesta nu este nimerit pentru nişte slujitori ai neprihănirii. 13:11 Frate S., ai mult de învăţat. Ai fost predispus să aşezi eşecurile şi descurajările tale pe seama fratelui W.; însă o cercetare minuţioasă a motivaţiilor şi a cursului acţiunii urmate ar da la iveală alte cauze ale acestor descurajări, cauze care există în tine. Faptul că acţionezi după înclinaţiile inimii tale fireşti te aduce în robie. Spiritul sever, chinuitor, pe care ţi-l îngădui câteodată, anulează influenţa pe care o ai. Frate al meu, ai de făcut pentru tine o lucrare pe care nimeni nu o poate face în locul tău. Fiecare om trebuie să dea socoteală despre el însuşi în faţa lui Dumnezeu. El ne-a dat Legea Sa ca o oglindă în care să putem privi şi descoperi defectele din caracterele noastre. Nu trebuie să privim în această oglindă cu scopul de a vedea reflectarea greşelilor aproapelui nostru, de a vedea dacă acestea corespund standardului, ci de a observa defectele din noi înşine, pentru a le putea îndepărta. Cunoştinţa nu este tot ce ne trebuie; trebuie să urmăm lumina. Nu suntem lăsaţi să alegem pentru noi înşine, să ascultăm doar de ceea ce ne place şi ne convine. Ascultarea este mai bună decât jertfa. 13:12 Către părinţii bogaţi 13:13 La întâlnirea de tabără din Vermont, în 1870, m-am simţit constrânsă de Duhul lui Dumnezeu să dau o mărturie clară despre datoria părinţilor bogaţi şi în vârstă cu privire la dispoziţia testamentară legată de bunurile lor. Mi se arătase că unii oameni, care sunt iscusiţi, prudenţi şi 13:14 perspicace în privinţa tranzacţiilor de afaceri în general, bărbaţi renumiţi pentru promptitudine şi acurateţe, dau dovadă de lipsă de prevedere şi promptitudine în ce priveşte dispoziţiile pe care trebuie să le dea în timpul vieţii în legătură cu proprietatea lor. Ei nu ştiu cât de curând se va încheia timpul lor de probă şi totuşi anii trec fără să-şi pună lucrurile în rânduială şi adesea chiar viaţa lor se încheie în cele din urmă fără ca ei să-şi fi folosit judecata. Sau pot muri pe neaşteptate, fără a fi avertizaţi măcar cu o clipă înainte, iar bunurile lor sunt folosite într-un mod pe care ei nu l-ar fi aprobat. Aceştia sunt vinovaţi de neglijenţă; sunt administratori necredincioşi. 13:15 Creştinii care cred în adevărul prezent ar trebui să manifeste înţelepciune şi prevedere. Ei nu ar trebui să neglijeze întocmirea dispoziţiilor privitoare la mijloacele lor, aşteptând o ocazie favorabilă pentru a-şi aranja treburile 13:16 n timpul unei boli prelungite. Ar trebui să aibă afacerile în aşa fel ordonate, încât, dacă ar fi chemaţi să le părăsească în orice ceas şi dacă vocea li s-ar stinge până să mai facă vreun aranjament, să poată fi lichidate aşa cum ar fi făcut-o ei înşişi dacă ar fi fost în viaţă. Multe familii au fost jefuite de toate bunurile lor şi au fost condamnate la sărăcie pentru că a fost neglijată o lucrare care ar fi putut fi îndeplinită foarte uşor într-un ceas. Cei care îşi întocmesc testamentele nu ar trebui să se ferească de neplăcerile sau cheltuielile necesare pentru a obţine îndrumări legale şi pentru a le concepe într-un asemenea mod, încât să reziste la probă. 13:17 Am văzut că aceia care îşi mărturisesc credinţa în adevăr ar trebui să-şi arate credinţa prin fapte. Ei ar trebui să-şi facă prieteni cu ajutorul Mamonei nedrepte, pentru ca, în final, să poată fi primiţi în locuinţele veşnice. Dumnezeu i-a făcut pe oameni administratori de bunuri. El a pus în mâinile lor banii cu care să înainteze marea lucrare de mântuire a sufletelor pentru care Hristos Şi-a părăsit căminul ceresc, bogăţiile, slava şi a devenit sărac, pentru a putea, prin propria Sa umilinţă şi jertfă, să aducă la Dumnezeu multe fiice şi mulţi fii ai lui Adam. În providenţa Sa, Domnul a stabilit ca lucrarea din via Sa să fie susţinută prin mijloacele încredinţate în mâinile administratorilor Săi. Venită din partea lor, neglijenţa de a răspunde chemărilor cauzei lui Dumnezeu pentru împlinirea lucrării Sale îi dovedeşte ca fiind slujitori nevrednici şi indolenţi. 13:18 Mi se arătaseră unele lucruri despre cauza din Vermont, dar mai ales din Bordoville şi împrejurimile sale. Pasajul următor este din Mărturii pentru comunitate, nr. 20: 13:19 "Trebuie împlinită o lucrare pentru mulţi care locuiesc în Bordoville. Am văzut că vrăjmaşul era ocupat cu lucrarea de a-şi împlini obiectivele. Bărbaţi cărora Dumnezeu le-a încredinţat talanţi în mijloacele materiale au pus asupra copiilor lor răspunderea pe care Cerul a hotărât-o pentru ei, aceea de a fi administratori ai lui Dumnezeu. În loc să dea lui Dumnezeu ceea ce este al Său, ei pretind că tot ceea ce au le aparţine, ca şi cum au obţinut aceste bunuri prin propria lor iscusinţă şi putere. 13:20 Unii îşi plasează bunurile dincolo de controlul lor, punându-le în mâinile copiilor lor. Motivaţia lor tainică este aceea de a ajunge într-o poziţie în care nu se vor simţi răspunzători de a da din proprietatea lor pentru răspândirea adevărului. Aceştia iubesc cu vorba, nu cu fapta şi în adevăr. Nu-şi dau seama că ei nu se ocupă de propriii lor bani, ci de ai Domnului. 13:21 Părinţii ar trebui să aibă o mare teamă de a încredinţa copiilor talanţii mijloacelor materiale pe care Dumnezeu i-a pus în mâinile lor, aceasta numai dacă nu au dovada cea mai sigură că urmaşii lor au un interes, o dragoste şi un devotament mai mare pentru cauza lui Dumnezeu decât au ei înşişi şi că aceşti copii vor fi mai serioşi şi mai zeloşi în înaintarea lucrării lui Dumnezeu şi mai binevoitori de a împlini diferitele proiecte legate de aceasta, care reclamă mijloace materiale. Însă mulţi îşi pun mijloacele în mâinile copiilor, aruncând astfel asupra lor răspunderea propriei lor isprăvnicii, pentru că Satana îi împinge s-o facă. Procedând aşa, ei plasează în mod eficient acele mijloace în rândurile vrăjmaşului. Satana conduce lucrurile în aşa fel, încât să fie în favoarea propriului său scop şi lipseşte cauza lui Dumnezeu de mijloacele de care aceasta are nevoie pentru a fi susţinută din plin. 13:22 Mulţi care au făcut o înaltă mărturisire de credinţă sunt deficienţi în privinţa faptelor bune. Dacă ar dori să-şi arate credinţa prin fapte, ar putea exercita o influenţă puternică de partea adevărului. Ei însă nu pun la schimbător talanţii bunurilor 13:23 pe care li le-a împrumutat Dumnezeu. Cei care se gândesc să-şi uşureze conştiinţa, lăsând copiilor lor bunurile prin testament sau reţinându-se de la participarea la cauza lui Dumnezeu şi acceptând ca acestea să treacă în mâinile unor copii necredincioşi şi nechibzuiţi, pentru ca ei să le risipească sau să adune comori şi să le venereze, vor fi nevoiţi să dea socoteală pentru aceasta lui Dumnezeu; ei sunt ispravnici necredincioşi ai banilor Domnului. Ei îi îngăduie lui Satana să-i înfrângă prin aceşti copii a căror minte se află sub controlul său. Scopurile lui Satana sunt împlinite în multe feluri, în timp ce administratorii lui Dumnezeu par stupefiaţi şi paralizaţi; ei nu-şi dau seama de marea lor responsabilitate şi de socoteala care trebuie să vină curând." 13:24 Mi s-a arătat că timpul de probă al unora din vecinătatea __ avea să se încheie curând şi că era important ca lucrarea lor să sfârşească prin a fi aprobată de Dumnezeu, pentru ca, după aranjamentele finale, să poate auzi acel "bine" din partea Stăpânului. Mi s-a arătat, de asemenea, inconsecvenţa celor care mărturisesc credinţa în adevăr şi nu susţin cauza lui Dumnezeu cu mijloacele lor, pentru a le putea lăsa copiilor. Mulţi taţi şi mame sunt săraci în mijlocul abundenţei. Ei îşi îngrădesc într-o anumită măsură propriile satisfacţii şi îşi refuză adesea acele lucruri care sunt necesare pentru a se bucura de viaţă şi de sănătate, aceasta în timp ce au la dispoziţie mijloace din belşug. Ei simt că nu au dreptul, ca să spunem aşa, de a-şi însuşi mijloacele materiale pentru propria lor bunăstare sau în scopuri caritabile. Ei au un singur obiectiv înaintea lor, şi anume de a face economie de bunuri, pe care să le lase copiilor. Această idee este atât de pătrunzătoare, atât de intim întreţesută cu toate acţiunile lor, încât copiii se obişnuiesc să aştepte cu nerăbdare timpul în care toate aceste bunuri vor fi ale lor. Ei depind de ele, iar această perspectivă are o influenţă importantă, dar nefavorabilă asupra caracterelor lor. Unii devin risipitori, alţii devin egoişti şi avari, iar alţii chiar leneşi şi nepăsători. Mulţi nu cultivă obiceiul de a face economie; ei nu caută să fie independenţi. Nu au o ţintă şi dovedesc o labilitate a caracterului. Impresiile primite în copilărie şi tinereţe sunt ţesute în structura caracterului şi devin principii de acţiune în viaţa matură. 13:25 Cei care au cunoscut principiile adevărului ar trebui să se lase călăuziţi îndeaproape de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei ar trebui să-I dea lui Dumnezeu ceea ce aparţine lui Dumnezeu. Mi s-a arătat că mai mulţi în Vermont făceau o mare greşeală însuşindu-şi mijloacele pe care Dumnezeu li le încredinţase spre păstrare. Ei treceau cu vederea pretenţia lui Dumnezeu asupra a tot ceea ce au. Ochii lor erau orbiţi de vrăjmaşul neprihănirii, iar ei apucaseră pe o cale care avea să fie dezastruoasă pentru ei şi copiii lor dragi. 13:26 Copiii îşi influenţau părinţii să-şi lase proprietăţile în mâinile lor, pentru a dispune de acestea conform judecăţii lor. Cu lumina Cuvântului lui Dumnezeu atât de clară şi simplă în ce priveşte banii încredinţaţi administratorilor, cu avertizările şi mustrările pe care Dumnezeu le-a dat de-a lungul Mărturiilor prin dispoziţiile privitoare la mijloace materiale - dacă, având toată această lumină înaintea lor, copiii îşi influenţează părinţii direct sau indirect să-şi împartă proprietăţile câtă vreme sunt încă în viaţă sau să dispună prin testament ca acestea să ajungă în mâinile lor după moartea părinţilor, ei îşi iau asupra lor răspunderi înfricoşătoare. Copiii acelor părinţi înaintaţi în vârstă care mărturisesc credinţa în adevăr ar trebui ca, în teamă de Dumnezeu, să-şi sfătuiască şi să stăruie pe lângă părinţi ca aceştia să-şi onoreze mărturisirea de credinţă şi să urmeze o cale, în ce priveşte mijloacele lor, pe care Dumnezeu o poate aproba. Părinţii ar trebui să-şi strângă comori în ceruri, dispunând ei înşişi ca mijloacele lor să folosească la înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Ei nu ar trebui să se jefuiască singuri de comoara cerească, lăsând un surplus material celor ce au îndeajuns; căci, făcând astfel, ei nu numai că se lipsesc pe ei înşişi de preţiosul privilegiu de a-şi strânge în ceruri o comoară nepieritoare, dar jefuiesc chiar vistieria lui Dumnezeu. 13:27 Am declarat la întâlnirea de tabără că, atunci când proprietăţile sunt lăsate prin testament în majoritate copiilor, când nu este lăsat nimic pentru cauza lui Dumnezeu sau, dacă este, nu reprezintă decât o nimica toată ce nu merită amintită, aceste bunuri se dovedesc adesea un blestem pentru 13:28 copiii care le-au moştenit. Ar constitui o sursă de ispită şi ar deschide o uşă prin care s-ar afla în pericolul de a cădea în capcana multor patimi primejdioase şi vătămătoare. 13:29 Părinţii ar trebui să-şi exercite dreptul pe care li l-a dat Dumnezeu. El le-a încredinţat talanţii pe care ar dori ca ei să-i folosească spre slava Sa. Copiii nu trebuie să devină răspunzători pentru talanţii tatălui. Câtă vreme au încă o minte sănătoasă şi o bună judecată, părinţii ar trebui să conceapă dispoziţia testamentară legată de bunurile lor, evaluând totul cu rugăciune şi cu ajutorul unor consilieri potriviţi care au experienţă în adevăr şi o cunoaştere a voinţei divine. Dacă au copii care sunt năpăstuiţi sau se luptă cu sărăcia şi care vor folosi cu înţelepciune mijloacele primite, aceştia ar trebui avuţi în vedere. Dacă însă au copii necredincioşi, care au din plin bogăţia acestei lumi şi slujesc ei înşişi lumii, comit un păcat împotriva Stăpânului care i-a numit administratorii Săi, căci este păcat să le pună în mâini mijloace materiale numai pentru că aceştia sunt copiii lor. Cerinţele lui Dumnezeu nu trebuie privite cu uşurătate. 13:30 Şi trebuie înţeles foarte clar că, dacă părinţii şi-au întocmit testamentul, aceasta nu-i va împiedica să ofere mijloace materiale pentru cauza lui Dumnezeu câtă vreme trăiesc. Lucrul acesta ar trebui să-l facă. Ar trebui să aibă satisfacţia de aici şi răsplata de apoi, aceea de a dispune în privinţa surplusului de bunuri câtă vreme sunt încă în viaţă. Ei ar trebui să-şi facă partea ce le revine în înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Ar trebui să folosească mijloacele încredinţate de către Stăpân pentru a împlini lucrarea ce trebuie făcută în via Sa. 13:31 Dragostea de bani stă la baza aproape a tuturor crimelor comise în lume. Taţii care îşi reţin în mod egoist mijloacele materiale pentru a-şi îmbogăţi copiii, care nu văd nevoile cauzei lui Dumnezeu şi nu le acoperă, fac o greşeală teribilă. Copiii pe care gândesc că îi binecuvântează cu bunurile lor sunt blestemaţi prin acestea. 13:32 Banii lăsaţi copiilor devin adesea o sursă de amărăciune. Ei se ceartă în mod frecvent pentru proprietatea care le-a fost lăsată, iar în cazul unui testament, sunt rareori mulţumiţi cu toţii de dispoziţiile făcute de tată lor. Şi în loc ca mijloacele materiale lăsate să stârnească 13:33 recunoştinţă şi respect pentru memoria sa, acestea provoacă nemulţumire, cârtire, invidie şi lipsă de respect. Fraţi şi surori care au fost în relaţii de pace ajung uneori la discordie, iar certurile de familie sunt adesea rezultatul bunurilor moştenite. Bogăţiile sunt de dorit numai ca mijloc de satisfacere a lipsurilor din acel moment şi de a face bine altora. Cel mai ades însă, bogăţiile devin mai degrabă o capcană pentru posesor decât o binecuvântare. Părinţii nu ar trebui să caute să-i aducă pe copiii lor în situaţia de a se confrunta cu ispitele la care-i expun când le lasă mijloacele pentru care aceştia nu au făcut nici un efort să le câştige. 13:34 Mi s-a arătat că unii copii care mărturisesc credinţa în adevăr îşi influenţau în mod direct tatăl, pentru ca acesta să-şi păstreze mijloacele materiale pentru ei, în loc să le pună în cauza lui Dumnezeu, câtă vreme sunt încă în viaţă. Cei care şi-au influenţat tatăl să-şi transfere isprăvnicia asupra lor nu prea ştiu ce fac. Ei atrag o răspundere îndoită peste ei prin faptul că schimbă hotărârea tatălui, aşa încât acesta să nu împlinească scopul lui Dumnezeu în folosirea mijloacelor încredinţate lui de către El, pentru a fi folosite spre slava Sa şi răspunderea suplimentară de a deveni administratori ai bunurilor care ar fi trebuit puse la schimbător de către tatăl lor, astfel încât Stăpânul să fi putut primi ceea ce este al Său cu dobândă. 13:35 Mulţi părinţi fac o mare greşeală, punând bunurile din mâinile lor în cele ale copiilor, în timp ce sunt ei înşişi răspunzători de buna folosire sau risipirea talanţilor încredinţaţi lor de către Dumnezeu. Nici părinţii, nici copiii nu sunt făcuţi mai fericiţi prin acest transfer de proprietate. Iar părinţii, chiar dacă mai trăiesc câţiva ani, regretă îndeobşte lucrul pe care l-au făcut. Pe această cale, dragostea filială nu creşte. Copiii nu simt o recunoştinţă mai mare şi o obligaţie faţă de părinţii lor pentru această mărinimie. La baza acestei chestiuni pare să stea un blestem, nefericirea şi simţăminte amare ale unei dependenţe stânjenitoare din partea părinţilor. 13:36 Dacă părinţii, cât trăiesc, i-ar sprijini pe copii să se ajute singuri, ar face mai bine decât dacă le-ar lăsa mult la moartea lor. Copiii care sunt lăsaţi să se bizuie în principal 13:37 pe propriile lor străduinţe devin bărbaţi şi femei mai înzestraţi şi sunt mai bine pregătiţi pentru viaţa practică decât acei copii care au depins de averea tatălui lor. Copiii lăsaţi să depindă de resursele proprii pun în general preţ pe calităţile lor, îşi folosesc bine privilegiile şi îşi cultivă şi dirijează facultăţile pentru a-şi atinge un scop în viaţă. Adesea, îşi dezvoltă caractere marcate de hărnicie, economie şi valoare morală, care stau la baza succesului în viaţa de creştin. Acei copii pentru care părinţii înfăptuiesc cele mai multe lucruri se simt adesea cel mai puţin obligaţi faţă de ei. Greşelile de care am vorbit au existat în__. Părinţii au transferat isprăvnicia lor asupra copiilor. 13:38 La întâlnirea de tabără de la__, în 1870, am făcut apel la cei care aveau mijloace materiale, să facă uz de acele mijloace pentru cauza lui Dumnezeu, în calitate de ispravnici credincioşi ai Săi, şi să nu lase această lucrare în seama copiilor lor. Este o lucrare pe care Dumnezeu le-a dat-o lor de făcut, iar când Stăpânul îi va chema să dea socoteală de isprăvnicia lor, ei vor putea, ca ispravnici credincioşi, să-I ofere ceea ce le-a încredinţat, şi bunurile şi dobânda. 13:39 Mi-au fost înfăţişaţi fraţii X., Y. şi Z. Aceşti bărbaţi făceau o greşeală însuşindu-şi bunurile. Unii dintre copiii lor îi influenţau în această lucrare şi îşi atrăgeau asupra sufletelor responsabilităţile pe care erau nepregătiţi să le împlinească. Ei deschideau o uşă şi îl invitau pe vrăjmaş să intre cu ispitele lui, pentru a-i hărţui şi nimici. Cei doi fii mai tineri ai fratelui X. se aflau în mare pericol. Frecventau societatea unor persoane care nu avea să-i înalţe, ci să-i coboare. Influenţa subtilă a acestei companii câştiga o înrâurire abia perceptibilă asupra tinerilor. Conversaţia şi comportamentul răilor lor tovarăşi erau în măsură să-i îndepărteze de influenţa surorilor şi cumnaţilor lor. În timp ce vorbeam despre acest subiect, la întâlnirea de tabără, am fost profund mişcată. Ştiam că persoanele pe care le văzusem în viziune se aflau înaintea mea. Am insistat faţă de cei care mă ascultau asupra necesităţii unei consacrări depline faţă de Dumnezeu. Nu am dat nume, căci nu mi s-a îngăduit să fac aceasta. 13:40 Aveam însărcinarea de a mă ocupa de principii, să fac apeluri către inimi şi conştiinţe şi să le dau, celor care mărturiseau că Îl iubesc pe Dumnezeu şi păzesc poruncile Sale, ocazia de a-şi dezvolta caracterul. Dumnezeu dorea să le trimită avertizări şi admonestări, iar dacă ei doreau cu adevărat să împlinească voia Sa, iată, aveau ocazia s-o facă. A fost dată lumină şi apoi trebuia să aşteptăm şi să vedem dacă aveau să vină la lumină. 13:41 Am părăsit întâlnirea de tabără cu mintea împovărată de nelinişte pentru persoanele a căror primejdie îmi fusese arătată. Peste câteva luni, am aflat vestea morţii fratelui Y. Averea sa fusese lăsată copiilor lui. În decembrie trecut, eram programaţi pentru întâlniri în Vermont. Soţul meu era bolnav şi nu putea merge. Pentru a nu provoca o dezamăgire atât de mare, am consimţit să merg în Vermont împreună cu sora Hall. Am vorbit poporului cu o oarecare libertate, dar conferinţele noastre publice nu erau sub semnul destinderii. Ştiam că Duhul lui Dumnezeu nu avea cale liberă până nu erau făcute mărturisiri şi inimile nu se frângeau înaintea lui Dumnezeu. Nu puteam să tac. Duhul Domnului era asupra mea şi am relatat pe scurt esenţa a ceea ce am scris. Am rostit numele unora dintre cei prezenţi care stăteau în calea lucrării lui Dumnezeu. 13:42 Rezultatul faptului de a încredinţa copiilor proprietatea prin testament, şi de asemenea cazul părinţilor care transferaseră responsabilitatea isprăvniciei lor asupra copiilor în timpul vieţii lor, fusese verificat înaintea lor. Lăcomia îi făcuse pe fiii fratelui Y. să urmeze o cale greşită. Aceasta era mai ales situaţia unuia dintre ei. Am lucrat cu credincioşie, relatând lucrurile pe care le văzusem în legătură cu comunitatea, mai cu seamă în ce privea pe fiii fratelui Y. Unul dintre aceşti fraţi, tată la rândul lui, era corupt în adâncul inimii, corup în viaţă, fiind o ruşine pentru cauza scumpă a adevărului prezent; standardul său moral scăzut îi strica pe tineri. 13:43 Spiritul Domnului a venit la adunări şi unii au făcut mărturisiri în umilinţă, însoţite de lacrimi. După întrunire, am discutat personal cu fiii mai tineri ai fratelui X. Am făcut apel la inimile lor şi i-am rugat fierbinte ca, pentru 13:44 sufletele lor, să facă o schimbare completă, să se desprindă de compania celor care îi conduceau către ruină şi să caute acele lucruri care le aduc pacea. În timp ce făceam astfel apel la inimile acestor tineri, propria mea inimă bătea cu putere pentru ei şi îmi doream mult să-i văd supunându-se lui Dumnezeu. M-am rugat pentru ei şi i-am îndemnat să se roage pentru ei înşişi. Câştigam cu toţii biruinţa; cedau. Se auzi vocea fiecăruia rostind o rugăciune în umilinţă şi penitenţă şi eu am simţit că, într-adevăr, pacea lui Dumnezeu se lăsase peste noi. Părea că îngerii erau pretutindeni în jurul nostru, iar eu am amuţit într-o viziune a slavei lui Dumnezeu. Situaţia cauzei Sale din__ mi-a fost iarăşi înfăţişată. Am văzut că unii se îndepărtaseră mult de Dumnezeu. Tinerii se aflau într-o stare de apostazie. 13:45 Mi s-a arătat că cei doi fii mai tineri ai fratelui X. erau din fire nişte tineri conştiincioşi şi cu o inimă bună, dar că Satana le întunecase înţelegerea. Tovarăşii lor nu erau toţi din acea categorie care să le întărească şi să le îmbunătăţească simţul moral sau să le sporească înţelegerea şi dragostea faţă de adevăr şi de lucrurile cereşti. "Un singur păcătos nimiceşte mult bine." Conversaţia ridicolă şi stricată a acestor tovarăşi îşi făcuse efectul - acela de a risipi atmosfera impresiilor serioase şi religioase. 13:46 Este rău pentru creştini să stea în compania celor care nu au o morală solidă. Întâlnirile intime, zilnice, care ocupă timpul fără să contribuie în vreo măsură la întărirea intelectului sau moralei, sunt primejdioase. Dacă atmosfera morală care înconjoară persoanele nu este curată şi sfinţită, ci este întinată de stricăciune, cei care o respiră vor descoperi că aceasta influenţează aproape imperceptibil intelectul şi inima, otrăvindu-le şi ruinându-le. Este periculos să conversăm cu aceia a căror minte agreează din fire un nivel scăzut. Treptat, pe nesimţite, cei care din fire iubesc puritatea şi sunt conştiincioşi vor ajunge la acelaşi nivel, vor aproba şi vor deveni părtaşi la imbecilitatea şi goliciunea morală cu care sunt aduşi în contact atât de frecvent. 13:47 Era important ca tovărăşiile acestor tineri să se schimbe. "Prieteniile rele strică obiceiurile bune." 13:48 Satana a lucrat prin agenţii săi pentru a-i ruina pe aceşti tineri. Nimic nu poate opri sau alunga impresiile serioase şi aspiraţiile bune decât tovărăşia unor persoane ce au minţi frivole, nepăsătoare şi corupte. Oricât farmec ar putea avea astfel de persoane prin isteţimea, sarcasmul şi caracterul lor distractiv, faptul că tratează religia cu uşurătate şi indiferenţă este un motiv suficient pentru a nu fi în compania lor. Cu cât sunt mai fermecători în alte privinţe, cu atât ar trebui să fie mai de temut influenţa lor ca tovarăşi, pentru că lansează în jurul unei vieţi nereligioase atât de multe atracţii primejdioase. 13:49 Aceşti tineri ar trebui să-şi aleagă drept prieteni pe aceia care iubesc puritatea adevărului, a căror moralitate este neştirbită şi ale căror obiceiuri sunt curate. Ei trebuie să se conformeze condiţiilor prescrise în Cuvântul lui Dumnezeu, dacă vor cu adevărat să devină fii ai lui Dumnezeu, membri ai familiei regale, copii ai Împăratului ceresc. "Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul, şi nu vă atingeţi de ce este necurat şi vă voi primi." Dumnezeu îi iubeşte pe aceşti tineri, iar dacă ei vor să urmeze îndrumările Duhului Său şi să umble în sfatul Său, El va fi tăria lor. 13:50 Dumnezeu i-a dat fratelui A.Y. destoinicie, înţelegere rapidă şi o bună pricepere a Cuvântului Său. Dacă inima lui ar fi sfinţită, el ar putea avea o influenţă în bine asupra fraţilor săi, ca şi asupra vecinilor şi celor cu care este prieten. Însă iubirea de bani a pus stăpânire pe sufletul său într-o măsură atât de mare şi a fost întreţesută atât de intim cu toate afacerile vieţii, încât a început să se conformeze lumii în loc să fie transformat prin înnoirea minţii. Puterile lui au fost pervertite şi înjosite prin jalnica iubire de câştig, care l-a făcut egoist, zgârcit şi trufaş. Dacă acele calităţi ale sale ar fi fost folosite în slujba Stăpânului său, în loc să fie folosite pentru a sluji interesului lui egoist, dacă obiectivul său ar fi fost acela de a face binele şi de a-L slăvi pe Dumnezeu, calităţile intelectuale pe care i le-a dat Dumnezeu ar fi adus caracterului său energia, umilinţa şi eficienţa care n-ar fi putut să nu impună respect şi i-ar fi dat influenţă asupra tuturor acelor cu care se întovărăşea. 13:51 Mi s-a arătat că averea lăsată de tată fusese într-adevăr o sursă de amărăciune pentru copiii lui. Pacea şi fericirea lor şi încrederea pe care o aveau unul faţă de celălalt fuseseră mult tulburate de aceasta. Fratele A.Y. nu avea nevoie de proprietatea tatălui său. Avea de mânuit suficienţi talanţi pe care Dumnezeu îi lăsase în grija lui. Dacă ar dispune corect de ceea ce are în afara moştenirii, s-ar afla cel puţin în numărul celor care au fost credincioşi în puţine lucruri. Adăugarea isprăvniciei averii tatălui său, pe care a poftit-o cu nesaţ, a fost o responsabilitate mai mare decât cea cu care s-ar fi putut descurca. 13:52 Timp de mai mulţi ani, iubirea de bani a dezrădăcinat iubirea de oameni şi de Dumnezeu. Iar când mijloacele tatălui său i-au ajuns la îndemână, el a dorit să reţină în mâinile sale tot ceea ce era cu putinţă. A urmat o cale egoistă faţă de fraţii săi, căci a avut un avantaj şi îl putea folosi. Fraţii săi nu au avut simţăminte bune. Erau porniţi împotriva lui. El a profitat în afaceri spre dezavantajul altora, până când calea lui a adus ruşine asupra cauzei lui Dumnezeu. Şi-a pierdut autocontrolul. Cel mai mare obiectiv al său a fost câştigul, câştigul egoist. Iubirea de bani din inima sa era rădăcina răului acestuia. Mi s-a arătat că, dacă şi-ar fi întors puterile pentru a lucra în via Domnului, ar fi înfăptuit mult bine; însă aceste calităţi pervertite pot provoca mult rău. 13:53 Fraţii B. nu au avut ajutorul pe care ar fi trebuit să-l aibă. A.B. a lucrat, fiind mult dezavantajat. El a luat asupra sa prea multe poveri, lucru care i-a păgubit într-atât străduinţele, încât nu a crescut în ce priveşte tăria spirituală şi curajul, cum ar fi trebuit. Membrii comunităţii, care au lumina adevărului şi ar trebui să fie tari în Dumnezeu în privinţa voinţei şi înfăptuirii şi a jertfirii dacă trebuie, de dragul adevărului, au fost asemenea unor copii neputincioşi. Ei au pretins timpul şi eforturile fratelui A.B. pentru a pune la punct dificultăţi care nu ar fi trebuit să existe niciodată. Iar când aceste dificultăţi s-au ivit din pricina egoismului şi inimilor nesfinţite, ar fi putut fi rezolvate într-un ceas, dacă existau umilinţa şi spiritul de mărturisire. 13:54 Fraţii B. fac o greşeală rămânând în__. 13:55 Ei ar trebui să-şi schimbe domiciliul şi să nu vadă acest loc mai mult de câteva ori pe an. Ar avea o mai mare libertate de a-şi da mărturia. Aceşti fraţi nu au simţit libertatea de a vorbi despre adevăr şi fapte concrete, aşa cum au existat ele. Dacă ar fi locuit altundeva, ar fi fost mai puţin împovăraţi, iar mărturia lor ar fi avut de zece ori mai multă greutate când ar fi vizitat această comunitate. Tot timpul în care fratele A.B. a fost apăsat de încercările meschine ale comunităţii şi a fost ţintuit în__, el ar fi trebuit să lucreze în afară. A slujit la mese până când mintea i s-a întunecat şi nu a mai înţeles puterea adevărului. El nu a fost receptiv la adevăratele nevoi ale cauzei lui Dumnezeu. Şi-a pierdut treptat spiritualitatea şi curajul. Lucrarea de a cultiva sistematic bunăvoinţa a fost neglijată. Unii dintre fraţi, al căror unic interes era odată înaintarea cauzei lui Dumnezeu, au devenit treptat egoişti şi zgârciţi, în loc să capete mai multă jertfire de sine, iar iubirea lor pentru adevăr şi devotamentul pentru acesta să crească. Au devenit tot mai puţin evlavioşi şi tot mai lumeşti. Tatăl C. se numără printre ei. El are nevoie de o nouă convertire. Fratele C. a fost onorat cu privilegii înalte, iar dacă el nu face uz de acestea, rezultatul va fi condamnarea şi întunericul, într-o măsură egală cu lumina pe care a avut-o, pentru faptul că nu a folosit talanţii pe care i i-a dat Dumnezeu în acest scop. 13:56 Fraţii din Vermont au întristat Duhul lui Dumnezeu, pentru că au îngăduit ca dragostea lor pentru adevăr şi interesul manifestat pentru lucrare să meargă în declin. 13:57 Fratele D.B. şi-a suprasolicitat puterile în ultimul sezon, pe când lucra în câmpuri noi, cu cortul, fără un ajutor potrivit. Dumnezeu nu cere de la acest frate şi nici de la vreun alt slujitor de-al Său să-şi vatăme sănătatea prin expuneri la riscuri inutile şi prin muncă excesivă. Fraţii din__ ar fi trebuit să simtă un interes care să fie arătat de faptele lor. Ei ar fi putut avea un ajutor sigur dacă atenţia le-ar fi fost îndreptată asupra interesului cauzei lui Dumnezeu şi ar fi simţit cât de valoroase sunt sufletele. În timp ce fratele D.B. era pătruns de un adânc simţământ faţă de lucrarea lui Dumnezeu şi valoarea sufletelor, simţământ care întreţinea un efort neîncetat, marea comunitate de la__ l-a oprit, prin dificultăţile meschine create, 13:58 pe fratele A.B. să-şi ajute fratele. Aceşti fraţi ar trebui să revină cu curaj, să se scuture de încercările şi descurajările care i-au ţinut la__ şi le-au prejudiciat mărturia şi să ceară tărie de la Cel Atotputernic. Ei ar fi trebuit să le dea fraţilor X. şi Y. o mărturie lămurită, să dea pe faţă adevărul şi să facă tot ce le stătea în putere pentru ca aceşti bărbaţi să lase dispoziţii corecte în privinţa averilor lor. Fratele A.B., luând asupra sa atât de multe poveri, îşi diminuează tăria fizică şi intelectuală. 13:59 Dacă fratele C. ar fi umblat în lumină în ultimii câţiva ani, ar fi simţit cât de preţioase sunt sufletele. Dacă ar fi cultivat iubirea faţă de adevăr, ar fi putut fi pregătit să-i înveţe pe alţii ce este adevărul. L-ar fi putut ajuta pe fratele D.B. în lucrarea sa, cu cortul. Ar fi putut ridica măcar poverile comunităţii de acasă. Dacă ar fi avut dragoste pentru fraţii săi şi ar fi fost sfinţit prin adevăr, ar fi putut fi un împăciuitor, în loc să fie unul care stârneşte certuri, unul care, alături de celelalte dificultăţi pe care le avea, l-a îndepărtat pe fratele A.B. de lângă fratele său în cel mai important moment, urmarea fiind că fratele D.B. a lucrat cu mult peste puterile lui. Chiar şi aşa, după ce fratele D.B. a făcut tot ce a putut, nu s-a împlinit lucrarea care ar fi putut fi făcută dacă exista în __ un interes de a oferi ajutor atunci când era atât de multă nevoie de el. Asupra acelei comunităţi apasă o responsabilitate înfricoşătoare pentru că şi-a neglijat datoria. 13:60 Mi s-a arătat că felul în care a procedat fratele X. când şi-a împărţit averea între copiii lui a avut drept consecinţă faptul că a pus asupra lor o răspundere la care nu ar fi trebuit să renunţe. El vedea acum că rezultatul căii pe care a urmat-o nu a fost o creştere a afecţiunii copiilor săi. Ei nu s-au simţit obligaţi faţă de părinţii lor pentru ceea ce au făcut pentru ei. Aceşti copii erau tineri şi lipsiţi de experienţă. Nu erau pregătiţi să poarte răspunderile puse asupra lor. Inimile le erau neconsacrate, iar ei îşi priveau adevăraţii prieteni ca fiind vrăjmaşi care ţes uneltiri, în timp ce-i acceptau pe aceia care aduceau dezbinare între prieteni sinceri. Aceşti agenţi ai lui Satana sugerau neîncetat idei false minţilor acestor tineri, 13:61 iar inimile fraţilor şi ale surorilor, ale tatălui şi mamei erau pline de discordie. 13:62 Tatăl X. a făcut o greşeală. Dacă s-ar fi încrezut mai mult în soţii fiicelor sale, care iubeau cu sinceritate adevărul, şi dacă ar fi fost mai mult dispus să se lase ajutat de sfatul acestor bărbaţi cu experienţă, ar fi fost aplanate mari greşeli. Dar aşa reuşeşte în general vrăjmaşul să aducă lucrurile când este vorba de însuşirea bunurilor materiale. 13:63 Dumnezeu a lăsat ca aceste cazuri să se producă pentru ca toţi să poată vedea efectul amăgitor al bogăţiilor asupra inimii. Deznodământul acestor cazuri, care este evident pentru toţi, ar trebui să constituie o avertizare pentru taţi, mame şi copiii ambiţioşi. Cuvântul lui Dumnezeu defineşte lăcomia ca idolatrie. Este imposibil ca bărbaţii şi femeile să ţină Legea lui Dumnezeu şi să iubească banii. Sentimentele inimii ar trebui orientate spre lucrurile cereşti. Comoara noastră ar trebui să fie aşezată în cer, căci acolo unde se află comoara noastră, acolo va fi şi inima noastră. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: